Despre inselarea omului de catre diavol

 

In cele ce urmeaza, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum ii invata dracii pe oameni sa amane pocainta.

 

Era un calugar pustnic, ascet mare in pustie in partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani.

 

S-a rugat lui Dumnezeu cativa ani de zile: "Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei castiga cele mai multe suflete pentru imparatia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i intoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce in iad. Cum castiga ei mai multe suflete pentru iad, decat ingerii pazitori pentru imparatia cerului?" S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.

 

Parintele CleopaIntr-o noapte, stand el la rugaciune, in puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: "Avva Ilarioane!" "Ce este, Doamne?" "Ia Sfanta Cruce in mana, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pana in poiana din apropiere si, cand vei ajunge in poiana, stai langa un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te in mijlocul poienii pana voi veni".

 

El, cand a auzit ca l-a invatat sa se inarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batranul, zicand in minte rugaciuni, si a ajuns in poiana. Era liniste mare; nu batea vantul in noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batranul calugar langa un copac si statea luand aminte.

 

Deodata, vede ca in mijlocul poienii apare un jilt, un tron imparatesc. Parca era de fulgere, ca para focului. Intai scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea in mana un toiag in chip de balaur.

 

Cand l-a vazut, s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Cand a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; cat vedeai, numai cete dracesti.

 

Cand a vazut calugarul atata amar de iad acolo si atatia diavoli, si-a adus aminte de cuvantul din chilie, care i-a zis "sa nu te temi", s-a inarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.

 

Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, in toate partile nu se vedeau decat cete de diavoli, s-a sculat satana in picioare si a zis:

- V-am adunat in noaptea asta, in miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat?

Si a zis unul:

- Stapane, nu stim!

- Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a insela oamenii si a-i aduce in imparatia mea. Si sa-mi arate cum inseala el lumea si cum il prosteste pe om si-l inseala de-l aduce la munca cea vesnica si la imparatia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi in toata lumea, aceasta treaba aveti, sa inselati sufletele oamenilor? Sa va vad cat de iscusiti sunteti voi in a insela sufletele oamenilor!

 

Cel ce ma loveste in gandire, daca are sa-mi spuna un sfat cum inseala lumea asa cum gandesc eu, iata ii voi da sa conduca trei minute iadul, il voi pune imparat trei minute in locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.

 

Atunci a iesit unul din multime si a zis:

- Sa traiesti, intunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum insel eu pe oameni!

- Ei, sa vedem! - Eu, zice el, ii spun omului asa: "Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crasma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!"

 

Cu aceasta metoda am inselat pe foarte multi. Le dau in gand, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Ingerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea in gand omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam in gand omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapanirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam in gand.

 

Si asa am amagit pe foarte multi. Cand ies de la biserica, unii se opresc la carciuma. Acolo fiecare se intaneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cante. Din cauza asta omul s-a impiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a intors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare.

 

Si a intrebat satana:

- Pe multi ai inselat?

- Sa traiesti, intunecimea ta, pe multi!

- Ai inselat pe cei mai prosti decat tine, dar n-ai facut nici o isprava.

- De ce, intunecimea ta? - Tu ii spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la carciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos ii spune in Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui.

 

L-ai indemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de cateva ori, dar dupa o vreme vine ingerul si-i da in gand: "Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu". Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. "Mai, ma tin de una, ca nu este mantuire umbland pe doua cai!"

- Ai patit asa?

- Am patit si asa!

- Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai inselat pe cei mai prosti decat tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.

 

Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis:

- Ia-l in spate, du-l in adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti in fundul iadului ca-i prost!

 

L-a batut, in loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun.

 

Iese altul la raport:

- Sa traiesti, intunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste.

- Sa te vad, viteazule! Cum te cheama?

- Scarabuta ma cheama.

- Cum inseli tu pe oameni?

- Iata cum, maria ta. Eu ii spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este inger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici in lumea asta! Daca ai ce manca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atata-i, cat ii omul pe lumea asta.

- Si ai inselat multi?

- Multi am inselat!

- Si tu ai inselat pe cei mai prosti decat tine. Stiu eu ca ai inselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i inseli. Pentru ca Scriptura ii spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este inger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna in ceruri. Scriptura este plina de acest fel de invataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine.

 

Ba si mai mult. Dumnezeu, cand l-a sadit pe om a pus in sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cat de pagan ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta in sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta il mustra cand face rau si-l bucura cand face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.

 

Constiinta este glasul lui Dumnezeu in om si, indata ce a gretit, il mustra: "De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni cand face pacatul. Oricand greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam intai, numita si legea firii sau a constiintei, il mustra imediat.

 

Uneori asa de tare in mustra, daca este pacatul mare, incat il da aproape in deznadejde. Se implinelte atunci cuvantul care spune in psalmi: Intru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca panza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.

 

Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare il mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate manca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul in lemn. "De ce ai facut si de ce ai maniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?"

 

Deci, degeaba ii spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta ii spune si, dupa constiinta, ii spune si Scriptura. Tu zici ca-l inveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i inger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta ii spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este inger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu - i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat inseala multa lume - esti prost si nu aduci mare aport pentru imparatia iadului; nu aduci mare folos!

 

Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport inaintea satanei, cum a patit si cel dintai care se lauda ca a facut mare isprava. Adica in loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis in fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa insele pe oameni.

 

A inselat, dar a inselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dintai care invata pe om sa mearga si la biserica si la crasma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau.

 

Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere intre polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni in jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, in loc de lauda, ii bate si ii trimite in fundul iadului.

 

Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicand:

- Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste in gandire, adica imi spune un plan de a castiga suflete pentru imparatia iadului, mai bun decat al celor doi care mi-au dat raportul mai inainte, atunci eu pe acela il voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de imparat al iadului trei minute.

 

Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai inainte si nu i-a placut lui.

 

Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru randuri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu cati metri in urma. Si cand a iesit, s-a dus inaintea satanei, cum statea pe scaun acolo in mijlocul poienii, si i-a spus:

- Sa traiesti, intunecimea ta! Satana il intreaba:

- Cum te cheama?

- Sarsaila, ma cheama!

- Ehei, te vad batran si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a insela suflete, sa le aduci la imparatia mea. Sarsaila a spus:

- Nici intunecimea ta nu stii ce stiu eu!

- Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a castiga suflete.

- Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am imbatranit in lupta cu sufletele oamenilor de atatea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete in iad in fiecare zi.

- Si cum ai reusit sa aduci atatea suflete la imparatia mea?

- Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dintai, care a iesit la raport, pentru ca se intampla cum ai zis intunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si indata il castiga ingerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i inger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si inger si iad.

 

Eu atat ii spun omului: "Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este inger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi incepi fapta buna?"

 

Daca-i copil ii spun: "Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci in lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!"

 

Iar daca-i tanar ii spun: "Dupa ce te vei casatori si iti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa incepi fapta buna. Acum mananca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tanar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe maine, lasa pe poimaine, lasa pe la anul, mai incolo!"

 

Il invat pe om sa amane pocainta de azi pe maine, de maine pe poimaine! "Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batranete, ca postul este pentru cei batrani! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atatea ceasuri rugandu-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de insurat si maritat. Ai atatea!"

 

Si-l incurc cu grijile vietii si tot ii spun: "Lasa pe alta data". Cand vine ingerul si-i spune: "Mai, omule, fa un praznic pentru morti!" Eu ii spun: "Dar esti prost? Acum ai de imbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!" Ingerul vine si-i spune: "Mai, omule, ia incepe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!" Eu ii spun: "Nu posti ca iti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!"

 

Sau vine ingerul si-i spune: "Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfraul, lasa betia, lasa tutunul, lasa injuraturile!" "Ei, dar de pe acum? Mai incolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfarsitul cel bun, dar pana atunci poti petrece asa!"

 

Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amana de azi pe maine.

 

Sfanta Scriptura spune altfel. Duhul Sfant ii trezeste pe oameni, zicand: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu in om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: "Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de injurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta". Dumnezeu ii porunceste azi, iar noi ii spunem lui: "Nu astazi, ci maine, poimaine, la batranete!"

 

Si-i zicem asa: "Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de maine!" Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda incepi a-l bate intr-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul il poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca il bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!

 

Asa-i si pacatul! Se bate in fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, cand este proaspat, cu cat se invecheste, cu atat mai greu se poate dezobisnui de dansul.

 

Vazut-ai in arama rugina verde? Arama daca o curatai in fiecare zi, stralucea ca aurul! Insa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic in lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul cand imbatraneste in pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca maine sau poimaine il lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se invecheste, se bate in fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrand-nevrand, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a invechit in el!

 

Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si cand l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu cati, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i insel, ca mii si milioane de oameni amana pocainta de azi pe maine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, maine-poimaine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar cand vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: "Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te invat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!"

 

Asa, cum ti-am spus mai inainte, am invatat si inselat atatea suflete, incat acestea cad in iad cum cad fulgii cand ninge, cu un singur sfat: "Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa incepeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!"

 

Deci, va spun intunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata in iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am invasat asa, si-i trimit in tot pamantul sa sopteasca omului la ureche: "Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Maine, poimaine, peste un an, peste doi, la batranete". Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi in iad cati am pogorat si pogor cu acest sfat!

 

Atunci satana a zis:

- Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l inveti pe om sa amane pocainta de azi pe maine: "Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te impartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe maine!"

 

Acum, pentru ca m-ai lovit in gandire, iti voi da coroana si toiagul meu, sa stapanesti trei minute iadul, si toti sa invatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti cat mai multe suflete in imparatia mea, ca sa se chinuiasca cu noi in vecii vecilor.

 

Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scanteie s-a stins in vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci in iad, ca sa-i invete pe oameni sa amane pocainta.

 

Atunci a venit ingerul Domnului si i-a zis:

- Avva Ilarioane!

- Ce este, Doamne?

- De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum inseala dracii pe oameni si cum ii duc in imparatia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!

 

Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mana pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramana pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a castiga suflete pentru imparatia iadului, este de a-l invata pe om sa amane fapta buna de azi pe maine, de maine pe poimaine, de la tinerete la batranete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti in iad! Amin!
 

Parintele Cleopa

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 7767

Voteaza:

Despre inselarea omului de catre diavol 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE