Dragă Doamne,
Sunt copilaşul care a rămas uitat în negura durerilor. Când am devenit conştient că exist, am fost rănit. Nimeni nu m-a auzit când am avut şi eu o durere, sau o părere de spus. Am crescut înconjurat de inimile goale ale părinţilor. Ura pe care şi-o proiectau unul asupra celuilalt în final a fost proiectată asupra mea. Am preluat respingerea lor, am preluat scârba pe care ei o simţeau în sufletele lor. Am preluat tot tacâmul. Sunt aici. Incă am refuzat să cresc. Am refuzat să trăiesc în continuare aşa. M-am săturat. Nimic nu mă va face să ies de aici, decât Hristos. El e singura mea speranţă. M-am închis în mine insumi. Nu am îndrăznit să spun şi celorlalţi cum mă simt. Gând sufăr mi se pare anormal ca ceilalţi să ştie că eu... sufăr. M-am închis în lumea mea şi, da, am refuzat sa cresc. Am refuzat pe toată lumea care dorea să intre Pe teritoriul meu afectiv. Am moştenit dorinţa de singurătate a mamei. Am dorit să mă izolez, să fug de responsabilităţi, să fug de acest „eu" al meu. Am refuzat să fiu „eu". Mereu am fost „el", „ea", niciodată „eu". Am refuzat să fiu „eu" copilul suferind, copilul egoist, copilul doritor de atenţie, copilul indiferent, copilul rănit... copilul care avea nevoie să plângă toată durerea. Acum n-o pot plânge, încă, poate, refuz s-o plâng sau chiar nu pot să plâng. Eu, copilul, nu pot plânge ce a fost. Am refuzat să am o mamă alcoolică şi un tată care îşi înşală soţia în faţa mea. Am refuzat să fiu acel copil! Şi poate e din vina mea? Oare eu eram vina? Deşi mintea mea îmi spune că nu eu, simt o mare durere când zic „vina mea". Deci aşa am gândit.

Ce anormali eram în familie! Tata şi mama nu s-au îmbrăţişat niciodată. Eu nu-mi aduc aminte. Tata nu s-a preocupat de mine. Am devenit indiferent faţă de ceilalţi care şi-au proiectat ura lor asupra mea. Rezervorul meu, Bunule Doamne, de iubire s-a închis. îmi e frică să ofer iubire pentru ca să nu fiu mai apoi abandonat. Imi este frică să mă apropii de oameni din teama de respingere. Cei din copilărie m-au subestimat. Mi-au călcat demnitatea. Şi totuşi, eu copilaşul, nu înţeleg de ce sunt aşa. Nu înţeleg uneori de ce nu pot ajunge la Hristos. Mă doare! Plânge partea aceea mută în mine. Şi totuşi, îmi e frică să mă arăt aşa cum sunt. Imi e frică să fiu aşa cum sunt. Aşa cum mă simt eu bine şi bucuros. Imi e frică să ies, Doamne, la suprafaţă şi să spun că mă doare pentru ca atunci când o fac, cel de acum din prezent, mă răneşte. Vine şi îmi aduce îndoită durere şi nu mai rezist aşa. Mă închid cât mai bine aici, să nu ies-de aici, pentru că mi-e frică. Sunt trădat. Violul mamei m-a închis în interiorul meu. M-a lăsat prizonier propriilor mele simţiri. Nu pot sparge zidul acestuia. E cam gros. Am evadat atunci în timpul violului într-o altă lume. Nu ştiu dacă am şi rămas acolo. Atunci mama mi-a umplut inima de frustrare, de neîncredere, de plăcere şi confuzie. M-a învăţat de atunci ceea ce ştie acesta de acum. Să se autoabuzeze. Simt uneori că nu mă pot adapta în preajma persoanelor noi. Senzaţia primă e de respingere. Mama atunci mi-a transmis că e incapabilă să fie mamă. Mi-am asumat rolul tatălui sau al mamei. Nu ştiu. Trebuia să am grijă de mama, pentru că era beată. Nu am fost un copil dorit. Mama mi-a zis că de mică nu dorea să se fi născut şi că a făcut avorturi. Nu am fost un copil dorit de dânsa, deşi o parte din ea cerea împlinirea femeii prin copii. M-a abandonat de multe ori şi mi-a trădat încrederea. Nu putea să ţină un secret pe care eu îl ziceam. Totdeauna trebuia să ştie şi vecinul. Când mi-am dat seama era prea târziu. Mă întreb, Doamne: am primit sentimentul, dorinţa ei de izolare, de fugă de lumea aceasta, de a înfrunta lumea, dar oare câte şi câte am mai preluat?

La mine, o relaţie nu se poate întemeia sută la sută pe încredere. Simt că în ceilalţi nu am încredere, decât ceilalţi să aibă încredere în mine. Mă simt nepreţuit şi lipsit de dragoste. Nu m-au preţuit părinţii mei ca fiind un dar de la Tine. Mă întreb dacă în cazul incestului, eu sunt de vină.

Nu sunt de vina eu! Dar durerea pe care o simt îmi spune că eu aşa am crezut. Un rezultat evident a fost confuzia identităţii. Nu am mai ştiut ce sunt: fată sau băiat. Eu nu înţeleg diferenţa dintre dragoste şi sex. Dragostea pentru mine reprezintă momentul incestului. Aşa m-a înzestrat mama mea. Dorinţa de a simţi dragoste din partea părinţilor e de fapt sexul din toate colţurile internetului. Asta e durerea mea! Am tot evitat să mă gândesc la incest. M-am aruncat în „arta" învăţatului, a studiului, dar fără folos. Fantasma m-a urmărit până când am ajuns să scriu despre ea. Incă urăsc. Incă o privesc cu ură Doamne, încă n-au dispărut resentimentele... Tu binecuvântează, Doamne, pe cea care nu m-a înţeles. Ma consider neînţeles de ceilalţi, mă consider diferit, total diferit de restul oamenilor. M-am închis în mine şi am ales să fiu rob durerilor decât să le trăiesc cu Tine.

Doamne, miluieşte... şi iartă-mă pentru toate rănile pe care Ţi le-am provocat. Cât ai suferit Tu, Hristoase, când eu am fost abuzat şi nu numai...

Copilaşul rănit

Dragul meu Băiat,
Acum, dacă-ţi plângi durerea şi spui lucrurilor pe nume, pui început bun vindecării. Vindecarea o lucrează Domnul în noi, iar al nostru este să ne asumăm ce am lăsat deoparte, ce am negat şi, mai ales, să ne răstignim pornirile de a ne folosi de păcat pentru a ne înăbuşi durerea.

Da, Copilul din tine are dreptate, tu, cel care eşti acum, nu-l înţelegi. Tu ai ales să te mângâi de lipsa de iubire folosind colţurile, cotloanele internetului. Dar el, copilul, cel abuzat şi violat, e acolo şi plânge, şi e singur. Tu ai primit „bomboane" şi alte „dulciuri" de la păcat pentru ca să poţi face faţă durerii sau să fugi de ea. Dar el, copilul, cum minunat spui, a rămas cu gustul incestului în locul dragostei! Copilul trăieşte mereu acel amestec de dezgust, frică, plăcere, oroare, vinovăţie. .. El îl doreşte pe Hristos şi mângâierea Lui, dar cel mare se simte stânjenit în faţa Domnului pentru că ar trebui să renunţe la plăcerea care-l face să uite durerea, inclusiv plăcerea de a i se face dreptate, aşa cum îşi imaginează el: prin răzbunare...

Acum, dragul meu Băiat, va trebui să te sileşti din toate puterile să faci ce-ţi cere Domnul, indiferent ce simţi- O vreme. Simţirea ta e captată, captivată, fascinată de plăcerea „compensatoare" a păcatului şi ai nevoie de o rupere, de o dezrobire a ei prin lucrarea poruncilor. Da, nu vei fi fericit în acea perioadă, vei suferi chiar, dar va fi o suferinţă spre naştere. Pe când, de vei face ce-ţi face plăcere, îţi va fi mai „uşor" cât durează plăcerea, dar nu vei fi fericit, ci din ce în ce mai nefericit, pentru că vei fi împins să devii şi tu „violator".

Ai nevoie să crezi că Dumnezeu te iubeşte şi că ascultându-L pe El ajungi la Bucurie şi Viaţă. Credinţa va naşte cunoaşterea de care ai nevoie şi din acea cunoaştere vei trăi experienţa dragostei şi a bucuriei. Acum tu crezi că trecutul tău te condamnă la păcat şi această credinţă naşte cunoaşterea păcatului. Dar e minciuna vrăjmaşului întrupată într-o lege a psihismului căzut şi rănit de păcat. E minciună şi o putem demasca şi şterge din memoria noastră.

Ştiu că e greu ce spun, dar dacă vei fi ascultător şi vei face ce-ţi cere duhovnicul şi ce te învaţă şi Seminarul, vei birui!

Nu te baza pe ce simţi, nu deveni rob plăcerii, dar nu dispreţui plăcerile binecuvântate de Dumnezeu. Aici e înţelepciunea: să refuzi plăcerea de a „gusta " o imagine neruşinată, de exemplu, şi să-ţi oferi plăcerea sănătoasă de a înota, de a alerga, de a desena sau cânta... Prin mătănii şi închinăciuni vei îndepărta ispita, iar prin aceste plăceri curate vei întări puterea trupului în viaţă curată.

Cu nădejde că înţelegi ce spun şi cu rugăciune,

Maica Siluana

Sparge tacerea. Adevaruri despre care nu vorbim, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Sparge tacerea. Adevaruri despre care nu vorbim"

• Familia in Vechiul si Noul Testament
  Publicat in : Morala
• Familia preotului, model de viata crestina
  Publicat in : Religie
• Familia crestina intre traditie si modernitate
  Publicat in : Religie
• Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache
  Publicat in : Predici de duminica
• Familia crestina
  Publicat in : Religie