Receptat de Biserica Ortodoxa in calitatea sa de martir, perceput de pietatea populara ca personaj exemplar care isi pune toate abilitatile in slujba celor multi, infrangand prezente malefice intre care ciuma este cea mai frecventa, cultul Sfantului Haralambie,  praznuit pe 10 februarie, este in directa relatie cu eficacitatea dovedita, palpabila a faptelor sale. Cultul sau a fost maxim dupa cum arata insemnarile, in secolele XVII - XIX, cand lumea spatiului rural era dominata de teama in fata mortii prin napraznica boala a ciumei, in fata careia oamenii simpli se vedeau cu totul neputinciosi si care a facut, de altfel, ravagii.

Sfantul Haralambie in calendarul popular

In calendarul popular, despre Haralambie se spune ca este sfantul care are putere asupra ciumei, holerei si a mortii, de aceea sarbatoarea este tinuta cu sfintenie in mai toata tara. «In nordul Transilvaniei, in asezarile de pe Somes, in Bihor, oamenii duceau in aceasta zi la biserica, malai, graunte si sare. Dupa ce erau binecuvantate de catre preot, le dadeau ca hrana animalelor din gospodarie, pentru a fi sanatoase tot anul. Pastrau insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora”.

Se crede ca daca ploua in aceasta zi, atunci va ploua 40 de zile. Tot in aceasta zi, se face pomana pentru cei care nu au murit de moarte buna.

Un alt ritual care era savarsit in aceasta zi era confectionarea «camasii ciumei». «Intr-o singura noapte, un numar de noua femei, alese dupa anumite criterii, torceau tortul, navadeau firele, teseau si coseau camasa ciumei pentru a fi agatata, inainte de ivirea zorilor, intr-un copac de pe hotar, sau, pentru a fi imbracata o papusa confectionata din paie si pusa in calea ciumei. In unele sate, prin gura acestei camasi, treceau toti membrii obstii. Protectia magica prin tragerea unei brazde cu plugul tras de boi negri de-a lungul hotarului, sau amenintarea ciumei prin implantarea pe hotar a unui bustean de stejar cioplit cu chip om, care purta amenintator un arc cu sageti intr-o mana si o sabie in alta mana, este atestata de documentele istorice(…). Cei atinsi de ciuma erau descantati, iar cei scapati de moarte, cioclii, inmormantau victimele”.

Dupa diferite legende din Bucovina, Dumnezeu i-a dat sfantului Ciuma in stapanire, ca sa-l rasplateasca pentru muncile grele cu care a fost chinuit in viata. „Sf. Haralambie..., cum a vazut ca Dumnezeu i-a dat putere asupra Ciumei..., a legat-o de grumaz cu un lant de fier... si, numai atunci cand oamenii nu serbeaza ziua lui, o sloboade pe pamant. Si Ciuma, care are aripi si o sabie lata in mana, cum se vede scapata din lantul in care e inferecata, indata alearga la oamenii ce nu-i tin ziua si pe toti ii omoara".

Dupa o alta legenda, tot din Bucovina, Sfantul Haralambie s-ar fi intalnit intr-o zi cu Ciuma „care umbla pe pamant si aducea foarte multa stricaciune in omenire. Si Ciuma..., cum a vazut pe Sfantul Haralambie, indata s-a repezit asupra lui, voind numai decat sa-l inghimpe si sa-l omoare. Insa Sfantul Haralambie, prinzand-o si legand-o cu un lant greu de fier, a inceput a o bate si a o chinui pana ce s-a saturat. Si tot asa legata o tine el pana in ziua de astazi...".

In alta legenda, culeasa din judetul Tecuci, Sfantul Haralambie, care fusese initial cioban, a invatat de la un doctor lecuirea tuturor felurilor de boli si tamaduitul oamenilor fara plata si lumea l-a facut sfant. Ivindu-se insa intr-un rand Ciuma, oamenii au inceput sa moara cu droaia si, in putina vreme a ramas singur, singurel. Dumnezeu i-a dat atunci Sfantului Haralambie Ciuma in seama. De atunci el tine ”Ciumele de par, ca sa nu-si mai faca de cap, cum si-au facut cu ai lui. Cate odata le scapa, si atunci Ciumele se reped in lume ca lupii intre oi. Deosebirea este numai ca lupul omoara cat omoara si se duce, in vreme ce Ciuma ia de-a randul, si pe bun si pe rau, pana baga Sfantul Haralambie de seama, si o strange din nou din lume, inhatand-o de par".

Sfantul Haralambie in pictura populara pe sticla - icoana in relatie cu calendarul popular

In iconografia ortodoxa bizantina, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea ruseasca sub chip de ierarh.

Intalnim, de asemenea, in spatiul romanesc, icoane pe sticla, in care sfantul are sub picioare un schelet sau o figura urata, infricosatoare, reprezentand ciuma. Personajul malefic este aratat in lanturi, ca semn al neputintei in fata sfantului.

Pictura pe sticla este genul cel mai complicat si laborios al picturii populare. Cu toate ca pictura populara pe sticla are de obicei teme religioase, caracterul profund popular este dat de folosirea elementelor de natura laica, cat si interpretarea si viziunea specifica asupra acestor teme, intrate de multe ori in concordanta cu credinte si personaje fabuloase arhaice.

De remarcat este faptul ca acesti creatori ai picturii pe sticla, in exprimarea tematicii religioase, au introdus o serie de elemente laice, luate din istorie, literatura, folclor, sau din viata de toate zilele, contribuind la ceea ce Romulus Vulcanescu denumeste "folclor religios”.

Reprezentarile Sfantului Haralambie, pe aceste icoane, il arata ca aparator al oamenilor si animalelor impotriva bolilor. Sfantul este zugravit in prim plan, iar la picioarele sale este figurata Ciuma, sub forma unui barbat cu picioarele pe cap, ce poarta coasa, simbolizand moartea, asociata cu aceasta teribila maladie care a decimat in mai multe randuri populatia Europei medievale.

Boala personificata - "are un chip ingrozitor, adica cap ca de om, coarne ca de bou si si coada ca de sarpe - este vizualizata intr-o ipostaza razboinica, "cu aripi si cu o sabie in mana", un adversar redutabil al Sfantului Haralambie. Impresionanta este si modalitatea inchipuita prin mecanismele imaginarului popular de reprezentare a actiunii efective, directe a ciumei personificate: boala este data oamenilor prin contagiune directa a acestora cu un ghimpe mare aflat in varful cozii, "cu care inghimpa pe oameni si ii umple de boala".

Ciuma este tinuta in lant de catre sfant, artistul iconar subliniind biruinta Sfantului Haralambie asupra bolii si mortii aduse de aceasta. In trecut, se intalneau in satele de la noi, in special in cele din Transilvania, mai multe icoane cu aceasta tematica, si avand unele deosebiri in ceea ce priveste linia desenului.

Similitudinile cu Sfantul Gheorghe sunt uneori frapante: amandoi lupta pentru o cauza dreapta, unul cu balaurul, celalalt cu o boala aducand a balaur si tot amandoi ies victoriosi prin sprijinul lui Dumnezeu si prin efectuarea unui gest cu multe conotatii simbolice: legarea monstrului in lanturi si subjugarea acestuia. Sfantul Haralambie se inscrie in acest fel in categoria sfintilor razboinici, eroi, care subordoneaza violenta sacrului si care dobandesc astfel puteri nemasurate.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: