O zi fara rugaciune este un timp fara rasarit de soare. O zi fara a vorbi cu Tatal este un cronos in care suntem orfani. Ne plangem de multe, dar rugam putine. Limitarea noastra nu e o scuza, nici un pretext, ci o cruce. Parintele Galeriu ne da curaj: "Inainte de a-ti da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Sai cei preafrumosi, a examinat-o cu ratiunea Sa dumnezeiasca, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsa, a incalzit-o in inima Sa cea plina de iubire, a cantarit-o cu mainile Sale pline de afectiune, ca nu cumva sa fie mai grea decat o poti duce. Si dupa ce a masurat curajul tau, a binecuvantat-o si ti-a pus-o pe umeri. Deci o poti duce! Tine-o bine si urca pe Golgota spre Inviere!"

Golgota nu ne apasa atata vreme cat credem in Cel ce a urcat pe ea, o data pentru totdeauna. Stirile oteviste nu ne dezarmeaza, in masura in care credem ca putem muta muntii. Abstinenta nu e totala, nici efectul nu e. Dar nu renuntam. Niciodata. Vrem sa vedem Invierea. Nu meritam asta. Dar Tatal ne face un Dar. Sa ne rugam pentru cadoul acesta.

Drumul Damascului e si pentru noi. Cel al Bambo-u-ului, nu. Calea luminii ne asteapta, cea a intunericului ne amageste. Avva Galeriu se roaga acum pentru noi. Sa nu ne uitam chemarea, asa cum el nu a uitat-o. Zicea parintele ca fiecare dintre noi are o chemare si un dar. Iar a-ti cunoaste darul inseamna a-ti cunoaste sensul vietii; a sti pentru ce traiesti si pentru ce te jertfesti. Nu e complicat.

Libertatea nu e un cadou fatal, nici o jucarie drogata, ci arma luminii. Neconstransi, participam la nunta Mielului. Cu dor aprins, cautam Dragostea. Nu suntem robotei, vrem sa nu devenim monstri si dorim ajutorul ingerilor. Ajutor, Maica Fecioara, ajutor, da-ne ajutor.

Sfintenia nu e ceva abstract, elitist sau indezirabil. Avva Galeriu aduce lumina in aceasta privinta: Sfintenia nu inseamna sa mergi pe ape, nu inseamna sa zbori prin vazduh, nu inseamna sa inviezi mortii. Cea mai mare virtute a sfinteniei la care poate ajunge un om in zilele noastre este sa se invieze pe sine, din propriile pacate. Pacatul cel mai mare este pacatul care ne stapaneste. Nu vom putea opri raul din univers, dar macar putem scuti lumea de raul nostru.

Viziunea Ortodoxiei este viziunea unui realism integral. Ea vede toate disciplinele intr-o perfecta armonie cu ele insele si intr-o perfecta armonie cu omul. Simtul moderatiei in toate este lauda Domnului, ori de mancam, ori de altceva facem.

Marius Matei

• Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
  Publicat in : Dogma
• Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
  Publicat in : Editoriale
• Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
  Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor