Sfanta Euharistie ca Jertfa

Sfanta Euharistie ca Jertfa Mareste imaginea.

INTRODUCERE
Prin harul si cu ajutorul Sfintelor Taine efortul spre virtute al credinciosului depaseste limitele naturarului, ale firescului si este obiectivizat, iar prin viata ascetica credinciosul este din ce in ce mai constient de realitatea vietii sacramentale. Pentru ca aceasta colaborare a omului cu harul divin sa fie un lucru cu un sens si cu un scop precis, ea trebuie sa-si gaseasca incununarea in aceasta viata, in unirea tainica si deplina cu Dumnezeu in Sfanta Euharistie. „Inaintarea noastra in virtute spre unirea cu Hristos nu este insa lipsita de esecuri, de nenumarate caderi, de ispite si de piedici care sunt determinate de conditia noastra de oameni supusi pacatului (1 In 1, 8-9), fapt care presupune dezlegarea de pacat, iertarea si deci restaurarea in curatie, in vederea reluarii efortului intrerupt de pacat si in vederea impartasirii cu Trupul si Sangele Domnului”.

Sfanta Euharistie era, in epoca primara a crestinismului, in egala masura definita si traita ca Taina a Bisericii, Taina a comunitatii, Taina a unitatii. „S-a amestecat cu noi”, scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, „si ne-a impartasit de trupul Sau, astfel incat noi sa putem fi deplinatate si un trup unit cu Capul”. De fapt, Biserica primara nu cunostea niciun alt semn ori criteriu pentru participarea mantuitoare a obstei la Taina: „era o regula faptul ca cel ce nu primise Sfanta Impartasanie timp de cateva saptamani sa se excomunice si sa se anatematizeze singur fata de Trupul Bisericii”. Impartasirea cu Trupul si Sangele lui Iisus Hristos era implinirea limpede a Botezului si a Mirungerii, si nu existau alte conditii pentru primirea Impartasaniei. Toate celelalte Taine erau de asemenea „pecetluite” cu impartasirea din Sfintele Daruri. Si asa de evidenta era aceasta legatura dintre apartenenta la Biserica si Impartasanie, incat intr-un text liturgic timpuriu gasim alungarea inaintea sfintirii a acelora „care nu se pot impartasi cu aceste Taine dumnezeiesti”. Este limpede ca oricat de tainica si de complicata a devenit mai tarziu aceasta intelegere si traire initiala a Impartasaniei ea nu a fost niciodata inlaturata, ramanand pentru totdeauna norma esentiala a Bisericii.

CAPITOLUL I
SFANTA EUHARISTIE CA TAINA SI JERTFA
Prin urmare, referindu-ne, de aici inainte in mod expres, la Sfanta Euharistie ca Taina si Jertfa vom spune ca bogatia de sensuri, adevarata plenitudine ontologica, incadrand in unitatea cea mai stransa pe Dumnezeu si om, implicand dimensiunea cosmica a existentei si prefigurand totodata si unitatea eshatologica a Sfintei Euharistii, nu poate fi stabilita si inteleasa decat prin unitatea de credinta in Hristos cel adevarat din Biserica al carei Cap este, bazata fiind pe Revelatia dumnezeiasca supranaturala cuprinsa in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie. Caci Euharistia nu este un lucru, un obiect, ci ea este viata si izvor de viata , subiectivitate dinamica, caci prin prefacere (μεταβολη) jertfa Bisericii, a credinciosilor, painea si vinul, care nu sunt altceva decat expresie a lucrarii umane in creatie, oferite din iubire lui Dumnezeu, si care devin Trupul si Sangele lui Hristos, indumnezeite prin jertfa, moartea si Invierea Sa si prin aceasta sunt purtatoare de viata prin energiile dumnezeiesti, prin harul indumnezeitor, pentru toti cei care se vor impartasi din ele.

Euharistia este comemorare a Golgotei si, desigur, actualizare a ei, prezenta a lui Hristos Care Se jertfeste nesangeros, incadrand si cuprinzand in jertfa Sa si jertfa credinciosilor, aducandu-Se pe Sine permanent Tatalui ca jertfa desavarsita, aducand astfel lui Dumnezeu si jertfa credinciosilor cuprinsa in jertfa Sa, pe ei in starea de jertfa, de predare tainica lui Dumnezeu – Creatorul, Tatal si Stapanul. „Caci in Hristos este aducerea noastra si prin El ne apropiem noi cei intinati. Dar ne indreptam prin credinta si ne oferim Tatalui spre miros de buna mireasma, nemaiavandu-ne pe noi insine, ci pe Hristos in noi, buna mireasma duhovniceasca”. In acest fel, Euharistia este intalnirea si comuniunea intima dintre Dumnezeu, Care Se daruieste in iubirea Sa mantuitoare, si om care cauta neincetat si cu dorinta arzatoare adevarul si viata dumnezeiasca, stimulat si el spre daruire de sine in iubire, care il uneste cu cel cautat si iubit. De aceea, Euharistia este Taina a Bisericii, temelie a ei si Jertfa, aceste aspecte fiind nedespartite.

„Chiar ca Jertfa ea este o Taina, caci daruindu-ne lui Dumnezeu ne inaltam si ne impartasim de sfintirea si binecuvantarea Lui, si chiar Taina este o Jertfa, caci Trupul Domnului care ni se da este in stare de Trup jertfit si inviat, si ne imprima starea de jertfa prin care ne inaltam si inaintam spre inviere”. Spre deosebire de celelalte Taine ale Bisericii in care intr-o forma vizibila Hristos ne impartaseste in Duhul Sfant harul Sau, prin umanitatea Sa indumnezeita, in Sfanta Euharistie Se ofera pe Sine Insusi, chiar cu Trupul Sau, sub chipul painii si al vinului, care, datorita Epiclezei, inceteaza de a mai fi doar paine si vin, ci sunt, de aici inainte, insasi umanitatea enipostaziata in Cuvantul si Fiul lui Dumnezeu in Sfanta Fecioara Maria – Nascatoarea de Dumnezeu, umanitate inviata si inaltata de-a dreapta Tatalui, in intimitatea si comuniunea absoluta a Sfintei Treimi. In Euharistie Hristos nu ne da numai o „iradiere a starii Sale de jertfa si de inviere, ci insusi Trupul Sau in aceasta stare” si de aceea Euharistia este culminarea tuturor celorlalte Taine. Omul participa astfel la umanitatea slavita a lui Hristos care nu este „fiinta lui Dumnezeu”, ci o umanitate consubstantiala omului si compatibila lui ca mancare si ca bautura. Caci asa cum painea si vinul constituie hrana esentiala pentru trupul omenesc, fiind transformata oarecum in insasi fiinta omului, tot asa painii si vinului euharistic i se da o finalitate si un sens nou prin prefacerea de catre Sfantul Duh, devenind tip al umanitatii viitoare, unite deplin cu Hristos si transfigurate, Taina in care umanitatea indumnezeita a lui Hristos devine a noastra.

De aceea, Euharistia constituie culmea relatiei omului cu Dumnezeu in Hristos, fiindca prin ea Mantuitorul este plenar in noi, si noi suntem in El, in comuniunea si unitatea iubirii, a vietii in plenitudinea ei. Anticipand starea eshatologica ea este ancorata in jertfa istorica de pe Golgota cand Iisus Hristos Se face ascultator fata de Tatal pana la moarte si inca moarte pe cruce (Fil. 2, 8), aducand o jertfa curata intru miros de buna mireasma duhovniceasca, constand din umanitatea Sa care astfel ajunge la gradul cel mai inalt de transparenta pentru Dumnezeu. Dar aceasta nu inseamna ca Euharistia se reduce la un aspect doar comemorativ, la aspectul memorial, cronologic si istoric al faptelor, patimilor si Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le proclamam prin liturghisirea noastra. In Sfanta Euharistie din cadrul Dumnezeiestii Liturghii Hristos Domnul este o prezenta actuala si mantuitoare, permanent noua cu fiecare savarsire.

Prezenta euharistica a lui Hristos este prezenta eterna a lui Dumnezeu, trecut si prezent depasind sferele rigide si definitive ale timpului, plasandu-se sub lumina atotputerniciei divine care lucreaza prioritar, unind pe cele disparate si orientandu-le spre timpul eshatologic inteles ca unire cu Dumnezeu, stapanita de prezenta Sa. Aceasta inseamna ca prin Euharistie, pe care a poruncit Apostolilor sa o savarseasca in amintirea si intru pomenirea Sa (Lc 22, 19; 1 Co 11, 24), Hristos actualizeaza Jertfa Sa obiectiva pentru intreg neamul omenesc, din care pricina si motiv fiecare comunitate si fiecare persoana umana in parte este chemata sa-si insuseasca subiectiv roadele ei, fiind atrasa astfel in jertfa de sine lui Dumnezeu pe temeiul jertfei unice, dar vesnice si mereu adusa de Hristos catre Tatal, nemaivorbind de faptul ca prefacerea Darurilor in Trupul si Sangele lui Hristos si sfintirea credinciosilor sunt cele doua roade ale coborarii Duhului Sfant in timpul Epiclezei, caci Sfantul Duh este chemat de comunitate ca, prefacand Darurile oferite, sa le transforme ca, fiind oferite de ea, sa o asimileze si pe ea in mod reinnoit in Trupul Domnului, in legatura cu prefacerea celor oferite de ea si astfel sa o inalte mereu. In acest fel „articulata vertical in jertfa de pe Golgota, Sfanta Euharistie nu ramane o simpla anamneza sau comemorare a mortii si invierii lui Hristos, ci o jertfa reala si suprema, explicata prin starea de jertfa continua a lui Hristos in fata Tatalui, chiar si pe scaunul slavei de-a dreapta Lui”. Jertfa euharistica este una si aceeasi cu jertfa Golgotei, jertfa noastra absorbindu-se prin consacrarea, prin prefacerea elementelor aduse de Biserica, de comunitatea eclesiala, adica a painii si a vinului in Trupul si Sangele lui Hristos si prin impartasirea credinciosilor cu ele.

Fiind jertfa, iar jertfa tinand de persoana si fiind specificitatea si particularitatea ei cea mai profunda si cea maai inalta, in acest caz jertfa fiind a Persoanei lui Hristos, Cuvantul Intrupat, Arhiereul si Slujitorul (Savarsitorul, Liturghisitorul) suprem, fiindca jertfa este indisolubil legata de slujirea preoteasca, Euharistia „este Taina prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a lui Hristos in Biserica si prin ea in lumea intreaga”. Jertfa inseamna prezenta celui care se jertfeste, daruindu-se pe Sine, si trairea si simtirea acestei prezente de cel caruia persoana se daruieste in iubire. De aceea, in Euharistie ca Jertfa si Taina exista in modul cel mai unitar si armonios realizarea unirii celei mai depline intre Hristos si persoana umana. Acesta este adevarul Scripturii si al Traditiei Bisericii; Hristos este painea vietii (In 6, 35), adevar si realitate marturisita de Biserica peste veacuri pana in momentul de fata.

Cu toate acestea, insa, actiunea de prefacere a elementelor euharistice in Trupul si Sangele Domnului nu este un act exclusiv al lui Dumnezeu, in intelesul ca doar Dumnezeu lucreaza, netinand seama de apelul si implicarea omeneasca. Intr-adevar, prefacerea se datoreaza Sfantului Duh, dar ea este precedata de invocarea Bisericii prin preot, asa incat exista o sinergie divino-umana in Euharistie, concretizata in Epicleza, dupa cum am mai spus, care nu poate fi separata de cuvintele de instituire, toate la un loc alcatuind un tot unitar, dinamic si dinamizator care constituie momentul central al jertfei euharistice, o culme atat a rugaciunii Bisericii, care este formata din noi toti – membrii ei, cat si a lucrarii divine, in cadrul acestei „Cincizecimi euharistice”. Epicleza fiind in esenta rugaciunea catre realizarea prezentei divine printre credinciosi, rugaciune a intregii Biserici in frunte cu preotia ei (preotia consacrata, sacramentala, fiind in fruntea preotiei universale), aceasta reprezinta o articulare a Bisericii si a sacramentelor in Insasi Sfanta Treime, depasindu-se un hristomonism ce vizeaza o imanentizare a realitatilor eclesial-sacramentale si cu aceasta pierderea sensului ontologic profund ce caracterizeaza Trupul tainic al lui Hristos – Biserica.

Asadar, Euharistia, memorialul sacrificiului Noului Adam, este acest ritual al Marelui Arhiereu Iisus Hristos prin Trupul Sau eclesial care prelungeste si actualizeaza in fiecare zi misterul pascal, o jertfa unica, complexa si completa sau, mai bine zis, desavarsita ce pregateste recapitularea eshatologica, traducand propria Sa iubire fata de Tatal, in „jertfe spirituale”, care constituie si realcatuieste mereu Biserica, intr-o noutate neintrerupta, incluzand cele ale lumii si restituindu-le Imparatiei lui Dumnezeu, in Cuvantul lui Dumnezeu – Ratiunea Suprema, Logosul Intrupat, in care se scufunda si se unifica ratiunile finite ale creatiei.

CAPITOLUL II
EUHARISTIA – REINTRUPARE TAINICA, PREZENTA SI CONTINUATOARE A LOGOSULUI
Pentru invatatura ortodoxa „Euharistia este o reintrupare tainica, totdeauna prezenta si continua a Logosului” – sustine Sf. Nicolae Cabasila. Ca urmare, in momentul in care Hristos „conduce sufletul spre Sfanta Masa si ii da sa manance propriul Sau Trup, il transforma pe acesta, ii comunica personalitatea Sa” – afirma acelasi Sfant al Bisericii; iar cand Mantuitorul „Se raspandeste in sufletul nostru si Se uneste cu noi, devenim asimilati Lui, ca o mica picatura de apa intr-un imens ocean de parfum”. Desigur, nu este vorba aici de o pierdere a persoanei proprii intr-o substanta nedefinita; cuvintele de mai sus vor sa exprime doar unirea maxima care se realizeaza intre Hristos si cei ce se unesc cu El in Euharistie. Aceasta Taina este lumina pentru cei ce s-au curatit, curatie pentru cei care acum au de gand sa se spele de pacate, putere care inaripeaza pe cei ce vor sa lupte impotriva patimilor.

Este imperios necesar sa primim acest Trup si Sange al lui Hristos spre mancare si bautura pentru a birui pe cel rau si pacatul, deoarece numai Hristos a biruit in Trupul Sau pacatul si „l-a pironit pe lemn” – dupa cum zice Sf. Ap. Pavel. De aceea, din El iradiaza si pentru noi aceasta putere, daca-l primim cu vrednicie. Dar aceasta impartasire cu Hristos nu trebuie sa se faca o singura data; pentru ca datorita firii noastre neconsolidate in bine, acesta cade din nou. De aceea, de cate ori avem parte de caderi, tot de atatea ori trebuie sa realizam si ridicarile. In acest sens, Nicolae Cabasila scria ca „intrucat materia din noi este asa de stricacioasa, incat pecetea Tainei nu poate ramane mult timp ca unii care «avem aceasta comoara in vase de lut» (2 Co 4, 7) suntem datori sa alergam la acest medicament nu numai o data, ci de mai multe ori. Caci e de lipsa ca Facatorul lumii sa ramana tot timpul in lutul nostru, ca sa indrepteze chipul lui in noi, ori de cite ori da semne ca vrea sa strice, ca sa ne intareasca iarasi constiinta atunci cand este sovaielnica si cand o ameninta frica mortii”. Dumnezeiasca Euharistie este prin aceasta Taina suprema a comuniunii intre Dumnezeu si om, sadind in el in dimensiunea eclesiala a vietii chipul realitatilor viitoare si lucrand efectiv la sfintirea sa spre slava invierii celei universale.

Referindu-ne, in cele ce urmeaza, la caracterul eclesiologic al Euharistiei, care asigura unitatea Bisericii, vom sublinia faptul ca impartasirea cu Hristos in Sfanta Euharistie, pe langa aspectul prezentei Sale in noi, dupa cum a promis celor ce cred in El (In 6, 56), are si un aspect comunitar eclesial, fiind o incorporare desavarsita in Trupul cel tainic al Domnului, Biserica fiind extensiunea Sa in umanitate, prin si in care oamenii devin membre intime ale acestui Trup, pline de Hristos cel inviat. Astfel Hristos devine al nostru cu atat mai mult devenim ai Lui, ne facem ai Lui, intr-o dialectica dinamica si articulata in realitatea dumnezeiasca. Euharistia, fiind savarsita in Biserica si de catre Biserica, avand asadar un profund caracter eclesial, la randul ei constituie, formeaza Biserica, trupul comunitar – sobornicesc al lui Hristos din umanitate. Printr-o simultaneitate si o reciprocitate care tine de paradoxul si sublimul inefabil al realitatii dumnezeiesti atotcuprinzatoare, Biserica face Euharistia si Euharistia face Biserica. Caci, dupa cum spune acelasi Nicolae Cabasila, „Sfintele Taine sunt Trupul si Sangele Domnului, dar totodata hrana si bautura cea adevarata a Bisericii lui Hristos. Iar prin impartasire nu Biserica le preface pe ele, deoarece cele mai tari biruiesc. Precum fierul inrosit in foc ni se arata aievea ca foc nu ca fier, deoarece insusirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale focului, tot asa si cu Biserica lui Hristos; daca ar putea cineva sa o cuprinda cu privirea n-ar vedea decat Insusi Trupul Domnului, prin aceea ca este unita cu El si ca se impartaseste din Trupul Lui. Pentru acest motiv Sfantul Apostol Pavel scrie corintenilor: „Voi sunteti Trupul lui Hristos si fiecare in parte madulare ale Lui” (1 Co 12, 27). Iar daca L-a numit pe El cap si pe noi membre, aceasta nu a facut-o pentru a exprima grija iubitoare a lui Hristos fata de noi si rolul Sau de educator, precum si supunerea noastra..., ci a voit sa arate ceea ce El spunea, anume ca credinciosii traiesc de acum prin acest Sange Sfant viata in Hristos, ca depind in mod real de acest Cap si ca sunt imbracati cu acest Trup prea Sfant”.

Prin Impartasanie, Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat, Rastignit, Inviat si Inaltat cu Trupul la cer intra in mod concret in cea mai stransa unitate cu fiecare om care crede in adevarul Intruparii, Rastignirii si Inaltarii Lui cu Trupul la cer. „Sangele lui Hristos are puterea sa ne curateasca in mod real pentru ca in El nu se mai misca pulsatiile spre pacat. De aceea i se atribuie Sangelui lui Hristos curatia, mai precis puterea curatitoare. Hristos Insusi devine prin Euharistie viata noastra. Salasluindu-Se in noi cu intreaga Sa Fiinta, mainile noastre devin maini ale lui Hristos, maini prin care se implineste voia Lui; ochii nostri devin ochi ai lui Hristos prin care privim toate cu iubirea si cu curatia Lui; urechile Lui, auzind prin ele cu atentia si cu curatia Lui; mintea noastra, mintea lui Hristos, sau mintea lui Hristos, mintea noastra (2 Co 2, 16), gandind ca El cele bune; gura noastra, gura Lui, prin care se rostesc cuvintele Lui”.

Aceasta unificare personala cu Hristos si impreunare savarsita de Sfanta Impartasanie, care formeaza si alcatuieste Biserica, Trupul tainic al Domnului, unitate si comuniune soborniceasca, este subliniata in mod foarte accentuat de catre Nicolae Cabasila, care zice ca „prin Impartasire, Hristos ramane in noi si noi in El: Intru Mine si Eu intru ei (In 6, 56). Iar daca Hristos ramane in noi, ce ne mai lipseste sau de ce bunatati sa ne mai impartasim?... Daca Insusi Domnul Iisus Hristos ne umple sufletul, strabatandu-ne toate adancurile si toate iesirile, invaluindu-ne din toate partile, atunci ce-ar mai putea veni bun peste noi sau ce ni s-ar mai putea dauga? El umple toata casa sufletului nostru. Si apoi, nu ne cuminecam cu vreo bunatate a Lui si nici nu ne impartasim cu vreo raza sau cu vreo stralucire din discul Soarelui dumnezeiesc, ci din insusi discul acesta (Sfanta Impartasanie), asa incat Il avem locuind in noi, patrunzand pana in maduva si in madularele noastre, ba chiar nu formam decat unul si acelasi Trup impreuna...”. Impartasirea noastra in Euharistie e impartasire de Hristos cel jertfit si inviat. Prin aceasta noi participam in mod real la jertfa si Invierea Lui, suntem atrasi in starea de jertfa a Lui, pentru a ajunge si noi la Inviere, in jertfa implicandu-se si Invierea Lui, sau Invierea Lui presupunand jertfa. Asa si noi, fiind in stare de jertfa continua, ca renuntare sau jertfire a pacatelor, care sunt forme ale egoismului propriu, vom invia si noi din puterea jertfei lui Hristos cel inviat. Intreaga Biserica a lui Hristos – Trupul Sau Tainic – beneficiaza sau se impartaseste de roadele mantuitoare ale jertfei lui Hristos, actualizata in Euharistie, si nu doar cei vii, ci si cei trecuti la Domnul, in vesnicie.

CAPITOLUL III
PREZENTA REALA SACRAMENTALA A DOMNULUI IN EUHARISTIE
Euharistia este misterul prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a lui Iisus Hristos in biserica si prin ea in lume. El este prezent in Euharistie cu trupul Sau luat din Fecioara Maria, rastignit pe cruce, inviat, inaltat la cer si tronand la dreapta Tatalui. El este prezent cu Trupul si cu Sangele Sau sub chipul painii si vinului, consacrate si prefacute in acest Trup si Sange in timpul Sfintei Liturghii. Prin aceasta El opereaza extinderea mantuirii, a carei sursa s-a facut prin faptul ca a luat un trup ca al nostru, a intiparit in el dispozitia jertfei supreme pe care a suportat-o spre lauda Tatalui, viata inalterabila a invierii, slava unei umanitati inaltate care sade de-a dreapta Tatalui si cu care are sa vina din nou sa judece vii si mortii, spre viata sau osanda vesnica.

Hristos e prezent real in Euharistie pentru a ne face parte de toate cele ce s-au facut in Trupul Sau, de urmarea lor in El pana azi si in vecii vecilor, comunicandu-ni-le acum in mod actual in masura in care putem sa le primim in acest veac, dar in aceasta comunicare actuala aflandu-se virtual tot ce vom putea primi in veacul viitor. In Euharistie e concentrata toata mantuirea noastra pentru a ne-o insusi personal.

Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimand si in noi starea capabila de jertfa, puterea invierii si a slavei vesnice. Acestea formeaza un tot, formeaza integritatea starii de mantuire, care in parte ni se da in Euharistie in mod virtual, in parte in mod actual si dinamic.

Asa cum in Vechiul Testament comunitatea poporului Israel isi amintea de faptele trecute ale lui Iahve, laudandu-L si cerandu-I sa-i fie si acum aproape si sa se salasluiasca in viitor deplin in mijlocul ei, iar Dumnezeu ii raspundea prin binefaceri prezente si prin innoirea fagaduintelor, tot asa Euharistia Noului Testament e raspunsul lui Dumnezeu la lauda si la multumirea comunitatii bisericesti pentru ceea ce a facut Hristos pentru oameni si la cererea de a-i fi si acum prezent prin chipurile painii si vinului si de-a i se descoperi lamurit in viata viitoare.

Euharistia este celebrarea lui Hristos Care a fost la inceput, este si vine. In rugaciunea de lauda din Apocalipsa, dupa ce se aminteste ca Iisus este Cel intai nascut din morti si Cel ce ne-a dezlegat de pacate prin sangele Sau si dupa ce se vorbeste despre actiunea Lui prezenta, ca El e Domnul imparatilor si ca El ne iubeste, se spune: "El vine cu norii si orice ochi il va vedea" (Apoc. 1, 7). La aceasta raspunde Domnul insusi: "Eu sunt Alfa si Omega, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul" (1,8). Aceasta e o lauda a lui Hristos Dumnezeu asemanatoare celei reprezentate de anaforele euharistice. De altfel insusi faptul ca pentru crestini Hristos cel comemorat la celebrarea Euharistiei era Domnul cel inviat, El nu putea fi numai obiectul unei comemorari, ci si subiectul prezent, Domnul imparatilor, Cel ce lucreaza si acum efectiv asupra credinciosilor.

Intreaga Traditie mostenita de Biserica Ortodoxa de la Biserica primara afirma ca Domnul e prezent real in Euharistie, prin "prefacerea" painii si vinului in Trupul si Sangele Sau. Dar ea s-a ferit sa explice modul cum se face aceasta prefacere si care este raportul Trupului si Sangelui Domnului cu chipurile painii si vinului care persista dupa prefacere.

Totul e un mister pentru ca noi nu cunoastem propriu-zis calitatile Trupului indumnezeit al Domnului. Transubstantiatiunea nu explica nici ea acest mister, ci pune mai de graba noi probleme: ce este substanta, ce sunt accidentele, cum e posibila schimbarea substantei naturale si unirea accidentelor ei cu o alta substanta.

Euharistia are un caracter profetic si din acest punct de vedere al transfigurarii eshatologice a materiei. Ea prezinta credintei materia si trupurile noastre destinate transfigurarii, dupa asemanarea si din puterea trupului transfigurat al Domnului, la unirea deplina cu El, Sfantul Maxim Marturisitorul zice: "Caci darurile Duhului Sfant, de care ne-am impartasit in viata aceasta prin harul credintei, credem ca le vom lua in veacul viitor cu adevarat in ipostastul lor, in realitate, potrivit nadejdii credintei noastre si promisiunii sigure si neclintite, fagaduita noua, daca implinim dupa putere poruncile”.

Sfantul Maxim Marturisitorul scrie tocmai in legatura cu savarsirea Euharistiei in biserica: "in acest locas fericit si atotsfant se savarseste taina infricosatoare a unirii mai presus de minte si ratiune, prin care Dumnezeu se face un trup si un Duh cu biserica sufletului si sufletul cui Dumnezeu. Ajungand astfel sufletul unitar si adunat in sine insusi si la Dumnezeu, nu va mai fi in el ratiunea care il imparte in multe prin ganduri, ci capul lui va fi incununat de Dumnzeu, Ratiunea prima, singura si una. Iar in aceasta Ratiune sunt si subzista toate ratiunile lucrurilor intr-o simplitate neinteleasa, in chip unitar, ca in Creatorul tuturor celor ce sunt" .

CAPITOLUL IV
SFANTA EUHARISTIE ESTE TAINA, NU SIMBOL
Pe fundalul doctrinei si cultului crestin este puternic imprimat adevarul despre jertfa de rascumparare a lui Iisus pe cruce.

Din coapsa lui Iisus, strapunsa de sulita ostasilor romani, a curs temporar si in mod vizibil, sangele cald al fiintei Sale umane, iar pentru vesnicie, in mod tainic, s-a dat Harul, acea energie a Sfintei Treimi care intretine viata Bisericii lui Hristos, sub forma ei de comunitate .

Cand Mantuitorul a trimis la predica pe colaboratorii Sai - Sfintii Apostoli - si cand le-a spus: <<Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, iertate vor fi ...>>, a predat Bisericii sub forma ei de ierarhie acest depozit al Harului Divin, care se transmite de catre urmasii Sfintilor Apostoli Bisericii ascultatoare.

Participarea la mintuirea obiectiva, adusa de Mantuitorul Hristos, da celor credinciosi, atunci cand colaboreaza prin credinta si fapte bune, posibilitatea de a trai in afara de viata vegetativa a plantelor, in afara de viata senzitiva a lumii celor necuvantatoare, in afara de viata rationala a tuturor celorlalti semeni o viata in plus: viata supranaturala in comuniune de Har, Credinta si Dragoste cu Iisus Hristos.

Numai prin sinergismul perfect al acestor trei elemente (credinta, Har si fapte bune) poate omul sa urce pe scara desavarsirii in nazuinta lui de a ajunge la masura barbatului desvarsit, dupa statura lui Iisus Hristos .

Noi stim ca dintre toate Sfintele Taine cea mai insemnata este Taina Sfintei Euharistii, deoarece daca prin celelalte Taine se impartaseste crestinului Harul sau divin, forma tainei respective ramanand neschimbata, prin Taina Sfintei Euharistii se impartaseste insusi Trupul si Sangele Domnului, sub forma painii si a vinului.

Din cuvintele adresate de Mantuitorul Hristos in Capernaum celor doritori de o mai vedea o minune ca cea din seara precedenta, in pustie, cand au fost saturati cei cinci mii de barbati numai cu cinci paini si doi pesti. <<Agonisiti-va nu mincarea cea pieritoare, ci mancarea care ramine pentru viata vesnica...>> (Ioan VI, 27), ca si din versetul 33 al aceluiasi capitol, unde se vorbeste despre painea ce se pogoara din cer si da viata vesnica, se vede ca Iisus a anuntat cu mult mai inainte Taina Sfintei Euharistii, care a fost insitituita in Joia Patimilor, la Cina cea de Taina, cand luand painea si binecuvantand-o, a dat-o Sfintilor Sai ucenici si apostoli zicind: <<Luati, mancati. Acestea este Trupul Meu, care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor..>>, dupa care, asa cum relateaza evenimentul, Sf. Evanghelist Luca a completat: <<Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea>> (Luca XXII, 14), din care se vede clar porunca Fiului lui Dumnezeu, de perpetuarea peste veacuri a sfintei jertfe.

Deci Sfanta Euharistie este taina si jertfa in acelasi timp: Taina, intrucat aduce iertarea pacatelor si jertfa, pentru ca atunci cand se savarseste, se frange Trupul si se varsa Sangele lui Iisus .

Daca cercetam teama insitituirii Sfintei Euharistii la Sf. Evanghelist Luca aflam ca Mantuitorul vorbeste despre <<roada vitei>> la primul pahar, dar Sf. Euharistie a fost instituita la cel de al doilea pahar, dupa cina, cand a zis: <<Luati, mancati...>>.

Bazati, in fine, pe textul din epistola catre Evrei cap. 9, 28 si 10, 14, unde se afirma prin gura Sfantului Apostol Pavel, ca Mantuitorul s-a jertfit o singura data, noii credinciosi sustin ca nu mai e nevoie de o alta jertfa si fac acest lucru cu scop bine determinat. Si aceasta deoarece, daca ar recunoaste ca Sfintii Apostoli ar fi savirsit o jertfa reala, inerent ar fi trebui sa recunoasca si o ierarhie cu succesine apostolica, care sa continue opera Sf. Apostoli.

Cand Sfantul Evanghelist Ioan a reprodus cuvintele Mantuitorului <<Cine asculta de Mine si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si la judecata nu va veni>> n-a vrut sa arate ca Iisus ar fi exclus legatura ce trebuie sa tinem cu El prin impartasirea cu Trupul si Sangele Lui, ci a vrut sa arate ca in adevar ascultarea Cuvantului evanghelic da omului posibilitatea de a ajunge la mantuire. Dar, in acelasi timp, a avut grija ca la inceputul Evangheliei Sale (cap. 6, 53) sa intareasca acest adevar prin cuvintele: <<Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane in Mine si Eu in el>>, aratind ca numai impartasirea cu Trupul si Sangele lui Iisus da omului posibilitatea trairii reale ale Cuvantului revelat si a mantuirii.

Adeseori nici expresiile pauline n-au fost omise de unii credinciosi in cautarea de texte in sprijinul sustinerilor lor eronate. Ei se opresc de obicei la un text scurt, separandu-l de contextul scrierii respective, ceea ce reda adevaratul inteles, pe care apoi il interpreteaza cum vor.

Asa, de exemplu, daca in prima epistola catre Corinteni, cap. 11, 26. Apostolul Pavel scrie: <<De cate ori mancati aceasta paine si beti acest pahar, moartea Domnului vestiti pana la venirea Lui>>, unii crestini sustin ca prin mancarea painii si prin gustarea vinului comemoram moartea lui Iisus. Ei uita insa sau nu vor sa citeasca mai departe textul, care afirma: <<Cine cu nevrednicie mananca Trupul si bea Sangele Domnului, judecata siesi mananca si bea>>, ceea ce insemneaza ca painea si vinul nu constituie un simbol ci sunt insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos.

CONCLUZII
Importanta si semnificatia Euharistiei sunt fundamentale si maxime pentru viata omului, pentru viata lumii, caci ea este unirea cea mai inalta care se poate realiza intre om si Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, in Imparatia Sa. Dumnezeiasca Impartasanie din cadrul Sfintei Liturghii, care se savarseste in Biserica pentru credinciosi, ne uneste cu Hristos si pe noi unii cu altii, deoarece toti credem in Unicul Hristos – Care este ieri, azi si in veci Acelasi si prin Care ne impartasim cu aceleasi Sfinte Taine. Ea este Taina a Bisericii si a unitatii Bisericii fiindca in ea se pecetluieste unitatea de credinta incununand Liturghia Cuvantului. Ea sustine cresterea permanenta a crestinilor in Hristos, in Trupul Sau tainic – Biserica –, in comuniunea iubirii cu Hristos si intre ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al impacarii , al iubirii si a unitatii profunde a oamenilor in Hristos, a mantuirii in El si prin El, asa dupa cum am mai spus in acest studiu.

Euharistia actualizeaza, intr-un dinamism convergent, spre plenitudinea existentei, marile potentialitati umane care semnifica si simbolizeaza ceea ce trebuie sa devina lumea, adica o daruire si un imn de lauda adus, neincetat, Creatorului; o comuniune universala in Trupul lui Hristos, o imparatie a dreptatii, a iubirii si a pacii in Duhul Sfant, pentru unitatea si mantuirea tuturor in Hristos Domnul si prin Hristos, ajungand, astfel, la desavarsirea noastra cu ajutorul Sfintei Euharistii careia ii descoperim, in acest fel, valoarea ei duhovniceasca de nepretuit.

Acest material subliniaza valoarea sacramentala a jertfe nesangeroase care este Sfanta Euharistie, jertfa adusa de catre Domnul nostru Iisus Hristos – Care Se si aduce El Insusi pentru noi si pentru a noastra mantuire, reactualizand, astfel, jertfa de pe Golgota, dar intr-un chip duhovnicesc, in Biserica si prin Biserica, pe care noi o alcatuim si noi trebuie sa o slujim de fapt, si care este condusa de catre Iisus Hristos – Intemeietorul ei.

Stefanel Gheorghe

Despre autor

stefanel gheorghe stefanel gheorghe

Colaborator
18 articole postate
Publica din 25 Februarie 2011

25 Februarie 2013

Vizualizari: 1790

Voteaza:

Sfanta Euharistie ca Jertfa 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE