Marturisesc ca nu am ajuns sa ma rog plecand de la citirea Sfintei Scripturi. Iar atunci cand am inceput sa le vorbesc altora despre bucuria intalnirii mele cu Hristos, nu am facut-o dand citate, ci pur si simplu le-am grait despre cele traite de mine in Biserica. Nu fac parte din categoria celor care ies in intampinarea altora cu niste versete memorate. Vreau sa fiu viu.

Am apreciat mult persoanele care, chiar daca nu au citit Scriptura, s-au casatorit, si-au botezat copiii, isi pomenesc persoanele dragi trecute in lume de dincolo, etc. Cred ca isi pot ierta ca nu au citit Scriptura, insa, cu siguranta nu si-ar fi iertat sa stie ca au copilul nebotezat, ca ei traiesc impreuna fara a fi casatoriti, ...

In cadrul Sfintei Liturghii exista o rugaciune pe care preotul o rosteste in taina, inainte de citirea Sfintei Evanghelii, prin care cere luminarea mintii si deschiderea gandului spre intelegerea cuvintelor din Evanghelie, ca niciun cuvant sa nu-i ramana omului exterior: “Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stapane, lumina cea neinserata a cunoasterii dumnezeirii Tale si deschide ochii cugetului nostru spre intelegerea evanghelicelor Tale propovaduiri, ca toate poftele trupului calcand, vietuire duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt spre placerea Ta. Ca Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre, Hristoase, Dumnezeul nostru...”

Fara rugaciune, Scriptura risca sa devina un text de studiu necesar unei cunoasteri intelectuale a lui Dumnezeu. Dar in niciun alt act al Bisericii, in nicio alta forma de manifestare a ei, nu este actualizat Hristos si invatatura Sa in masura in care acest lucru se petrece in Liturghie si in Sfintele Taine. Cred ca daca ne vom rezuma doar la citirea Sfintei Scripturi si vom uita de Liturghie si de Sfintele Taine, ne vom asemana celor doi ucenici Luca si Cleopa, care desi vorbesc cu Hristos vad in El un Strain. Nu a fost de ajuns ca Hristos sa le vorbeasca si ei sa vada in El Invatatorul. A trebuit sa Se ofere pe Sine prin painea data ucenicilor la cina spre mancare. Deci, cunoasterea si unirea deplina cu Hristos s-au realizat in Euharistie si nu in cuvant.

Asadar, cel care este prezent in Biserica traieste cuvintele Scripturii. Atat timp cat omul se impartaseste cu Trupul si Sangele lui Hristos, nu e in uitare. Nu cred ca sunt capabil sa aud si sa raspund la chemarea lui Hristos doar citind Scriptura. Fiul lui Dumnezeu nu S-a facut om doar ca sa ne vorbeasca. S-a facut trup ca sa Se ofere spre impartasire.

Prin aceasta e minunata Ortodoxia, ca ea vorbeste de cuvant ca impartasire si nu ca informatie.

Adrian Cocosila

• Biblia de la Bucuresti - 1688
  Publicat in : Editoriale
• Biblia in cultul ortodox
  Publicat in : Viata liturgica
• Biblia, insa depinde ce vrei sa crezi
  Publicat in : Religie
• Restituiri Biblia Ilustrata - locuri alese insotite de ilustratii de arta si lamuriri stiintifice
  Publicat in : Religie
• Biblia in versuri
  Publicat in : Poezie Ortodoxa