"Multumim Tie, Doamne, Dumnezeul mantuirii noastre, ca toate le faci spre binele vietii noastre, pentru ca totdeauna sa privim la Tine, Mantuitorule si Facatorule de bine al sufletelor noastre!", se roaga preotul, in rugaciunea a sasea a Utreniei.
Cerceteaza-ne pe noi, Dumnezeule !
"O, de I-ati auzi glasul care zice: "Sa nu va invartosati inimile voastre, ca in timpul cercetarii, ca in ziua ispitirii in pustiu, unde M-au ispitit parintii vostri, M-au ispitit si au vazut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am urat neamul acesta si am zis: "Pururea ratacesc cu inima". Si ei n-au cunoscut caile Mele, ca M-am jurat intru mania Mea: "Nu vor intra intru odihna Mea" (Psalm 94, 8-12).
Prin gura psalmistului, Dumnezeu ne indeamna sa nu repetam greseala poporului evreu, care, "in timpul cercetarii", adica "in ziua ispitirii" pe cand se aflau in pustiu, l-a parasit pe Dumnezeu si s-a inchinat unui idol facut de maini omenesti - vitelul de aur.
Dumnezeu ne cerceteaza inimile si viata, atat prin daruri, cat si prin greutati. Acela care, fie in vremea bucuriei, fie in vremea durerii, il uita sau il blesteama pe Dumnezeu, acela "pururea rataceste cu inima", necunoscand modul in care il cerceteaza Dumnezeu.
Cand il cerceteaza pe om, de fapt, Dumnezeu il mantuieste pe acesta, putin cate putin. Cunoscand intelepciunea si iubirea lui Dumnezeu, psalmistul ii cere Acestuia sa-l cerceteze: "Cerceteaza-ma, Doamne, si ma cearca!" (Psalm 25, 2). Aceasta cercetare a vietii noastre, de catre Dumnezeu, are in vedere starea noastra duhovniceasca si asezarea statornica pe calea mantuirii. "Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele si vezi de este calea faradelegii in mine si ma indrepteaza pe calea cea vesnica" (Psalm 138, 23-24).
Cand savarseste Sfanta Liturghie, intors spre popor, arhiereul spune: "Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta, si o desavarseste pe ea" (Psalm 79, 15-16). El se roaga pentru ca Dumnezeu sa-l cerceteze pe fiecare om in parte, spre a-i descoperi Adevarul si a-l pune pe calea mantuirii.
Sfintii ne cerceteaza si ei, atunci cand ne rugam lor, precum spune un isihast anonim: "Cand te rogi tainic, din adancul sinelui tau, te cerceteaza lin toti sfinfii aceia ale caror nume le chemi cu caldura inimii. De aceea, sufletul tau se indulceste si inima ta este patrunsa de evlavie, cercetate fiind de harul lor."
Cercetarea lui Dumnezeu este tainica, de multe ori ea fiind de neinteles. Chiar si atunci cand nu o simtit si nu o intelegem, aceasta nu inseamna ca ea nu are loc, precum spune acelasi isihast: "Tu, insa, cand il chemi pe Dumnezeu si nu primesti nici o cercetare, nu te intrista pentru aceasta, ci arunca dispret si judecata asupra sinelui tau, adaugand si faptul ca nu esti vrednic pentru o astfel de cercetare dumnezeiasca. Si, atunci, cercetarea dumnezeiasca nu este departe de tine, desi tu nu o simti."
In ziua in care are loc cercetarea lui Dumnezeu, sufletul se bucura tainic si spune: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa!"
*
"Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu va invartosati inimile voastre" (Evrei 3, 7).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Ispasirea si iubirea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Comuniunea dreptilor intreolalta si a Bisericii de pe pamant cu ei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.