Prezenta trupului si sangelui Domnului in Euharistie si prefacerea painii si vinului

Unirea intima a painii cu trupul Domnului, ipostaziat in Cuvantul, preface painea in trupul Domnului, pentru ca aceasta este ratiunea painii: sa se prefaca in trup. Nu tot asa se intampla cu trupul Domnului prin unirea intima a Lui cu el si nici cu trupul nostru prin unirea cu trupul Cuvantului. Trupul Domnului numai se indumnezeieste si se pnevmatizeaza, caci ratiunea lui este sa persiste chiar in unirea ipostatica cu Dumnezeu. Cu atat mai putin se preface in altceva trupul nostru in unirea cu trupul asumat si pnevmatizat de Cuvantul, odata ce si unul si altul raman trup. Trupul nostru numai porneste si el pe drumul pnevmatizarii si indumnezeirii ca si trupul Domnului. Caci ratiunea fiecarui trup este sa ramana trupul unei persoane, fie a Persoanei Logosului, fie a unei persoane umane deosebite.

Dar de ce trebuie sa se produca unirea trupului si sangelui Domnului cu trupul si cu sangele nostru prin chipul painii si vinului? Ca Taina trebuie sa ni se faca sensibil actul impartasirii de trupul nevazut al lui Hristos prin ceva. Iar painea si vinul sunt elementele fundamentale si cele mai sustinatoare ale trupului si sangelui omenesc, cele mai inrudite cu ele. Ele reprezinta si trupul Domnului hranit de ele, si trupul nostru. Painea si vinul sunt natura urcata la starea de aliment si bautura directa a trupului nostru. Prin legea firii din noi, trupul nostru preface in substanta sa aceste substante. Tot asa preface si Hristos aceste substante, in trupul Sau. Dar prin Duhul Sau El preface instantaneu painea Euharistiei in trupul Sau, care e organ de manifestare a Ipostasului si a Duhului Sau.

Insa faptul ca trupul si sangele Domnului ni se fac prezente prin prefacerea painii si vinului, e de natura sa aduca o noua raza in adancimea misterului prefacerii euharistice. Domnul nu preface in Euharistie painea si vinul pentru Sine, ci pentru a Se impartasi oamenilor care cred, adica pentru ca sunt oameni care cred si care doresc sa se impartaseasca de El sub chipul painii si vinului. Credinta si dorinta aceasta ei si-o manifesta prin rugaciunea liturgica ce culmineaza in invocarea Duhului Sfant, facuta de preot in numele comunitatii liturgice si cu participarea ei, pentru prefacerea painii si vinului in trupul si sangele Domnului. Prin rugaciuni, prin marturisirea credintei, prin epicleza, comunitatea s-a unit tot mai mult cu Hristos, nemaivorbind de prezenta Domnului in ea prin impartasirile anterioare, sau de faptul ca ea insasi este trupul tainic al Domnului. Astfel, Cuvantul lui Dumnezeu atragand in intimitatea Sa ratiunea painii si vinului, sau coplesindu-le prin Duhul Sau cel Sfant, lucreaza si din launtrul comunitatii cu care este intr-un anumit grad unit. Comunitatea si painea oferita de ea sunt oarecum impreuna unite cu Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat. In aceasta ambianta de unire de mai inainte existenta -intre Cuvantul intrupat, intre comunitate si paine -se produce prefacerea painii si vinului in trupul si sangele Domnului, ca identificare completa a painii si vinului cu trupul si sangele Lui, pentru ca acest trup sa se uneasca sub chipul painii si vinului in mod deplin si cu trupul nostru.

Unii teologi catolici au vorbit de trei trupuri ale lui Hristos dupa prefacerea euharistica: trupul Lui personal, trupul Lui tainic sau comunitatea euharistica si trupul euharistie. Dar alti teologi catolici au observat, pe drept cuvant, ca in realitate nu e vorba decat de un singur trup, pentru ca trupul tainic nu e decat o prelungire a trupului personal, iar trupul euharistic e insusi trupul Cuvantului care Se ofera in continuarea comunitatii bisericesti, ca prelungire a trupului Sau tainic, care nu anuleaza distinctia dintre ea si trupul personal al lui Hristos, din care se formeaza mereu trupul Sau tainic.

Trupul euharistic nu e decat trupul personal al lui Hristos, pe cale de hranire mai departe a trupului Sau tainic, deschis acestei hraniri si doritor de ea. Trupul tainic, sau comunitatea euharistica, are pe de o parte ceva in plus fata de trupul personal al Domnului, in alcatuirea lui intrand si trupurile credinciosilor; pe de alta, mult mai putina viata dumnezeiasca actualizata, decat cea a trupului personal al Domnului, si de aceea e capabila si dornica sa se hraneasca continuu din acel trup, iar Domnul ii da mereu trupul Sau sub forma trupului euharistic.

Comunitatea se preda Domnului cu setea de a reduce ceea ce o deosebeste de trupul Domnului si de a se umple mai mult de El; iar Domnul Se preda ei, venind in intampinarea trebuintei si cererii ei, pentru a o umple mai mult de Sine. In sensul acesta, Hristos e painea cea cereasca ce pururea se daruieste spre mancare si niciodata nu se sfarseste si niciodata nu astampara definitiv trebuinta de hrana a credinciosilor si a comunitatii bisericesti. Prefacerea painii pamantesti in paine cereasca si impartasirea sa comunitatii este, astfel, un act al Domnului, dar provocat si de trebuinta simtita si de cererea comunitatii euharistice. In prefacerea si in impartasirea euharistica are loc un act de implinire organica a ceea ce este deja in Biserica, dar si o venire a Domnului ca surplus in sanul ei.

In iubirea dintre oameni, fiecare da si cere pururea. In iubirea euharistica, comunitatea numai cere si Hristos numai Se da. Dar si cererea e din puterea a ceea ce are deja si are importanta in realizarea iubirii si in primirea ei; in sensul acesta, are si ea un rol pozitiv in producerea acestei noi veniri a lui Hristos, care pe de alta parte este in ea si deci vine si din ea. De aceea Euharistia nu poate avea loc decat in Biserica si impartasirea de ea, la fel.

Parintele Dumitru Staniloae

• Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Liturghie
  Publicat in : Viata liturgica
• Sfanta Liturghie, cerul pe pamant
  Publicat in : Religie
• Raportul dintre Misterul Cultic si Sfanta Liturghie
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: