Parinte vazator cu duhul

Parinte vazator cu duhul Mareste imaginea.

Parinte vazator cu duhul nu exista! Exista doar preoti mai vrednici si preoti mai putin vrednici! Cei dintai, oricat de inalt ar vietui, tot nu pot fi numiti "vazatori cu duhul", caci aceasta harisma a Duhului Sfant nu poate deveni o capacitate personala a preotului, spre a se putea folosi de ea ca de o stiinta lumeasca.

Oricat de sfant ar fi preotul, cunoasterea-inainte a unor ganduri si fapte, atat din trecut, cat si din viitor, nu poate fi o constanta. Toate aceste descoperiri minunate au loc doar atunci cand Dumnezeu voieste si intotdeauna spre mantuirea celor in cauza.

Unii duhovnici ajung cunoscuti lumii pentru ca Dumnezeu "voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina" (I Timotei 2, 4). Si, iarasi: "Nimeni, aprinzand faclie, nu o pune in loc ascuns, nici sub obroc, ci in sfesnic, ca aceia care intra sa vada lumina" (Luca 11, 33).

Duhovnicii poporului crestin sunt descoperiti de Dumnezeu doar la vremea potrivita, adica dupa ce acestia s-au intarit bine in credinta, in dragoste si, mai ales, in smerenie, fara de care nimeni nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu.

Fuga de oameni, semn al adevaratei smereniei !

Parintii duhovnici care au Duhul lui Dumnezeu se ascund si nu cauta publicitate. In schimb, toti cei carora le place sa aiba ucenici si ii cheama la ei pe oameni sunt inca departe lui Dumnezeu. Increderea preotului in sine, ca poate fi duhovnic si indrumator al oamenilor, este o roada a inselarii si a mandriei din inima lui.

Toti marii duhovnici au fugit de oameni, tocmai pentru faptul ca ei cunosteau cu adevarat greutatea mantuirii si iscusinta necesara in lucrul cu sufletul. Preotul care cunoaste, se sperie si fuge, iar preotul care nu cunoaste, ii cheama la sine pe multi. Asta e un semn al calitatii duhovnicului: acela care are Duhul lui Dumnezeu nu va chema la sine pe nimeni si va ezita sa-i primeasca pe oameni, atata timp cat acestia nu sunt din parohia sau manastirea sa (caz in care nu are de ales).

Unde gasesc un "parinte vazator cu duhul" ?

Sunt multi cei care strabat drumurile tarii, in cautarea unor "parinti vazatori cu duhul", precum odinioara cei din vechime alergau la oracole, spre a afla lucruri ascunse despre ei si despre lume.

Preotii lui Dumnezeu nu ghicesc viitorul la cererea credinciosilor. Ei nu pot face acest lucru. Cei care descopera anumite lucruri ascunse nu o fac in virtutea unei puteri personale, ci din ingaduinta si mila lui Dumnezeu, care le da cuvant. Nu trebuie sa cautam astfel de lucruri pana ce nu ne-am deprins cu implinirea poruncilor, inscrise in Evanghelia lui Hristos.

Cei care cauta minuni si descoperiri au toate sansele sa afla urmatoarele doua situatii: sa-si cheltuiasca toti banii, fie pe drum, fie prin buzunarele celor pe care-i ziviteaza; sa intalneasca oameni inselati de mandrie si indepartati de Dumnezeu, care, fie cu stiinta, fie cu nestiinta, ii indruma pe oameni dupa mintea lor, fara a cunoaste voia lui Dumnezeu. In ambele cazuri, vai lor, ca alearga la izvoare secate si risca sa rataceasca in pustie.

La pomul laudat sa nu te duci cu sacul !

Masura parintelui duhovnic este vazuta cumva prin virtutile sau pacatele fiilor lui duhovnicesti. Acest lucru este amintit de parintele Teofil Paraian, cand spune: "Un duhovnic, de exemplu, poate sa fie mare, pentru cei care il asculta, poate sa fie mic, pentru cei care nu-l asculta, si de nimic, pentru cei care nu-l iau in considerare."

Daca un preot este numit "mare duhovnic" de cativa oameni, aceasta nu inseamna ca acela iti va fi si tie un duhovnic "mare". Este posibil ca, duhovnicul care ma zideste pe mine, sa nu te poate zidi pe tine, iar cel care sa iti fie de folos, sa nu ma multumeasca pe mine. Dupa cum zice vorba: "La pomul laudat sa nu te duci cu sacul!"

Daca cei care se spovedesc arata lenevire si indiferenta, de ar merge chiar la duhovnici sfinti, tot nu vor invia in inima lor. In aceasta privinta, Cuviosul Nicon de la Optina, spune: "Parintele duhovnic este ca un stalp care arata calea, dar pe cale trebuie sa mergi de unul singur. Daca duhovnicul va arata, iar ucenicul sau nu se va misca, atunci el nu va ajunge nicaieri, ci asa va putrezi langa acel stalp (de lumina)."

Un dar pentru credinciosi, nu pentru preot !

Harisma cunoasterii, pe care o dobandesc unii duhovnici, este un dar al Duhului Sfant, iar nu o capacitate personala a preotului, pe care acesta din urma sa o poata folosi dupa bunul plac, la cererea unora.

Ceea ce numim noi "cunoastere cu duhul" este un dar al lui Dumnezeu facut nu atat duhovnicului, cat mai ales celor care vin si cauta sfat pentru mantuire. Deci, cand omul are sufletul curat si iubitor de Dumnezeu, in cautarea cu toata sinceritatea a mantuirii sale, el poate afla un "vazator cu duhul" in fiecare preot ortodox care nu e cazut din dreapta credinta, adica necaterisit.

Pentru odihna, insa, multi ii evita pe cei care se arata a fi tinuti in mod evident de anumite patimi. Dar, cand nu afla un preot cu dragoste, cu frica de Dumnezeu si, mai ales, cu o inima smerita, fiecare credincios poate apela la preotul pe care-l are mai la indemana. Niciodata preotul nu va da indemnuri spre pacatuire, ci va spune Evanghelia. Mai mult, chiar de-ar fi slabit cu sufletul, pentru inima buna a credinciosului, un astfel de preot va fi luminat de Dumnezeu si va da cuvant mantuitor.

Preotul nu stie !

De cele mai multe ori (daca nu chiar de fiecare data), preotul nu isi da seama cand spune un lucru minunat. Harul lui Dumnezeu ii lumineaza mintea, el spune un cuvant sau da un sfat, iar cel care il primeste isi da seama ca acel cuvant nu este unul de rand, ci unul cu putere multa, care fie i-a descoperit ceva din viata, spre aducere aminte, fie i-a luminat mintea spre a intelege cauza unei anumite intamplari sau solutia pentru alta.

Prin faptul ca, de cele mai multe ori, preotul nu isi da seama ca a descoperit credinciosului un anumit lucru tainuit, ori de puterea cuvantului sau, ori de masura in care cuvantul rodeste in inima oamenilor, el este pazit de Dumnezeu spre a nu cadea prada mandriei.

Deci, preotul "vazator cu duhul" nu stie ca este cunoscator al tainelor inimilor si al unor lucruri care urmeaza sa se intample, ci, tot ce face el este sa semene cuvantul mantuirii in viata oamenilor, dupa masura in care il primeste de la Dumnezeu. Pentru curatia inimii omului, Dumnezeu pune cuvant de mantuire in gura preotului.

Daca il vom considera pe preot "sfintit de Dumnezeu", vom primi prin el cuvinte de la Cel care l-a sfintit pe el. Astfel, multi duhovnici marturisesc faptul ca au dat sfaturi pe care nu le-au inteles ori la care nu s-au gandit pana atunci. Pentru credinta, smerenia, pocainta si ascultarea fiilor duhovnicesti, Dumnezeu da preotului cuvinte mantuitoare.

Marturia unui crestin aflat pe calea mantuirii

"Eu nu pot spune despre duhovnicul meu ca este vazator cu duhul. Dar, ceea ce pot spune despre el e ca nici un sfat dat pe care mi l-a dat nu mi-a fost spre rau. Putem avea raspunsurile necesare mantuirii noastre si de la preoti care nu intra in categoria "vazatori cu duhul". Dar, noi dorim exceptionalul, nemaintalnitul. Uitam ca cel mai important lucru e Euharistia; si nu facem mai nimic in acest sens, dar ne place sa batem drumurile."

"Nu este neaparat necesar sa cautam un preot vazator cu duhul. Orice preot ne poate fi calauza pe calea mantuirii, daca suntem sinceri in cautarea noastra."

Un duhovnic de toata vremea !

Duhovnicul este cel care ne spovedeste si ne indruma intru Hristos, pe calea mantuirii. Avem nevoie de preotul duhovnic, caci el a fost ales de Dumnezeu spre a "invata toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19).

Desi fiecare parohie are preotul ei slujitor, usor de gasit, multi crestini se afla in cautarea unui duhovnic. Nu este rau ca fiecare crestin sa-si caute duhovnicul care ii place, atat timp cat cautarea lui nu este una vicleana, urmarind un preot cat mai ingaduitor cu pacatele, grabit ori neatent.

Avem nevoie de un duhovnic de toata vremea, la care sa putem alerga cat mai des. Nu ne este de ajuns cate o calatorie lunga prin tara, in cautarea mantuirii, iar restul timpului sa-l petrecem acasa, intr-o stare de judecata a preotului din apropiere.

Duhovnicul trebuie sa fie la indemana, cat mai aproape de casa!

Rugaciunea pentru aflarea unui duhovnic

"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta." (Sfantul Simeon Noul Teolog).

*

Este adevarat, avem nevoie de duhovnici iscusiti, inzestrati de Dumnezeu cu darul discernamantului, dar, mai mult decat atat, avem nevoie de crestini ascultatori, smeriti si dispusi sa se nevoiasca in lupta cu patimile. Sa fim siguri de urmatorul lucru: un popor bun va naste duhovnici buni, pe cand un popor inrobit si patimas va duce lipsa de indrumatori si de mangaiere. Chiar si asa, insa, Dumnezeu va pune cuvant mantuitor in gura preotilor, pentru cei cu inima curata.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

19 Ianuarie 2014

Vizualizari: 16749

Voteaza:

4.75 / 5 din 12 voturi.

Comentarii (9)

  • Vasa NastaPostat la 2014-02-01 12:02

    Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumezeu rogu-te indruma pasii mei ai pacatoasei si mult nevrednicii spre un duhovnic fata de care sa-mi pot deschide sufletul spre marturisirea deplina a multelor mele pacate ! Amin.

  • Cristina David Postat la 2014-01-30 12:46

    Multe din cele scrise in articol sunt simtite si de noi, cei care nu mergem cu sacul la pomul laudat. Laudat de cine? Nu stim ...nici pentru ce nu avem cum sti. Este adevarat ca fiecare credincios are nevoile lui speciale care sunt personale si preotul duhovnic va cauta dupa puterea harului ce-l primeste de la Dumnezeu, sa il ajute.La fel de adevarat, insa , este constatarea facuta de mii si zeci de mii de oameni ajutati de preoti calugari induhovniciti care au avut dar de la Dumnezeu sa-i ajute si sa-i vindece. Acei duhovnici mult placuti Domnului nu chemau pe nimeni la ei, credinciosii mergeau la ei si apoi reveneau, reveneau de zeci de ori cu mare bucurie, multumire si speranta. Din asemenea parinti duhovnici s-au nascut sfintii intre noi pe pamant . La exemplele de mai sus din comentariile facute nu revin, ele graiesc prin toti cei AJUTATI de acei mari duhovnici care le-au schimbat cursul vietii in bine si spre Dumnezeu pentru tot restul vietii...As adauga totusi alte nume foarte cunoscute si personalitati duhovnicesti venerate si in timpul vietii lor si dupa plecarea lor la Dumnezeu: Sfintii Parinti ...Sfintii nostri si ai altor neamuri precum Sf Serafim de Sarov, Sf Ioan de Kronstadt (preot de mir) si lista este mare, nu se poate cuprinde in acest comentariu facut cu respect pentru autorul articolului si cu dorinta de a aduce ceva in plus din citirile mele , din trairile mele duhovnicesti.Dumnezeu sa ne ajute la toti ! Cristina David

  • Constantin StanPostat la 2014-01-29 03:20

    Toti cei care au un suflet bun si o constiinta curata sunt fericiti.

  • maria arpadPostat la 2014-01-28 08:39

    Un articol foarte bun,numai ca as mentiona ca ,dintotdeauna poporul roman a avut nevoie de repere.Printre aceste repere au fost si marii duhovnici.Daca parintele Arsenie Boca,Ilie Cleopa,Teofil Paraian,Ilarion Argatu,Iustin Parvu nu ar fi trait printre oameni,nu i-ar fi indrumat,oare cu ce invataturi am fi ramas?Dupa parerea mea lumina,busola de care avem nevoie ptr a gasi calea spre Dumnezeu poate fi purtata in pustnicie ,dar avem nevoie de ea aici,la vedere, aproape de duhovnici smeriti si cu multa ,multa dragoste de Dumnezeu.Avem nevoie de duhovnici care sa ne transmita emotie si poate de aceea ii cautam,avem nevoie de duhovnici care sa ne ajute sa il simtim pe Hristos.

  • CORINA GEORGIUPostat la 2014-01-27 10:27

    Stimata d-na ELENA V. sa-mi fie cu iertare, nu sunt intru tot-stiutoare, dar...din umila mea cunostinta, indraznesc sa spun ca doar un preot care-a primit Sf. Taina a Hirotoniei, poate spovedi. Acesta este "apostolul" lui Hristos care "vindeca & tamaduieste" in numele lui Lui!....in dar ati luat in dar sa dati!" Ca va simtiti bine sa vorbiti cu un monah....e altceva! Cred ca e ca si cum ai vorbi cu cel mai bun prieten care are cunostinte religioase, prin buna mestesugire a cuvintelor & blandete....iti poate schimba starea sufleteasca, de ce nu?

  • Elena VrabiescuPostat la 2014-01-27 06:22

    Cat de necesare imi sunt aceste sfaturi!Am o nedumerire.Daca dohovnicul meu este monah la manastirea langa care stau(de ani multi) si nu preotul bisericii din parohia mea este un pacat?Eu ma simt atat de bine la biserica manastirii!Aici imi gasesc linistea si simt ca mi dezvolt starea dohovniceasca.Va multumesc pentru stradania de a ma forma spiritual, prin tot ce -mi oferiti. Elena

  • florin muntean Postat la 2014-01-27 04:37

    Va multumesc pentru articol. A raspuns la multe intrebari, pe care le mi le puneam in ultima vreme. Si aici am vazut tot mana Domnului...

  • Marcel-Ioan RatiuPostat la 2014-01-27 03:52

    Bun articolul, cu mici amendamente. Mă refer la: „Toti marii duhovnici au fugit de oameni, tocmai pentru faptul ca ei cunosteau cu adevarat greutatea mantuirii si iscusinta necesara in lucrul cu sufletul.” L-ati citat pe parintele Teofil Paraian in acest articol; l-am ascultat si eu si mii de roamani in nenumarate randuri; niciodata parintele Teofil nu a fugit de oameni, din contra avea programate in multe orase conferinte teologice de o calitate deosebita. La fel ca si dansul; parintele Cleopa era mereu inconjurat de oamneni de dimineata pana seara, parintele Arsenie Papacioc de semenea, parintele Iustin Parvu nu va mai spun....si tot asa cu toti marii duhocnici pentru ca lumina nu poate sta sub obroc niciodata, menirea ei in lume este sa lumineze. Exemplul suprem este insusi Mantuitorul Iisus Hristos s-a intors din pustiul carantinei pentru a se arata la oameni si a-L cunoaste lumea ca Fiu al lui Dumnezeu. NIMENI DIN CATI AU FOST LUMINA IN VIATA ACEASTA NU A FUGIT DE OAMENI!! Aceasta era si menirea vechilor prooroci de a se arata oamenilor si a arata calea si voia lui DUmnezeu. Exista intr-adevar pustnici care traiesc retrasi de ochii oamneilor, dar asta nu inseamna ca daca anumiti duhovnici au fost inconjurati de oameni in viata nu au stiut sa se ascunda de acestia. Aceasta a fost menirea lor pe pamant de a lumina, aceasta a fost porunca lui Dumnezeu catre ei de a povatui multimea. Ei au fost busola acestui popor si tot ei vor ramane reperul crestin-ortodox si pe viitor. Nu se poate asocia fuga de oameni cu savarsirea voii lui Dumnezeu. Sunt cateva cazuri in pateric si nu numai, chiar si in vietile sfintilor de oameni care sau ascund de oameni, dar mult mai de folos este acela care lumineaza calea decat acela care se ascunde tinand lumina doar pentru el.

  • porfyrus porfyrusPostat la 2014-01-27 02:36

    excelent articolul! Sugerez autorului sa scrie un articol la fel de clar legat de ideea de reincarnare care incepe sa devina o dogma printre unii ortodocsi... din pacate! Am auzit erezia asta ca venind chiar si de la unii preoti.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE