Parintii, copiii si joaca

Parintii, copiii si joaca Mareste imaginea.

Joaca este indispensabila in dezvoltarea normala a unui copil.

Un preot de mir se spovedea la un parinte calugar. Dupa ce i-a nascut sotia, parintele de mir a primit de la calugarul duhovnic urmatorul cuvant: "Iti dau canon sa te joci cat poti de mult cu copilul tau." Parintele de mir, deosebit intru toate, a primit ca pe o mare mangaiere acest canon, pe care l-a implinit vreme de sapte ani... si inca il mai implineste. La randul sau, in chip duhovnicesc, calugarul a aratat ca intelege cu adevarat taina familiei, a parintilor si a cresterii copiilor.

Inca de la nastere, copilul manifesta o inclinatie spre joaca. Mai apoi, prin joaca, copilul imita si cauta sa inteleaga mai bine lumea parintilor sai. Pentru fiecare copil, joaca este o activitate serioasa, in care el se implica total. Pentru aceasta, timpul pe care copilul il petrece jucandu-se trebuie respectat si valorificat cu multa atentie de catre parintii sai.

Copilul nu se bucura insa atat de jucarii, cat se bucura de cel cu care se joaca.

Parintii, copiii si joaca

Joaca este mult mai mult decat a cumpara copilului jucarii si a-l lasa singur cu ele. Astazi, multi parinti cumpara pentru copiii lor cele mai scumpe jucarii si-i lasa pe acestia singuri, cerandu-le sa se joaca in liniste, in timp ce ei isi vad de viata lor personala (adevarat egoism). Unii ca acestia, desi trec in mod desavarsit cu vederea timpul si felul in care copiii lor se joaca, le pretind acestora sa aiba un comportament perfect, pedepsindu-i cu usurinta, atunci cand gresesc sau nu asculta.

Pentru ca nu orice joaca este benefica, precum si nu orice jucarie, parintii trebuie sa se joace impreuna cu copilul, cautand sa-l ajute in formarea lui interioara, prin indreptarea acceselor de manie sau de violenta, atunci cand nu reuseste sa faca un lucru, precum si prin incurajarea atentiei si a rabdarii.

Cand copilul se joaca frumos, cu grija si cu mila, acest lucru arata ca el are in minte un model frumos al omului care trebuie sa devina. Cand copilul se joaca insa intr-un mod agresiv, cu violenta si cu duritate, atunci el este deja supus unor tendinte patimase, care se vor transpune in viata de mai tarziu. Mai ales pe acestea din urma trebuie parintii sa le urmareasca si sa le vindece, cat inca se mai pot vindeca.

Precum se stie, jucariile "programeaza" cumva comportamentul copilului, atat prin continutul lor, cat si prin utilizarea lor. Pentru fiecare copil, jucariile sunt purtatoare de informatii, acestea constituind lumea lui. Cand jucariile intruchipeaza personaje negative, agresive sau patimase (arme, roboti, monstri etc), ele devin "antijucarii", emanand o putere distructiva. Pentru a avea un copil dezvoltat normal, cu un suflet sanatos, parintii trebuie sa le aleaga cu grija jucariile acestuia.

Multi copiii au uitat parca sa se mai bucure, ei fiind adesea tristi, posomorati, plictisiti etc. Bucuria unora ca acestia este inlocuita, cu o viteza inspaimantatoare, de o plictiseala sufocanta si de o starea bolnavicioasa. Am vazut adesea copii ai unor familii instarite, incarcati cu jucarii foarte scumpe, cum stau tristi, privind spre cei care se joaca in nisip sau alearga unul dupa celalalt. Singura bucurie a celor dintai vine in momentul in care alti copii se aduna in jurul jucariei lor. Atunci, intristarea este inlocuita de mandria de a avea un lucru pe care ceilalti nu il au.

Bogatia materiala a parintilor duce adesea la saracia sufleteasca a copiilor, care sunt goliti de simplitate, de bucurie, de mila, de smerenie, de curatie etc. Cel bogat ii cumpara copilului cele mai scumpe si mai sofisticate jucarii, iar apoi il lasa pe acesta singur cu ele, pe cand cel sarac mai mult inventeaza jucarii, decat cumpara, insa nu il lasa pe copil singur, ci se aseaza langa el si se joaca impreuna.

De multe ori, bogatia mananca in intregime timpul parintilor, le consuma energia si ii face inapti de a se mai juca rabdator impreuna cu copiii lor. Sunt convins ca, daca le-ar sta in putere, copiii ar lua banii alocati pentru jucarii si ar cumpara cu acestia o parte din timpul parintilor, spre a se juca impreuna cu ei.

E mult mai bine sa te joci cu copilul tau, decat sa-i cumperi jucarii cu care, mai apoi, sa-l lasi singur.

Petrecand impreuna acest timp de joaca, deosebit de important pentru copil, acesta se va simti mult mai atasat de parintii sai.

Joaca de unul singur este foarte buna pentru copil, atunci cand survine in chip firesc, din cand in cand. A-l lasa insa pe copil de unul singur aproape tot timpul, doar cu jucariile, inseamna a nu-l iubi cu adevarat. Pentru ca iubirea este odihnitoare si jertfelnica, in acelasi timp, parintii nu trebuie sa vada o povara in a se juca impreuna cu copiii lor.

Copiii plini de bucurie, care se joace neconditionat, atat singuri, cat si cu parintii lor, ne arata tocmai acea curatie la care suntem si noi chemati sa ajungem. Bucuria multor copiii vine tocmai din faptul ca parintii lor isi fac zilnic timp sa se joace impreuna cu ei, macar vreme de un ceas.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

30 Ianuarie 2014

Vizualizari: 8600

Voteaza:

Parintii, copiii si joaca 5.00 / 5 din 11 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • Daniela Larisa FofiuPostat la 2012-11-23 04:33

    "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor" (Matei 18, 3).

  • Daniela Larisa FofiuPostat la 2012-11-23 04:27

    Pentru dl. Grigoras Gherase: nu e chiar asa, mai suntem mlti parinti care ne ibim copiii si ne jucam cu ei. Cei care nu fac asta e din vina parintilor lor, bunicii de azi, care n au avut timp sa se joace cu ei la vremea lor, lasau copiii singuri acasa cu cheia la gat, noroc ca erau multi in noile blocuri comuniste. Cei mai norocosi dintre noi am avut bunici la sate care ne-au dat pe cei sapte ani de acasa si credinta in Dumnezeu si s-au jucat cu noi zilnic. E conflictul dintre generatii, parintii comunisti au primit serviciu si bloc fara prea multe conditii, fara scoala, sacrificiile lor constau in mobile si alte obiecte, nu pot intelege ca azi copiilor lor nu li se mai ofera nimic, obtin cu greu si multe sacrificii ceva, sunt si neintelesi.....nu e vorba de dorinte care dau buzna, e vorba de credite pentru locuinte pe 30 de ani pentru a avea un acoperis deasupra capului unde sa-si creasca copilul, serviciul nesigur.... e o alta lume....si nu au modelul unui parinte care si-a facut timp pentru copilul lor...In comunism cu cat aveai mai multi copii cu atat mai multe camere primeai....Copilaria generatiei noastre a ramas la sat cu bunicii, putini au amintiri de joaca cu parintii....ei nu aveau timp....si nici noi nu avem acum timp dar ne facem si nu-i trimitem la tara pe copii 3 luni ca nu avem unde... bunicii nostri adica strabunicii fiilor nostri nu mai sunt sau nu mai pot....nu avem nevoie de critica ci de sfaturi si ajutor... Multumim pentru articol... e bine sa ne amintim in fiecare zi sa lasam totul...curatenia in casa, alte probleme, televizorul... si sa ne jcam cu copiii nostri chiar si dupa ce i-am scos de la gradinitele cu program prelungit unde ai ducem.

  • Adela GoagaPostat la 2012-09-21 01:13

    Multumiri pentru articol, de mare folos.

  • Andrei Cosmovici Postat la 2012-09-19 16:12

    Bravo.

  • Dorin DraganPostat la 2012-09-19 13:38

    Multumiri pentru articol. Doamne ajuta!

  • grigoras gherasePostat la 2012-09-19 12:00

    Dle Danalache,articolul dv este scris intr-o nota corecta dar putin arhaica,nu o luati ca pe o critica sau ironie.Aveti dreptate,asa trebuie sa fie,doar ca lucrurile,azi,stau cu totul altfel.Fetele pun cu greu "pirostriile"pe cap,dupa ce "obosesc",le arunca usor,tocmai pentru ca nu accepta ca barbatul este capul familiei,nu mai spun capul femeii,pentru ca i-l sparge imediat!Conceptul sfant al casatoriei numai are nicio rezonanta pentru tinerii de azi.In atari cazuri,copii sunt impartiti si fiecare traieste dupa putina lui minte,uitand si unul si celalalt ca un copil nu poate creste sanatos decat intr-o familie sanatoasa. Nimeni nu se mai gandeste la obligatii de familie cand dorintele dau buzna si trebuiesc satisfacute!Si spun aceste lucruri pentru ca nu ma pot preface ca nu le vad.Aceasta nu inseamna ca toti sunt o apa si un pamant,cum se spune in popor.Daca ar fi asa,si nu este,atunci nici eu nu as mai scrie ceea ce am scris,si nu numai eu. Sunt si eu parinte,am o varsta destul de mare,63 de ani,stiu ce vorbesc pentru ca eu trec prin viata si nu pe langa ea.Fiica mea are 40 de ani si am crerscut-o in cultul respectului pentru semeni,al temerii de Dumnezeu iar azi sunt multumit de aceasta.Nu stiu daca azi,avand copii minori, as mai fi reusit acelasi lucru si recunosc aceasta.Sau poate,DA. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne revenim la minte si simtire!

  • Rodica MurariuPostat la 2012-09-19 08:00

    Un articol de mare folos! Multumiri!

  • Marcu AdrianPostat la 2012-09-19 04:10

    Mii de multumiri.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE