Plansul de neinteles

Plansul de neinteles Mareste imaginea.

Omul trebuie sa aiba un motiv sa planga. Daca nu plange de greutati sau de bucurie, dar plange, este considerat a fi bun de internat. Nu mai ai nevoie de explicatii cand stii ca cineva plange pentru ca locuinta i-a luat foc, ca cineva drag i-a murit sau de bucurie ca cel iubit are parte de impliniri. Dar ca sa plangi pacatele, e de neinteles. Si ramane de neinteles pentru cel care nu a simtit niciodata ca instrainarea de Dumnezeu nu este adevarata viata.

Impartasim cu usurinta starea celui ce plange din cauza banilor, a carierei, a privilegiilor si a celor asemenea acestora. Si ne este usor, pentru ca plansul din astfel de situatii este cel al nefericirii, tristetii, neajunsurilor prin care si noi am trecut poate sub alte chipuri.

Dar cel care isi plange pacatele, iti ramane strain. Plansul sau e de neinteles. Plange zambind. Nu suspina. Iti pare ca e un plans comandat, unul care a fost cerut sa sensibilizeze oamenii si care trebuie remunerat. Si nu-l poti intelege pe acest om si nici plansul sau pentru ca te gandesti la lucruri trecatoare si nu vesnic vii. Iti pare ca e un plans fara rost, pentru ca te afli pe un teritoriu neumblat.

Plansul pacatelor e mai mult decat o secretie glandulara. Este "altceva”. Este marturia impartasirii de Viata. In acest sens, Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca precum plansul nou-nascutului la iesirea din pantecele mamei sale arata ca este viu - caci daca nu plange se spune ca nu e viu, asemeni, viu duhovniceste este cel ce plange atunci cand renaste duhovniceste.

Este trist ca oamenii nu vad ceea ce este mai important in viata: plansul pacatelor. Totul este directionat impotriva plansului. Pana si religia este perceputa ca un calmant, ca ceva care nu trebuie sa mai lase loc plansului, pe motiv ca Dumnezeu ne vrea veseli si nu tristi. E adevarat ca in Imparatia Cerurilor nu intram tristi, dar plansul pacatelor nu este plansul pe care il intalnim la tot pasul. Plansul pacatelor este un plans curat, unul al intalnirii cu Dumnezeu in stare de adanca induiosare. Sa nu va ramana necunoscut, aduce numai mangaiere.

Adrian Cocosila

02 Aprilie 2012

Vizualizari: 15069

Voteaza:

Plansul de neinteles 5.00 / 5 din 5 voturi. 11 review utilizatori.

Comentarii (11)

  • MACOVEI MARIUS-CATALINPostat la 2015-01-25 21:12

    Foarte frumos articol Si mie in momentul de fata mi se intampla da nu pot sa vars o lacrima,as vrea sa-mi plang fratele care mi-a murit anul trecut fe cancer testicular la varsta de 25 ani abia impliniti si nu reusesc sa vars o lacrima desi vreau sa plang ca spre rusinra mea si ma rog la Dumnezeu sa ma ierte fratele meu ca nu am avut o relatie frate-frate cum ar fi trebuit si regret multe si imi reprosez foarte multe ce i-am facut si ce n-am apucat sa fac. Astazi 25 ianuarie a facut 8luni de cand mi l-a chemat Dumnezeu Ma bucur macar ca am reusit sa il ingropam pe 29mai de Inaltarea Domnului nostru Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca se zice ca de Inaltarea Domnului si cel care moare ajunge in Rai cu Domnul Eu spre rusinea mea nu eram asa de credincios,nu ma duceam la Biserica,numai zic de spovedit ca nu ma mai spovedisem de ani buni si regret nespus asta si ii multumesc fratelui meu ca mi-a dat aceasta sansa ca sa ma pot schimba ca probabil asta a fost ultima dorinta a lui fata de Dumnezeu Sa ma schimb eu ca sa pot sa incerc ss ii schimb pe ai mei,in special pe tata care nu stiu cum sa zic ca are si el partile lui bune dar in rest e ateu Ca zice el "Cu ce m-a ajutat pe mine Dumnezeu?" si as vrea sa ii zic vreo cateva "dar tu cu ce l-ai multumit pe Dumnezeu;cu injuraturi,hule,ura,etc e bine ca are grija de parintii lui(bunicii mei) insa de familia lui a cam uitat,ne-a pus pe locul 2 si s-a pus si pe el pe locul 2 ca el se zbate mai mult pentru ei dar el este mai bolnav decat ei.Ei au peste 80 de ani si tata nu cred la cate boli are ca e un munte de boli cred ca numai apuca nici 60ani :(( Acum are 55ani, Vreau sa-l mantuiesc,vreau sa stiu ca ajunge in Rai ca nici nu stiu daca de cand s-a nascut s-a spovedit vreodata si vreau sa-l conving sa se duca sa se spovedeasca Ca intradevar asa este,are dreptate Parintele Arsenie Boca ca necazurile ne vin de pe urma pacatelor nemarturisite iar pacatele nemarturisite de parinti le mostenesc copiii si tot asa e ereditar Intr-adevar Parintele Arsenie Boca a fost Omul Domnului trimis ca da ne indrepte pe Calea cea Dreapta deoarece fie ca vrem sa recunoastem fie ca nu am devenit foarte rai Nu Dumnezeu nu ne mai vede, nu Dumnezeu nu ne mai iubeste ci noi nu-L mai vedem, noi nu-L mai iubim ca s-a instalat Zidul pacatului intre noi si El care se inalta cat mai sus cu fiecare pacat care nu-l marturisim fie el (pacatul) cat de mic si de aceea ne aduce numai necazuri sad deoarece Necazurile vin de pe urma pacatelor Suntem cu totii niste pacatosi fara exceptie Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi pe noi pacatosii robii tai si mantuieste-ne pe noi Slava Tie Doamne Slava Tie Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor Amin! Macovei Marius Catalin

  • Ioan GotcuPostat la 2011-04-24 16:15

    Sa vorbit frumos despre lacrimi,despre plinsul din bucurie sau din durere,dar mai putin de plinsul pentru pacte cu toate ca sa amintit de unii dintre dv.Pot totusi sa spun cu toata certitudinea ca singurul plins din istoria omenirii curat si dintr-o inima sincera cu o motivatie corecta a fost si va ramine plinsul Domnului Iisus Hristos.Lacrimi regesti au curs pentru omenirea pierduta si din pacate sunt si astazi printre noi oameni care nu pretuiesc aceste lacrimi.Mintuirea noastra a putut fi posibila numai prin suferinta fara margini a Domnului Iisus.In gradina Ghetsimani sudoarea Domnului sa facut ca picurii de singe care care picurau pe pamint.Durere lacrimi si singe pentru mintuirea noestra.Fie ca sfintele Pasti din acest an sa ne aduca lacrimi de cainta care sa izvorasca dintr-o inima sincera si mai iubitoare.Cu dragoste sfinta GOTCU IOAN

  • violeta stoicuPostat la 2010-09-24 15:52

    am trait asta si stiu cum e ,sau cum te simti dupa ce esti curatat intr-un fel spus ,dupa spovedanie si impartasire dupa o perioada foarte mare, de ani vb ,doamne iarta-ma si ajuta-ma sa nu ma pierd

  • daniel badulescuPostat la 2010-09-23 01:16

    Sa plangi pt pacatele tale , si pt pacatele altora este divin , dar este si foarte greu sa ajungi aici. Este foarte greu sa ai inima zdrobita de durere atunci cand te rogi. Este foarte greu sa nu te gandesti la nimic atunci cand te rogi. Sa ajungi la plans , este una din ultimele trepte ale rugaciunii si ale pocaintei. Mihaela eu am trecut prin aceste 2 feluri de palns , dar sunt atat de departe de simtire , de zdrobire si de a plange pentru pàcatele si durerea pe care o vedem in lume. Doamne iarta-ma si ajuta-ma !

  • Ana-Maria LupuPostat la 2010-09-22 12:45

    frumos articol si adevarat. Lacrimile izvorasc pentru a spala din pacate,dar lacrimile nu sunt indeajuns,trebuie si post si rugaciune,viata curata si cate o mai vrea Dumnezeu de la noi. Dar de multe ori plangem ca simtim ca ne apasa ceva si nu stim ce,pacatele.Am vazut persoane plangand inainte de spovedanie,de rusine ca nu s-au spovedit de 30 de ani.Am simtit pe propria-mi piele cum e sa plangi fara sa iti moara cineva,fara sa imi fi pierdut locul de munca,ci pur si simplu sa plang non stop zile intregi pe strada,in metrou,la serviciu si acasa.Motivul? departarea de Dumnezeu.Psihologul nu te poate ajuta,ci doar Dumnezeu.CAnd esti cu El in gand si in suflet,esti linistit si nimeni si nimic nu te mai face sa plangi.

  • Rodica MurariuPostat la 2010-09-22 11:22

    Plansul este omenesc.Imi amintesc ca am plans cu adevarat cand am vizionat filmul "Iisus din Nazaret", cand am citit Vietile Sfintilor- atunci mi s-au deslusit multe taine, am inteles altfel viata -am simtit ca pot deveni invulnerabila la supararile care ne vin din lume, ca nu este atat de important sa le luam in seama, chiar am inteles ca ne ajuta sa mai urcam o treapta.Plansul este un dar nepretuit- inseamna sensibilitate, pocainta, bucurie. Multumim pentru articol!

  • IULIAN VASILE IUGAPostat la 2010-09-22 10:33

    Plânsul păcatelor este o înaltă treaptă duhovnicească (pe care nădăjduiesc să o ating vreodată în viaţă). Ferice de acei care reuşesc aşa ceva! Noi, ca şi creştini, trebuie să plângem zâmbind şi nu ca şi aceia fără de nădejde! Dumnezeu să ne ajute pe toţi!

  • Tudor StefanPostat la 2010-09-22 06:37

    Spunea cineva că el nu se simte bine în timpul Sfintei Liturhii fiind prea multă jale. Plânsul duhovnicesc este o stare a sufletului care se vindecă.

  • Pop LacramioaraPostat la 2010-09-22 06:12

    Incepusem să vă scriu dar s-a intâmplat ceva şi s-a inchis fereastra inainte să termin,drept care o iau de la inceput;Deci cum va povesteam,inainte cu câţiva ani când în trei ani am ingropat doi cmnaţi,două mame,un nepot ,am avut un accident de masină nu prea grav,că n-a fost decât cu sperietură,iar dupa asta la o scurtă vreme ne-a murit cel dintâi născut,o fată, in vârstă de 20de ani,studentă bursieră,am rămas cu ochii uscaţi şi timp de vre-o doi ani n-am mai ştiut ce înseamnă lacrimi şi mjilă.Am început să fiu din ce în ce mai inspăimântată pentru că mă simţeam ca un mare şi sec bolovan,fără milă,de o indiferenţă ceva de speriat.Te ajutam dacă erai lovit sau rănit pentru că aşa am fost educată şi ştiam că aşa e omeneşte normal dar ceea ce simţeam altă dată când ajutam pe cineva din toată inima dispăruse undeva nu ştiu unde...Apoi la un moment dat am văzut un film despre bunătatea unui copil bolnav de cancer in ultimul stadiu si cu mare greu pe la sfârşitul filmului mi s-a prelins din ochiul stâng o lacrimă...Acum, când vă relatez toate astea vă spun cu bucurie că, lacrima sufletutlui, mi s-a intors acasă şi mă pot bucura din nou de prezenţa ei de fiecare dată când am nevoie de ea. E greu fără lacrima sufletului,tare greu...

  • Panus MihaelaPostat la 2010-09-22 05:03

    Plansul este ceva ce, ca orice lucru taininc, ni se dezvaluie atunci cand suntem cu adevarat pregatiti. Tin sa impartasesc cu aceasta ocazie, doua tipuri de plans pe care, din fericire, mi s-a dat sa le traiesc. Primul este plansul de fericire, ca urmare a cunoasterii unor oameni minunati - voluntari- si, cel de-al doilea, mult mai taininc si adanc- acela de dupa spovedanie. M-a luat pot sa zic prin surprindere, dar este de fiecare data un miracol pe care il simt, si o multumire intensa pentru acest cadou care ni s-a dat- taina spovedaniei. M-a bucurat foarte mult acest articol, pentru ca a reiterat ceva ce mi se parea extra-ordinar.

  • IOLANDA MARIANA COTEANUPostat la 2010-09-22 03:20

    Frumos articol,asa este; plinsul pacatelor este unul special,care iti curata sufletul si te inalta la Dumnezeu.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE