Richard Dawkins si pruncii nenascuti

Richard Dawkins si pruncii nenascuti Mareste imaginea.

Richard Dawkins nu este crestin. De fapt, este un ateu declarat. Nu stiam insa, pana astazi, ca aceasta calitate i-a conferit si dreptul moral de a decide ce fel de boli sunt permise in societate. Nu este singurul care isi acorda acest drept, in ultima vreme sunt multi adepti ai malthusianismului, al eutanasiei, mai nou ai infanticidului. Nu trebuie sa ne socheze, deci, faptul ca dl. Dawkins declara ieri ca viitoarele mame au obligatia morala de a avorta pruncii despre care stiu ca sufera de sindromul Down.

Care este insa autoritatea morala in acest caz a d-lui Dawkins? In primul rand, el nu este mama, deci nu poate decat sa banuiasca cum e sa fii in situatia de a decide uciderea propriului prunc pentru “vina” de a purta o malformatie genetica. El argumenteaza ca oricum majoritatea fetusilor afectati de sindromul Down sunt avortati natural. Dar el recomanda ca noi, in loc sa fim recunoscatori pentru faptul ca unii prunci sunt atat de puternici incat supravietuiesc (ajungand sa duca vieti normale), sa ne erijam in calaii lor.

In al doilea rand, dl. Dawkins nu are nici calitatea de “impricinat”, adica nu are sindromul Down. Daca ar avea sindromul Down, probabil ca n-ar mai avea aceeasi parere. Nu cred ca si-ar considera imorala propria mama pentru ca l-a adus pe lume. Iar daca ar face-o, n-ar demonstra decat ca este el insusi complet amoral, pentru ca ce poate fi mai abject decat sa nu-ti cinstesti mama care s-a sacrificat pentru tine?

Ca atare, principala “calitate” care il impinge pe Dawkins sa se exprime astfel este incapacitatea acestuia de a simti ceva. Nu dragoste, pentru ca i-am cere prea mult, dar macar o farama de mila. Orice om care a simtit vreodata mila fata de conditia nenorocita a omului – a oricarui om – nu s-ar putea exprima astfel.

De fapt, ce este important este sa ne intrebam care dintre calitatile socio-profesionale ale d-lui Dawkins il imping la astfel de cugetari: cea de biolog evolutionist, de etologist sau de scriitor? Cu toate ca nu cred ca a fi biolog evolutionist este echivalent cu a fi adept al avortului copiilor bolnavi, este totusi de remarcat ca teoriile filosofice si stiintifice care fundamenteaza ateismul sunt succeptibile a produce astfel de vederi radicale.

Pentru a oferi un exemplu despre o alta perspectiva, a unui om de stiinta integru si chiar implicat in aceasta problema, trebuie rememorata personalitatea lui Jérôme Lejeune, laureat al premiului Nobel, cel care a descoperit faptul ca sindromul Down este cauzat de o anomalie genetica. Spre diferenta insa de Richard Dawkins, intreaga activitate a profesorului Lejeune a fost inchinata vietii, astfel incat s-a opus nu doar avortului in sine, dar si diagnosticarii prenatale. Faptul ca a fost, indirect, raspunzator pentru aparitia acestor mijloace de diagnosticare si faptul ca s-a ajuns ca copiii sa fie avortati in urma acestor diagnostice l-a marcat profund. Dupa un discurs in fata colegilor sai in care a incercat sa-i convinga de imoralitatea avortului, ii scria sotiei sale: “astazi, mi-am pierdul premiul Nobel in Medicina”. Cu alte cuvinte, in lipsa moralitatii actului medical, nu poate exista niciun premiu.

Si pentru a ilustra si mai bine cat de superficiale si egoiste sunt vederile d-lui Dawkins si a celor ce sunt intr-un cuget cu el, am ales sa inchei acest scurt articol cu o relatare a aceluiasi profesor Jérôme Lejeune din cadrul unei conferinte sustinuta de acesta in America.

“Va voi spune o intamplare adevarata care mi-a fost relatata de un bun prieten care a venit in aceasta tara (S.U.A. – n.n.) cu putin inainte de ultimul razboi (Al Doilea Razboi Mondial – n.n.). Aici, in America, am avut o intalnire despre testare, despre diagnosticul prenatal si uciderea copiiilor. Era acum 20 de ani. Si la acea intalnire mi-a spus: trebuie sa-ti spun o intamplare. El era profesor de biologie, un om batran la acea vreme. Si mi-a spus: tatal meu era doctor intr-un orasel din Austria. Si mi-a zis ca intr-o noapte, in acest orasel, s-au nascut doi copii – in aceeasi noapte, in doua familii diferite. Intr-o familie era un baietel, cu voce puternica si totul in regula. In cealalta familie era o fetita, cu o voce foarte slaba. Suferea de Sindromul Down. Si mi-a spus: tatal meu mi-a zis ca au avut un destin foarte diferit, cei doi copii. Fata, atunci cand mama ei a suferit un atac, avea 30 de ani. Si pentru 4 ani, aceasta fata cu Sindrom Down si-a ajutat mama, i-a dat de mancare, si acei ultimi 4 ani din viata mamei sale au fost cat s-a putut de buni multumita dedicatiei fetei sale cu mintea slaba. Si mi-a zis: nu-mi amintesc numele fetei, dar numele baiatul nu-l pot uita. Numele lui era Adolf Hitler. Aceasta poveste nu este inventata. Este realmente adevarata. Si sumarizeaza faptul ca nu putem judeca, in domeniul vietii umane, si nici nu putem condamna, intr-un fel. As merge mai departe, as inversa povestea. Sa presupunem ca, printr-o predictie imposibila, ca s-ar fi cunoscut faptul ca acest copil ar urma sa devina Adolf Hitler. Niciunui doctor nu i-ar fi fost permis sa ucida acel copil”.

Paul Cocei

Despre autor

Paul Cocei Paul Cocei

Colaborator
104 articole postate
Publica din 29 Decembrie 2011

21 August 2014

Vizualizari: 3541

Voteaza:

Richard Dawkins si pruncii nenascuti 5.00 / 5 din 5 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • Paul CoceiPostat la 2014-08-29 10:56

    Draga doamna Maria, intr-adevar, nu pot sti cat de greu este, nu sunt in aceeasi situatie ca a dumneavoastra. Pot doar sa ma rog, impreuna cu dumneavoastra, Mantuitorului ca, pentru rugaciunile Maicii Sale, sa va intareasca in credinta si putere. Ce mai pot face este sa va transmit ce am aflat si eu in cuvintele marilor duhovnici care s-au confruntat cu asemenea situatii (prin cei care le cereau sfatul si mangaierea). Prin cuvintele lor am inteles ca aceste necazuri pe care le aveti sunt modul prin care credinta dvs. este pusa la incercare. Daca, cu ajutorul si harul Domnului, veti birui, va veti mantui si dvs si copilul si poate si multi altii in jurul dvs. Va veti scapa sufletele, caci acestea sunt nemuritoare. Si, mai mult decat atat, in dvs. se va preaslavi Hristos Insusi, va straluci lumina bunatatii Lui, cu care va impodobeste si pe dvs. Fara ea, suntem pierduti, oricat de sanatosi trupeste am fi. Nu denadajduiti. Cum zicea Sf. Ap. Pavel, Dumnezeu odata cu incercarea da si mangaierea, si nu lasa sa fiti incercata peste masura. Domnul nostru Iisus Hristos si Maica Sa sa va intareasca! Cu drag, Paul Cocei

  • rucsandra ciocPostat la 2014-08-26 06:54

    Nicolae Maria, fiți puternica si plina de nadejde. Eu nu sunt mama, va pot vorbi doar din calitatea de profesor. Astfel, pe mine nu ma impresioneaza la elevii mei inteligenta, darul, pentru ca el le vine de la bunul Dumnezeu. Nu au niciun merit pentru el. Ce ma impresioneaza si apreciez este munca, felul in care ei aleg sa foloseasca darul. Si bunul simt. Asa ca nu fiti trista. Inteligenta oricum nu e un merit personal - ati fi vrut sa aveti un copil de 10 pe linie, dar care creste mandru si pacatos? Desigur, daca e foarte inteligent, nu inseamna ca automat devine foarte mandru, desi apostolul Pavel spune ca intelepciunea semeteste, iar iubirea zideste. Doar ca e o ispita. Dvs spuneti ca nu gasiti ”niciun ajutor sa se poata indrepta doar o farama din sanatatea celui afectat.” Dar de ce va doriti sa supuneti copilul la o grila a ”sanatatii” stabilite de ceilalti? De ce vreti sa il indreptati dupa un sablon strain, sa il siliti, sa il chinuiti sa intre intr-un tipar strain? De ce il comparati, de ce il raportati? Nu e el o minune care, atunci când e fericit, va umple si dvs sufletul de fericire? Nu e el un sufletel care va va lua de mana in fata Domnului si va spune ”iata, Doamne, mamica ce a avut atata grija de mine”? Va rog, apreciati-l pentru el insusi, nu judecand dupa alte standarde. El nu e o maimutica de circ, sa va laudati in fata altor mame (daca va judeca e problema lor!) cu un progres sau altul. Important este sa ii fie bine copilului. Binele lui, nu binele nostru sau al altora. O nepotica a mea, de 3 ani, este suspecta de autism. Nu se stie inca. Daca nu are autism, putem vorbi totusi de un retard cognitiv. Asta inseamna ca e mai putin o minune de copil? Va spun, unii parinti si-ar dori sa ia in brate un copilas, dar nu il pot avea... Va urez multa nadejde, credinta si dragoste!

  • alvaro liniers Postat la 2014-08-25 03:46

    Stimata Maria, si eu am un copilas de 8 ani cu acelas boala, severa. Doar tipa s.a.m.d. Dumnezeu ne da aceste copii sa se manifeste cat de mici suntem si noi in fata Lui. Diferenta intre acest copii si noi e cu tot mult (infinit) mai mica ca intre Dumnezeu si noi in ceea ce priveste inteligenta si capacítate de a iubi. Dar incet incet sa ajunge sa fie si ei fericiti in Rai atunci cand trupul muritor nu va fi impiedica pentru a se manifesta Iubirea dumnezeiasca in noi. Atuncea in Rai, va fi fericirea si fiecare lucru pe care l-ai facut pentru cel mici (ce reprezinta Insusi IIsus) va fi recompensat cu ceea mai mare iubirea.

  • nicolae mariaPostat la 2014-08-25 02:43

    Buna dimineata! M-a impresionat foarte mult acest articol,datorita faptului ca in familia mea exista un copilas autist..... Stiu ca nu avem dreptul asupra mortii cuiva( doar Bunul Dumnezeu)dar traind aceasta experienta, stiu cat de greu este sa poti creste un copil cu mari deficiente de sanatate in aceasta lume "a lupilor". Nu gasesti la autoritati niciun sprijin, nici un ajutor sa se poata indrepta doar o farama din sanatatea celui afectat. Si atuncice facem? Va rog din tot sufletul sa ma ajutati cu un raspuns... Stiu; aceasta este Crucea noastra de dus, dar mai stiu ca este atat de grea incat nu va puteti inchipui. Doamne ajuta si da-ne putinta necesara de a suporta si a duce aceasta greutate.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE