Alegerea si intretinerea clerului
Pregatirea clerului - La inceput clericii nu se pregateau in anumite scoli. Mijlocul obisnuit de pregatire a clerului era trairea si slujirea pe langa episcop. El lua pe langa sine pe cei mai apti pentru cler si-i forma cu invatatura si cu exemplul sau. De regula, viitorii clerici treceau intii prin clerul inferior. Dupa infiintarea scolilor crestine cei trecuti prin ele erau preferati in cler, mai ales la episcopat. Mai multi din episcopii din secolele II si III au iesit din aceste scoli (din Alexandria, Gezareea Palestinei, Antiohia, Edesa).
Conditiile cerute pentru intrarea in cler erau mai ales morale. Biserica a stabilit sa nu hirotoneasca pe cei ce au unele defecte trupesti, pe bigami (casatoriti de doua ori), pe neofiti, cu unele exceptii, pe clinici (cei botezati in caz de boala grea), pe energumeni (bolnavi sufleteste), pe ereticii si pe schismaticii chiar reveniti la Biserica, pe cei casatoriti cu rude apropiate, pe cei cu sotii adultere, pe functionari, pe militari, pe sclavi (daca nu aveau invoirea stapanilor). Asemenea conditii, observate de timpuriu, au inceput sa intre in hotaririle sinoadelor.
Intretinerea clerului - Clerul se intretinea in primele trei secole din darurile si din contributia credinciosilor. Dupa practica Vechiului Testament si dupa principiul aplicat de Sfintii Apostoli, slujitorii altarului traiau de la altar (Luca X, 7; 1 Cor. IX, 13). Clericii primeau ajutor potrivit cu rangul si cu situatia lor materiala. Cum contributia credinciosilor nu ajungea intotdeauna, trebuind sa fie ajutati intai saracii, clericii se intretineau si prin munca lor, cultivand campul, gradina sau exercitand o meserie. Unii faceau chiar comert; Sfantul Ciprian si sinoadele au oprit aceasta.
Celibatul clerului - Nici o hotarire apostolica sau bisericeasca nu obliga pe clericii din primele trei secole sa fie celibatari sau sa-si lase sotiile pentru hirotonie. Se cerea doar ca ei sa fie casatoriti o singura data (monogamie) si sa nu se recasatoreasca dupa hirotonie. Unii clerici, mai ales episcopi, traiau totusi in feciorie sau vaduvie. Clerul celibatar era socotit mai curat si mai vrednic pentru savarsirea Sfintei Euharistii.
Prin sinodul de la Elvira, s-a interzis in Spania hirotonia celor casatoriti, clericii fiind obligati sa-si lase sotiile. Sinodul I ecumenic, tinut la Niceea in 325, in discutia caruia a venit celibatul clerului, nu l-a aprobat.
In primele trei secole clerul nu pare sa fi avut costum special. Clericii purtau desigur costumul timpului si al regiunii lor. La cult, ei se vor fi imbracat in haine mai bune si curate, de regula de culoare alba. Vesminte liturgice speciale se cunosc din secolul al IV-lea.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.