Neparticiparea la impartasire

Neparticiparea la impartasire Mareste imaginea.

Marturisesc ca imi pare rau ca rugaciunile pe care preotul le rosteste in cadrul Sfintei Liturghii, inainte si dupa impartasire, nu sunt auzite de credinciosi. Pregatirea pentru impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului a devenit o pregatire particulara, adica omul le rosteste acasa, nestiind ca ele fac parte din textul si ritualul Liturghiei.

In cadrul Sfintei Liturghii nu este prezenta nici o mentiune de participare a doua categorii de credinciosi: cei care nu se impartasesc si cei care se impartasesc cu Sfintele Taine, lucru pe care ar trebui sa-l retina cei care opresc cu multa usurinta credinciosii de la impartasire.

Este adevarat ca in Catehismul ortodox al mitropolitului Filaret, intalnim urmatorul indemn: "cei ravnitori de evlavie sa se impartaseasca de patru ori pe an sau in fiecare luna, iar ceilalti, obligatoriu, o data pe an". Poate plecand de la aceste vorbe, unii slujitori considera ca daca un credincios s-a impartasit mai mult de patru ori pe an, este o persoana care "si-a depasit norma" si trebuie oprit in cazul in care mai doreste sa se uneasca cu Hristos.

Pentru neparticiparea la impartasire se invoca drept raspuns - oamenii nu sunt vrednici sa se apropie de Trupul si Sangele Domnului. Sfantul Apostol Pavel spune ca omul trebuie sa se cerceteze pe sine atunci cand doreste sa se impartaseasca (1 Cor.XI, 26-32), insa, niciodata nu spune: "Voi cei vrednici impartasiti-va, iar voi cei nevrednici sa va abtineti". Parintele Alexander Schmemann zice: "in intreaga creatie, nimeni nu este vrednic ca prin virtutile sale, sa se apropie de Trupul si Sangele Domnului si ca urmare, pregatirea nu consta in calculul si analiza "pregatirii" si a "nepregatirii", ci in raspunsul iubirii la iubire.

Sigur, cel care este rupt de viata Bisericii si se intampla sa ajunga la o Liturghie, nu trebuie sa dea semne de turma, facand prin imitare ceea ce fac ceilalti. El trebuie sa simta, sa iubeasca si sa-si doreasca sa se impartaseasca asemenea celorlalti. Trebuie sa depaseasca starea de inconstienta si sa-si doreasca sa iasa din pacat.

Sfantul Nicodim Aghioritul a spus ca nu trebuie sa se spovedeasca omul de fiecare data cand se impartaseste. Daca de la ultima impartasanie el nu a mai savarsit un pacat grav, atunci se poate impartasi cu o spovedanie de mai multe ori. Dar aceste cuvinte sunt pentru oameni neadormiti de pacat, pentru oameni responsabili. Altfel, daca-i spui omului ca se poate impartasi fara spovedanie, are toate sansele sa-si ia osanda. Pentru cel netrezit din pacat, "Biserica a recunoscut nevoia de a indeparta putin impartasania, de a introduce un "pelerinaj", un post, si asta ca omul sa vina la impartasanie cu o constiinta ascutita cat de cat, sa simta "pe pielea lui" ca este ceva important", ne invata parintele Rafael Noica. Important este sa traim dupa voia lui Dumnezeu si sa ne lasam indrumati de duhovnic.

Daca vom astepta sa nu mai fim pacatosi ca sa ne impartasim, inseamna a alege sa ramanem neimpartasiti, caci cat traim, traim in pacat.

Adrian Cocosila

21 Februarie 2013

Vizualizari: 7641

Voteaza:

Neparticiparea la impartasire 5.00 / 5 din 1 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Ionut Haisan Postat la 2013-08-19 11:35

    Doamne ajută! Păcatele sînt, conform Scripturii, de moarte și care nu sînt de moarte. Păcatele de moarte sînt cele mai grave și necesită obligatoriu Spovedanie, canon și chiar oprirea de la Împărtășire, conform rînduielilor Sfinților Părinți. Acestea sînt căderile grave, de genul: bătăti, crime, avorturi, neplata lucrătorilor, sincretismul religios, acceptarea ereziilor, mersul la vrăjitor, curvia, furtul și altele asemenea. Celelalte păcate obișnuite împotriva cărora trebuie să ne luptăm sînt mîndria, mînia, lăcomia, lenea, invidia, unele păcate cu gîndul și cu cuvîntul șamd care, pentru un creștin ortodox practicant și conștient sînt accidentale. Oricare din ele se poate transforma în patimă și atunci necesită Spovedania și ajutorul duhovnicului pentru a le opri. Noi uităm că: - pe de o parte există foarte multe metode de iertare a acestor păcate care nu sînt de moarte, în afara Spovedaniei. Printre ele se găsesc rugăciunile particulare zilnice, rugăciunile prin preot la Liturghie, la Maslu sau la alte slujbe, iubirea (1 Petru 4, 8), mărturisirea către ceilalți (Iacov 5, 16), întoarcerea rătăciților la credință (Iacov 5, 19-20), cîntările de laudă aduse Lui Dumnezeu (conform lui Nicolae Cabasila care spune că ”rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu, mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se milostiveasca si sa Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: „Inalta lui Dumnezeu jertfa de lauda (cântare)... si te voi izbavi si Ma vei preamari””) șamd. - pe de altă parte, Însăși Taina Împărtășaniei ne curăță de păcate, cum foarte clar ne spune Hristos. De care păcate? De acelea pe care orice om care trăiește pe pămînt le face vrînd-nevrînd și cu care un creștin activ și conștient poate să se apropie de Potir în urma unui proces sincer de conștiință și a rugăciunilor particulare și apoi în biserică. Altfel spusele lui Pavel de la 1 Corinteni 11, că omul să se cerceteze pe sine și așa să se propie, nu ar mai avea nici un sens. Să ne dea Domnul mintea Lui Hristos ca să înțelegem corect ce anume înseamnă pentru El normalitatea viețuirii bineplăcute Lui în Biserică, în scopul mîntuirii, sfințirii, desăvîrșirii și îndumnezeirii.

  • costel popescu Postat la 2013-02-23 13:49

    Am fost prezent la o conferinta si IPS Iosif a afirmat ca ne putem impartasi cu o singura spovedanie de mai multe ori, daca nu am savarsit ceva grav.

  • grigoras gherasePostat la 2013-02-21 12:39

    Impartasirea este un act in sine constient,izvorand din aderarea constienta,si necesara sufleteste la Domnul nostru Iisus Hristos. Din nefericire,cei mai multi ne impartasim nu spre cinstirea Mantuitorului,a iubirii pentru EL,ci pentru ca este o traditie,o obisnuinta mostenita de la inaintasi. Nimeni,aproape nimeni,nu-si mai asuma importanta impartasaniei,aceasta devenind un gest intru repectarea traditiei.Sunt enorm de multi oameni care merg la impartasire fara a se fi spovedit,fara a se pregati pentru aceasta.La intrebarea daca toti s-au spovedit toti afirma la unison!Cum poate preotul sa demonstreze ca oamenii nu sunt sinceri?Nicicum.Si totusi,omul se impartaseste fara a se fi spovedit.Evident ca ca s-a ostenit in zadar!Pentru el,impartasirea este nula!Nu are nici o forta.De ce a facut-o?Din acelasi motiv pentru care acelasi om se lupta pana la ruperea hainelor pentru aghiazma,pentru a ajunge in fata sa sarute sfintele moaste ale sfintilor lui Dumnezeu! Prin gura proorocului Isaia,Dumnezeu ne spune atat de curat si de clar:"Ce-mi trebuiesc mie pomenile voastre,jertfele voastre,posturile voastre?Eu vreau inimile voastre curate si iubitoare"!Inaintea impartasirii cu sfintele taine trebuie sa ne reevalum,sa ne reprosam toate greselile noastre,sa promitem lui Dumnezeu ca nimic nu vom mai infaptui din cele rele care sa ne indeparteze de EL!Fara a face curatenie in inimile noastre si a ne cai pentru pacate,impartasirea ramane un gest de traditie si atat! Nu vom avea nici un beneficiu spiritual.Daca nu intelegem aceste lucruri nu vom fi decat niste traditionalisti carora Domnul ne va spune:"Plecati caci nu v-am cunoscut"!

  • adelin smaduPostat la 2013-02-21 12:24

    Domnule Cocosila noi savarsim in fiecare zi un pacat mai mare sau mai mic,deci fara marturisire imediata nu te poti impartasi.De fapt ,care sunt pt domnia voastra pacatele mici si care cele mari...de la cele mici pleaca cele mari si cine este drept in putin si in mult va fi la fel si invers..Tot vorbim de iubire,dar la aceasta iubire nu poti ajunge decat daca esti curatit de pacate si cum te poti curati decat prin asceza apoi Obligatoriu marturisire si apoi unirea cu Hristos prin Trupul si Sangele Sau.nu stiu unde ati citit domnia voastra despre cuvintele Sfantului Nicodim Aghioratul ar fi spus cuvintele acesteasi daca le-a spus probabil ca s-a referit pustnicii athoniti care traiau in jurul lui,in niciun caz cred ca nu s-a referit la mireni si mai ales la noi cei de acum din vremurile acestea in care traim intr-o demonocratie si intr-un fariseism si pietism fals-Daca va duceti pe la manastiri si eu sper ca o faceti o sa vedeti ca ieromonahii nu te dezleaga pentru impartasanie daca nu tii postul in totaltatea lui si bineinteles daca nu ai facut pacate care sa fie canonisite cu oprirea de la impartasanie.Deci va rog ,nu mai induceti oamenilor ca te poti impartasi fara Taina Spovedaniei-este Taina fara de care nimeni nu poate ajunge la Trupul si Sangele Domnului,chiar este recomandabil cat mai deasa Spovedanie macar in fiecare luna,pt a te curati sufleteste si trupeste si a te mentine cat de cat intr-o stare duhovniceasca.

  • Izabela ValentinePostat la 2011-05-06 16:23

    Multumesc pentru acest articol. Chiar aveam nelamuriri cu privire la impartasanie si in acest articol am gasit toate raspurile. Multumesc mult.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE