Actuala manastire, situata pe soseaua Arad - Periam, la numai 15 km nord de Arad, pe cursul inferior al Muresului, dupa traditie, ar fi o continuare a alteia mai vechi din Cenad (pe Mures) de la inceputul secolului XI. Cercetarile arheologice facute in anul 1976 au descoperit in incinta manastirii mai multe vestigii care dovedesc existenta unei asezari monahale pe acest loc inca de la inceputul mileniului II.
Tot dupa o veche traditie, manastirea Hodos Bodrog, a luat fiinta in urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Traditia ne istoriseste cum un taur din turma unui pastor a scos cu coarnele dintr-o movila de pamant Icoana "facatoare de minuni" a Maicii Domnului, pe acel loc credinciosii construind o bisericuta unde s-a pastrat icoana, acesta fiind doar inceputul manastirii. Hodos, ar fi fost numele taurului de care legenda leaga inceputul manastirii si provine de la slavul "hudus", care inseamna sarbatoresc, maiestuos. Numele de Bodrog desemneaza pozitionarea manastirii intre ape, intre satele Bodrogul Vechi si Bodrogul Nou.
Prima atestare documentara a manastirii, apare intr-o diploma emisa de Regele Bela al III-lea, de la 1177, prin care se atesta proprietatile monahale si vecinii acesteia. Se spune ca vechimea manastirii ar fi mult mai mare, pentru ca aici ar fi salasluit, pe vremea ducelui Ahtum, la inceputul secolului al XI-lea, calugari greci de rit rasaritean. Intr-un alt document din 1216 Manastirea Hodos - Bodrog, sub numele de "Manastirea Ciala" este mentionata in randul altor manastiri de rit rasaritean apartinand de sistemul monastic teodosian cu centrul la Ierusalim. Din anul 1446 se generalizeaza denumirea de Bodrog, iar din anul 1784 apare denumire a de Hodos-Bodrog. In secolul al XII-lea manastirea avea o biserica de lemn, actuala biserica de zid existand din a doua jumatate a secolului al XlV-lea.
In anul 1948, manastirea a pierdut dreptul de a mentine scoala orfelinat. Multi calugari au ajuns in temnita, iar manastirea a fost deposedata de terenurile agricole, de utilaje si de padure. Decretul 410 din anul 1959 a interzis manastirii sa mai primeasca calugari. Lacasul a ramas cu 2 hectare de teren ca zona de protectie, iar cladirile si dependintele au fost date spre folosinta CAP-ului. La 1965 a fost adus staret Timotei Iftimie, cu care a colaborat la inviorarea vietii duhovnicesti si propasirea lucrarilor gospodaresti. Pana la 1976, manastirea a functionat cu statut de gospodarie anexa a Episcopiei Aradului, iar dupa 1977 a primit autonomie. Intre anii 1979-1985 i s-au facut mari reparatii si lucrari de consolidare. In anul 1991, pe baza Legii 18, asezamantul a primit 10 hectare teren, iar pe baza Legii 169/1997 urmeaza sa fie improprietarita cu suprafata agricola pana la 50 de hectare si 30 de hectare de padure.
Biserica manastirii cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" (21 Noiembrie), dateaza din a doua jumatate a sec. XIV, si este o constructie din piatra si caramida romana, cu ziduri foarte groase, fiind construita in stilul triconic bizantin. In decursul timpului biserica a trebuit sa fie de mai multe ori restaurata, pastrandu-se insa forma ei initiala, intervenindu-se doar la acoperis, care, in sec. XVIII, a primit o forma baroca. Dupa anul 1766 s-a executat tencuirea bisericii in exterior, cu tencuiala de var si nisip cu influente baroce. Pentru a putea fi mai bine protejata si pentru a-i mari interiorul, in anul 1790 s-a mai adaugat un pridvor, care era prevazut a fi cu turla, dar din lipsa de fonduri nu a mai putut fi terminat. Catapeteasma din lemn a fost executata de staretul Ieronim Balinton, in 1940.
Pictura interioara este realizata in fresca si dateaza din secolele XVI-XVII. in decursul timpului, s-au mai facut unele restaurari, dintre care cea mai recenta a fost executata intre 1938-1940, de pictorii Al. Demian si C. Cenan.
In anul 1989 obstea manastirii in frunte cu staretul Timotei Iftimie, au inceput construirea unei noi biserici, lucrarile fiind finalizate abia in anul 1997, la 28 septembrie, cand Prea Sfintitul Parinte Timotei a savarst slujba tarnosirii bisericii. Pictura in tehnica "fresco" a fost executata de pictorii Radu si Alexandrina Jitariu, mozaicurile exterioare au fost realizate de pictorul Victor Jurca din Lugoj, iar lucrarile de sculptura din interior de Gavriloaia Vasile din Targul Neamt. Hramul bisericii noi este "Pogorarea Duhului Sfant".
In latura de rasarit a incintei se afla o cladire de care este lipit altarul de vara, iar pe latura de apus, o mare cladire de care este lipita biserica noua, construita dupa anul 1990. Dintre cladirile vechi se mai pastreaza turnul-clopotnita, care e ste foarte inalt, cladirea staretiei (din a doua jumatate a secoLu lui al XVIII-lea) si o parte a zidului de incinta pe latura din nord.
Personalitati de seama care si-au adus contributia la dainuirea acestui monument peste veacuri sunt: Sava Brancovici (1607), Sofronie, Episcop de Lipova si Gyula (1651), Isaia Diacovici (1690), Eugeniu de Savoia, care a acordat protectie manastirii in 1716, calugarul Naum Ramniceanu (1788) si Nicolae Iorga (1905). In secolele XIX-XX, aici si-au primit tunderea in monahism personalitati bisericesti precum: Miron Romanul, Ioan Metianu, Miron Cristea, Nicolae Balan, Grigore Comsa, Andrei Magearu, Policarp Morusca. Manastirea a fost, in secolul al XVIII-lea, si un centru de invatatura. Aici isi faceau ucenicia tinerii care doreau sa ajunga preoti, remarcandu-se in mod magistral, Timotei de Hodos (1714) sau arhimandritii Gheorghe si Vicentiu. Tot aici, copiii iobagilor din satele vecine au invatat scrisul si cititul.
In prezent, manastirea are mai multe ateliere in care lucreaza calugarii. Mai important este atelierul de croitorie, unde se confectioneaza potcapuri si mitre arhieresti. Manastirea poseda o colectie de arta veche bisericeasca si multe obiecte de patrimoniu din secolele XIV-XIX (icoane, carti vechi si alte obiecte).
  |
  |
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.