Manastirea Crasna

Este situata pe soseaua Tg. Jiu-Novaci la 30 km NE de Tg. Jiu si la aproximativ 15 km vest de Novaci. Manastirea Crasna a luat fiinta la sfarsitul secolului al XV-lea. Pozitia ei deosebit de linistita si singuratica a atras calugari rugatori inca de pe timpul Cuviosului Nicodim de la Tismana. In secolul al XVI-lea exista in raza satului Crasna o mica sihastrie cu biserica de lemn, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, unde se nevoiau cativa calugari retrasi de lume.

In anul 1636, Dumitru Filisteanu din Filias, mare sluger, construieste la Crasna noi chilii si biserica  din piatra de rau si caramida in locul celei de lemn si introduce viata de obste in manastire. Biserica fost terminata la 24 septembrie 1637 dupa cum reise din pisania bisericii: "Cu vrerea Parintelui, a Fiului si a Sfantului Duh, eu, robul lui Iisus Hristos, jupanul Dumitru cel mare cu feciorii lui i-au dat lui Dumnezeu si n-am crutat avutia ce au zidit aceasta Sfanta manastire in zilele bunului voievod Matei Basarab Valeat (7145) 1637 luna septembrie ziua 24".
 

Ctitorul bisericii si proprietarul satului, Dumitru Filisteanu era nepotul marelui ban al Craiovei, Dobromir, si var cu doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul. La ctitorirea sfantului locas  au mai contribuit: jupanita Ilinca Filisean, Grigore Socoteanul, Mihai Filisean, jupan Mihai Crasnaru, Barbu Tundrea, Maria Tundrea, Ion Tundrea, Andronache Tundrea, Dumitru Ursache, Galaction, Episcopul Ramnicului, Constantin Dragoescu si altii. Dupa un secol de la intemeiere a decazut la treapta de schit si apoi la 12 noiembrie 1752 a devenit metoc al Episcopiei de Ramnic. In 1936-1938 Comisia Monumentelor Istorice cu ajutorul substantial al lui Gheorghe Tattarescu, face importante reparatii si restaurari schitului. Pe o placa memoriala a cladirii de chilii se scrie: "Ridicatu-s-au din temelie aceste chilii si refacutu-s-a Sfanta biserica precum si celelalte cladiri aflatoare prin gandul si cu ajutorul dumnealor Gheorghe Tattarescu, consilier regal si al sotiei Aurelia, in zilele Majestatii sale Carol al Il-lea, 1938."  Dupa 1990, in timpul staretiei Protosinghelului Ilie Bentoiu, prin grija nemijlocita a Mitropoliei Olteniei si a IPS Mitropolit acad. dr. Nestor Vornicescu, s-a renovat in intregime manastirea, careia i s-a adaugat un plus de frumusete, pastrandu-i originalitatea si particularitatile ei.

Biserica de tip bizantin, are pereti putin inalti decorati cu un brau de caramida sub streasina si cu arcuri ce par a se rezema pe o bogata colonada ce inconjoara biserica, cu o singura turla octogonala asezata pe o baza patrata deasupra naosului. Catapeteasma, printre cele mai frumoase din tara - inalta pana la bolta - este de lemn, cu o sculptura ornamentala, poleita cu foi de aur. Naosul si pronaosul sunt cam la fel de spatioase, despartite de un zid inalt pana la bolta, cu o deschidere cat o usa obisnuita.
 

Pridvorul este inchis cu ziduri la fel de groase. Este pictat in totalitate (pereti si bolta). Are doua deschideri pentru intrarea credinciosilor: una in partea de apus cat o usa obisnuita, alta la intrarea din sud de 1,80 m inaltime si de 50 cm latime. Lumina provine in altar de la o fereastra asezata la rasarit, in naos, de la cate o fereastra pe fiecare parte a zidurilor, iar in pronaos de la o singura fereastra pe peretele din sud. Toate ferestrele sunt simple si fara grilaj metalic. Pridvorul n-are ferestre, fiind luminat prin cele doua deschideri de intrare.

Turla este pe naos de forma octogonala, cu opt ferestre inalte si inguste. Pardoseala este de scandura - in naos, placi mari de beton - in pronaos, si piatra mica, cioplita cu sase fete - in pridvor. In partea stanga a pridvorului (nord) este o piatra funerara a unuia dintre ctitori, cu inscriptia: "Supt aceasta piatra se odihnesc oasele raposatului robul lui Dumnezeu dumnealui jupan Ion Tundrea fiul raposatului robul lui Dumnezeu Ion Tundrea si s-au pastorit in zilele prea luminatului domn Io Grigore Ghica Voievod la luna lui iunie. Leat."
 

Potrivit unui vechi obicei (influenta bizantina), biserica a fost sfintita fara pictura, ci impodobita numai cu icoane. Sa pictat in anii 1756-1757 de Grigore Zograf si de fiul sau, Ion. Sub crucea de la rastignire, pictorul a scos in relief portretul lui Matei Basarab Voievod si al lui Stefan, Mitropolitul Tarii Romanesti.
 

Viata monahala a fost sustinuta totdeauna de calugari imbunatatiti si buni lucratori ai rugaciunii lui Iisus. Cativa sihastri de la Crasna intemeiaza in sec. al XVII- lea Sihastria Dumbravita, la Novaci, disparuta in sec. al XIX- lea. In prezent asezamantul se afla in curs de restaurare: s-a consolidat si restaurat cladirea principala si s-a schimbat acoperisul tuturor cladirilor. 

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: