Nelinistea

Nelinistea Mareste imaginea.

Nelinistea este mahnirea proiectata in viitor. Simtind o neliniste nedeterminata, pericole indecise, omul asteapta incordat sa i se intample ceva rau sau chiar o catastrofa. Oamenii cu un nivel ridicat de neliniste (anxiosi) reactioneaza foarte prost la un astfel de stres. Ei si asa sunt neincrezatori in fortele proprii, neajutorati, se supara repede, se sperie si se panicheaza. La acestea se adauga si cosmarurile nocturne, insomnia, palpitatiile, senzatiile de rau si durerile de cap.

Mult mai reliefat se vede un astfel de tablou in cazul unor disfunctii generalizate, legate de neliniste. Aceasta desemneaza o anxietate cronica si presimtiri negative, ale caror urmari sunt „diluate”, nefiind legate de vreun eveniment, obiect sau situatie concreta.

Nelinistea, ca orice alta manifestare patologica a tristetii, are diverse cauze. Cercetatorii au descoperit o gena speciala a nelinistii si nervozitatii. Aceasta actioneaza asupra posibilitatii creierului de a utiliza serotonina, a carei insuficienta provoaca anxietatea. Gena aceasta raspunde, in parte, pentru neliniste si pentru trairile negative, intr-o oarecare masura ea determina inclinatia noastra spre liniste si echilibru. Cercetatorii observa ca influenta mostenirii genetice asupra gradului de nervozitate nu este mare (aproximativ 4%).

Gena nelinistii si a nervozitatii poate fi considerata ca "samanta a patimii" (dupa expresia Sfantului Ioan), iar nelinistea ca o "buruiana" tipica de pe campul sufletului uman. Nu poti explica insa totul prin defecte genetice. Trebuie sa tinem seama si de educatie, de posibilitatea de autocontrol, de deprinderile de comunicare, de sustinerea din partea apropiatilor s.a.

Este cunoscut ca parintii nelinistiti au mai des copii nelinistiti. Aceasta nu se intampla intotdeauna din cauza mostenirii, ci din cauza imitarii modului de gandire si actionare al adultilor. Parintii nu reusesc sa vada aceste lucruri in familia lor, deoarece au diferite motive de neliniste. in plus, asupra copilului actioneaza si ingrijorarea apropiatilor pentru el: cum se va descurca intr-o anumita situatie.

Daca acasa este tot timpul o atmosfera nelinistita, aceasta este contagioasa. Copiii primesc aceasta forma nesanatoasa de a reactiona chiar si la evenimentele obisnuite ale vietii. Pe de alta parte, se intalnesc parinti care nu se indoiesc de nimic si stiu exact cum sa dobandeasca totul in viata. Copilul acestora este nevoit sa le indreptateasca intotdeauna asteptarile. De aceea, el se afla intr-o permanenta tensiune, in tendinta de a face pe plac parintilor. Ii este foarte greu atunci cand cerintele si reactiile adultilor nu sunt predictibile sau sunt inconsecvente. Aceasta poate duce, de asemenea, la boala.

Vom contura acum portretul unui copil nelinistit. Din primele zile de viata el reactioneaza la tot ce este nou cu prudenta, este inclinat sa dea inapoi, sa se supere sau sa gaseasca alinare la mama, in cazul in care intalneste necunoscuti.

Iata, acest copil ajunge la gradinita. Se uita cu incordare imprejur, saluta foarte incet si se asaza suspicios pe marginea unui scaun din apropiere. Se pare ca asteapta tot felul de neplaceri. Copilul se simte neajutorat, se teme sa se joace si sa intreprinda noi activitati. Are cerinte mari de la sine, fiind deosebit de autocritic. Astfel de copii cred ca sunt mai slabi decat altii, ca sunt mai urati si mai neindemanatici. Ei cauta laude si aprobari de la adulti in tot ceea ce fac.

Psihologii au realizat criterii speciale ale descoperirii copilului nelinistit. Daca macar unul din criteriile de mai jos se regaseste permanent in comportamentul copilului dumneavoastra, atunci el este inclinat spre neliniste.

Cum poti ajuta copilul nelinistit?

Conform unei expresii frumoase, experienta insucceselor si a infrangerilor te aduce cu picioarele pe pamant, iar experienta victoriilor si a succeselor iti da aripi. Copilul slab trebuie ajutat sa-si desfaca aripile gingase. Pentru aceasta sunt utile consultarea psihologului, activitati de psihocorectie si jocuri.

Copilul nelinistit nu trebuie impins spre jocuri care au la baza concurenta si intrecerea. Jocurile pentru el trebuie sa fie bune, cognitive si de dezvoltare, fara notarea unor rezultate sau comparatii cu alti copii. Fiecare participant la aceste jocuri trebuie sa primeasca premiul sau.

De parinti depinde foarte mult daca copilul va creste nervos sau nelinistit, daca mostenirea negativa se va accentua sau nu. Psihologii ne sfatuiesc sa respecam urmatoarele reguli:

1. Sa nu comparam copilul cu alti copii si sa nu-i accentuam insuccesele. Dimpotriva, trebuie remarcate succesele, laudate virtutile si trebuie sa credem in el atat de puternic, incat sa fie patruns de aceasta credinta.

2. Sa nu grabim sau sa impingem de la spate copilul. Sa-i oferim posibilitatea de a se obisnui treptat cu noua situatie si de a actiona intr-un tempo obisnuit. Copilul timid si slab are nevoie de timp pentru a face cunostinta, a vedea si a intelege noile legi dupa care se conduce in situatii necunoscute, fie ca este vorba de un nou grup de colegi, de un invatator sau educator nou sau de un apartament nou. Copilul se va linisti, convingandu-se ca nu risca sa i se intample nimic rau.

3. Sa nu obligam copilul sa fie „curajos". Darurile si observatiile, in acest caz, sunt inutile. Nelinistile copilului sunt irationale prin natura lor, fiindca el traieste intr-o lume a senzatiilor si a inchipuirilor, iar nu a sensului sanatos. De aceea, a-l convinge ca „nu e nimic grav" este inutil. Frica este alungata de tandretea si apropierea mamei si a tatalui. Este mai bine sa discutam daca este chiar asa de infricosatoare situatia. Este mai bine sa gasim impreuna calitati ale obiectului fricii si sa ne imprietenim cu acesta.

4. Sa nu tipam la copii sau la alte persoane in prezenta lor. Copilul trebuie sa simta ca este bine primit si pretuit. Aprobarea nu trebuie facuta doar ca recompensa pentru succes, ci din dragoste. Cerintele prea mari, severitatea, judecarea si notele proaste produc traume psihicului slab.

5. Sa cream situatii in care copilul si-ar putea demonstra talentul si vrednicia, ca sa merite respectul colegilor. Spre exemplu, se pot organiza sarbatori acasa, unde sa fie invitati prietenii copilului. Aici, in atmosfera confortabila pentru el, copilul timid se va comporta foarte increzator si prietenii isi vor schimba parerea despre el.

6. Sa-i oferim copilului libertatea de initiativa, de a lua singur hotarari si de a rezolva problemele. Este insa periculos ca el sa fie lasat singur in fata greutatilor pentru care nu este inca pregatit.

Konstantin V. Zorin
Articol preluat din cartea "Enigmele ereditatii. Pacatele stramosilor si genele urmasilor", Editura Sophia

Cumpara cartea "Enigmele ereditatii. Pacatele stramosilor si genele urmasilor"


26 Martie 2015

Vizualizari: 12999

Voteaza:

Nelinistea 5.00 / 5 din 2 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Tudor StefanPostat la 2010-06-08 16:34

    Ce ciudaţi mai suntem şi noi, oamenii... Îmi aduc aminte de o glumă. Un om vine la un înţelept să-l sfătuiască ce să facă pentru că îi mor gâştele. Înţeleptul caută prin bibliotecă, citeşte multe fragmente din diferite căţi după care îi spune să le dea doar grăunţe. A doua zi omul vine din nou pentru că îi muriseră jumătate din cele rămase. Înţeleptul caută din nou, apoi îi spune să le dea doar apă. În ziua următoare omul vine şi se plânge că i-au murit toate gâştele. Înţeleptul spune: Păcat, eu sfaturi mai am. Desigur că noi devenim părinţi înainte de a ne da doctoratul în psihologia copiilor. Şi ne creştem copii după cum ne taie capul. De aceea se spune că aşchia nu sare departe de trunchi, căci, într-o oarecare măsură, copii sunt oglinda noastră (atât prin mecanismul genetic cât şi prin educaţie - de transmiterea "năravului" ce să mai vorbim -). Desigur că după ce creşti câţiva copii înveţi din propriile greşeli dar atunci... nu-ţi mai dă Dumnezeu copii pe care să-i creşti bine... Suntem ciudaţi, ce mai!

  • Pop LacramioaraPostat la 2010-06-06 08:57

    Tot ce a fost scris aici e adevarat si ar fi foarte folositor multor parinti daca ar accepta ca inca mai pot invata si mai ales ca nu e nici o rusine sa invati despre aceste lucruri care sunt absolut esentiale in viata copiilor nostri si implicit pentru viitorul nostru.Putem avea niste copii care sa ne multumeasca sau putem sa pierdem niste copii prin comportamentul si atitudinea noastra.Sper ca acest articol sa fie citit de cat mai multi parinti tineri care pot lua de la inceput de drum atitudinea potrivita cresterii copiilor lor.Cu mult respect pentru autor,Lcramioara Pop

  • maria timboc Postat la 2010-06-05 16:33

    Citesc destul de des articolele de pe acest site si sunt foarte multumita de ele. Gasesc raspunsuri la multe din intrebarile si nelinistile mele. Referitor la copii,pot spune ca mama este cea care poate ajuta foarte mult un copil prin increderea pe care i-o acorda copilului si prin discutiile cu el. Personal eu cer sfatul copilului si de multe ori e cel mai bun. De asemena observatiile pe care mi le face copilul le accept cu mult drag.

  • elena angelescuPostat la 2010-06-04 14:50

    Copii sunt foarte sensibili la orice reactie din partea adultilor. Trebuie sa avem grija cum ne exprimam si ce limbaj folosim in preajma lor pentru ca puterea exemplului are efect mai puternic decat orice sfat dat ,dar pe care parintele nu-l pune in aplicare.Degeaba spunem copilului sa fie bun si bland,daca noi suntem tot timpul stresati si nervosi in preajma lor.Cel mai bine este sa invatam din greselile parintilor nostri si sa nu le repetam.Eu am incercat si in mare parte am reusit ,poate de aceea am doi copii mai echilibrati decat eram eu la varsta lor,mai increzatori in puterile lor ,mai indrazneti in a lua decizii si ceea ce este mai important este ca desi sunt adolescenti nu se simte acel conflict intre generatii de care o mare parte din parinti se plang.Trebuie sa avem incredere in copiii nostri si sa le fim alaturi chiar si atunci cand ceea ce fac ei nu este chiar ceea ce ne-am dori noi.

  • Carmen CPostat la 2010-06-04 04:29

    Un articol foarte bine scris. Felicitari!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE