Invierea Domnului aduce bucurie

Invierea Domnului aduce bucurie Mareste imaginea.

Când eram eu copil îmi aduc aminte – Dumnezeu să-i odihnească pe ai mei pe toţi, că nu mai sunt în lumea asta – că mama mea m-a trimis la bunica mea să zic: “Hristos o înviat, mama tâna!”. Şi a zis că dacă zic aşa, îmi dă mama tâna un ou. Şi aşa a fost. M-am dus şi am zis: “Hristos a înviat, mama tâna!”. Şi mama tâna a zis: “Adevărat că a înviat! Hai să-ţi dau un ou”.

Cu asta mi-am început eu credinţa în Înviere, dar târziu am ajuns să-mi dau seama ce înseamnă.

Eu când eram tânăr, şi mai ales când eram student la Teologie, mi-am propus să cercetez ce e scris în Evanghelii despre Învierea Domnului Hristos şi să citesc în Faptele Apostolilor ceea ce au scris Sfinţii Apostoli despre Învierea Domnului Hristos. Şi, până la urmă, mi-am dat seama că totuşi nu e convingător. Adică noi avem informaţie, dar convingeri nu putem avea pe baza celor citite. Şi de fapt cred că nimenea nu a avut încredinţarea despre Învierea Domnului Hristos pe baza celor citite din Evanghelie. De ce? Pentru că Învierea fiind mai presus de ceea ce poate aştepta cineva, nu ajunge nimenea să se încredinţeze despre Înviere din informaţie. Nici din informaţia Evangheliei, nici din informaţia prin cuvânt, prin predică, ci ajunge să se încredinţeze prin ceea ce s-au încredinţat cei care au ajuns să-ţi spună: “Hristos a înviat”, nu ca formulă, ci ca realitate, ca mărturisire de credinţă, şi aceia, de la început, au ajuns prin puterea lui Dumnezeu. Să ştiţi că numai Dumnezeu ne poate încredinţa despre lucrurile dumnezeieşti.

La Paşti se spune: “Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii şi bucuraţi-vă zicând, luminaţi să-L auzim cântându-I cântare de biruinţă“. Când poate ajunge omul să se încredinţeze despre Învierea Domnului Hristos? Când îşi curăţeşte simțirile, când se face receptiv pentru Învierea cea mai presus de lume, când îl învrednicește Dumnezeu să fie încredințat, nu numai informat, despre Învierea Domnului Hristos.

Aş vrea să reţineţi aceste lucruri şi mai ales faptul că Învierea Domnului Hristos e mai presus de lume, că Învierea Domnului Hristos e o taină, că Învierea Domnului Hristos nu o putem înţelege şi nu o putem primi ca adevăr decât în măsura în care Mântuitorul însuşi, ne încredințează cum l-a încredințat pe Sfântul Apostol Toma, cum l-a încredințat pe Sfântul Apostol Petru, cum i-a încredințat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei, cum i-a încredințat pe ucenicii care s-au întâlnit cu El în ziua Învierii Sale, cum i-a încredințat pe cei cinci sute care pe muntele din Galileea L-au întâmpinat pe Domnul Hristos şi s-au încredințat de Învierea Lui şi cum i-a încredințat pe toți oamenii care au mărturisit cu adevărat Învierea Domnului Hristos. Pentru ca să știți că până la urmă toți care credem în Înviere suntem martori ai Învierii Domnului Hristos. Şi suntem martori ai Învierii Domnului Hristos în măsura în care primim ca adevărat tot ceea ce ne spune Sfânta Biserică, ca realitate, deci că a înviat străbătând prin piatra, prin piatra de pe mormânt, şi că a intrat prin ușile încuiate la apostoli, şi că a păzit întregi pecețile şi a înviat din mormânt aşa cum S-a născut din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie să se întâmple şi în noi. Viața unui creștin adevărat, a unui creștin botezat şi trăitor al Evangheliei este de fapt o viață în Înviere. Noi am înviat împreună cu Domnul Hristos, trăim în Înviere, suntem fiii Învierii şi avem în faţă înălțarea, suntem candidați ai înălțării la cer împreuna cu Domnul Hristos şi așteptăm înălțarea noastră la cer. Ca să ajungem la înălțarea la cer trebuie mai întâi să ne înălțăm peste lumea aceasta, să ne înălțăm peste păcatele noastre, să nu mai admitem în viața noastră nici un fel de lucru rău şi atunci înălţaţi fiind peste păcate, înălțându-ne prin virtuți, putem ajunge şi la înălțarea împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Ortodoxia nu este atât cu tragismul suferinței Mântuitorului, ci este cu bucuria Învierii.

Când avem bucuria Învierii suntem în miezul Ortodoxiei.

Învierea lui Hristos este în centrul gândirii noastre.

Mântuitorul a vrut să punem accent mai mult pe Înviere. Şi anume, în convorbirea cu cei doi (Luca şi Cleopa, Luca 24) care mergeau la Emaus, le-a spus: “O, nepricepuților şi zăbavnici cu inima a crede toate câte le-au spus proorocii, nu se cădea oare ca Hristos să pătimească şi să intre întru mărirea Lui?”. Deci noi ne întâlnim cu Hristos intrat “întru mărirea Lui”. Celor doi Mântuitorul le-a pus întrebarea: “Pentru ce sunteți triști?”. Domnul Hristos nu vrea să stăm în întristare, ci vrea sa fim în bucurie!

Părintele Teofil Părăian

.

18 Februarie 2015

Vizualizari: 4325

Voteaza:

Invierea Domnului aduce bucurie 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE