Nasterea Domnului - Pastorala IPS Andrei, Arhiepiscop de Alba-Iulia

Nasterea Domnului - Pastorala IPS Andrei, Arhiepiscop de Alba-Iulia Mareste imaginea.

 

+ A N D R E I , Din harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Alba-Iuliei, sfintitilor slujitori ai altarelor, cuviosului cin monahal si iubitilor credinciosi, calda imbratisare cu prilejul Craciunului si urarea de a fi buni misionari ai Domnului Hristos, Cel nascut in iesle!

 Iubiti credinciosi,

Dupa ce s-a nascut Domnul Iisus, pe cand, dupa obiceiul Legii Vechi, a fost prezentat la Templu, era acolo proorocita Ana, care de multa vreme Il astepta pe Mesia. Plina de bucurie ca L-a gasit "vorbea despre Prunc tuturor celor ce asteptau mantuire in Ierusalim" (Luca 2, 38).

Pastorii din Betleem, oameni simpli si credinciosi, dupa ce au primit de la inger mesajul ca li S-a nascut un Mantuitor "au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil" (Luca 2, 17).

Magii de la Rasarit, reprezentantii puterii politice si ai culturii vremii lor, dupa ce S-a nascut Hristos, vorbind cu marimurile din Ierusalim, si-au manifestat limpede intentia: "Am venit sa ne inchinam Lui!" (Matei 2, 2).

Cu totii actionau ca niste oameni sanatosi la suflet.

Dupa ce ani de zile L-au asteptat pe Mesia, luand act de intruparea Lui, care-i scapa din pieire si din moarte, nu pastrau in mod egoist aceasta mare veste doar pentru ei, ci o propovaduiau tuturor. Doreau sa-i vada salvati si pe ceilalti. Erau convinsi ca problema religioasa nu-i una privata, cum se afirma mai nou, ci-i una publica care-i intereseaza pe toti oamenii. Erau convinsi ca "intru nimeni Altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi", decat numele Domnului Hristos (Faptele Ap. 4, 12). Domnul Iisus Hristos nu-i unul dintre intemeietorii de religii, ci-i Unicul. Hristos este totul. "Viata fara Hristos nu este viata". Cel nascut in pestera din Betleem este Fiul lui Dumnezeu, iar Sfantul Apostol Pavel ne spune ca "intru numele lui Iisus tot genunchiul trebuie sa se plece, al celor ceresti, si al celor pamantesti, si al celor de dedesubt si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal" (Filipeni 2, 10-11). El a fost randuit de Dumnezeu-Tatal "Sa se nasca,/ si sa creasca,/ Sa ne mantuiasca". Din ce sa ne mantuiasca? Din pacat si din moarte. Nimeni altul nu poate face afirmatia pe care El a facut-o: "Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri,va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac" (Ioan 11,25-26). In felul acesta da dezlegare celei mai nelinistitoare framantari ce o are omul pe pamant.

In fata mortii, El afirma viata; in fata urii, iubirea; in fata violentei, iertarea; in fata pacatului, sfintenia; in fata egoismului, altruismul; in fata viciului, virtutea; in fata robiei, libertatea; in fata orgoliului, smerenia; in fata lacomiei, milostenia; in fata nedreptelor si efemerelor imparatii lumesti, El afirma Imparatia Cerurilor cea vesnica si fericita.

Iubiti frati si surori,

Nu numai cei ce l-au vazut pe Hristos "mititel, infasetel, in scutec de bumbacel", L-au binevestit si altora, ci toti cei ce L-au intalnit cat a fost pe pamant, precum si cei ce au crezut serios in El dupa aceea. Femeia samarineanca, dupa intalnirea cu Hristos, alearga in cetate si le spune oamenilor: "Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cite am facut" (Ioan 4, 29). Slabanogul de la scaldatoarea Vitezda, dupa ce a fost tamaduit, "a plecat si a spus iudelor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos" (Ioan 5,15). Orbii din Capernaum, dupa ce si-au capatat vederea, "iesind, L-au vestit in tot tinutul acela" (Matei 9,31). Iar demonizatului din tinutul Gherghesenilor, dupa ce-l exorcizeaza, ii spune chiar Mantuitorul: "Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu" (Luca 8, 39).

Apostolii, "toata ziua, in templu si prin case, nu incetau sa invete si sa binevestesca pe Hristos Iisus" (Faptele Ap. 5,42). Importanta propovaduirii o subliniaza Sfantul Apostol Pavel: "Credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17).

Sfintii Parinti, si toti crestinii buni, dupa ce au gustat si au vazut ce bun este Domnul, L-au vestit si altora. Sfantul Siluan, care a avut o experienta duhovniceasca deosebita, ne spune noua tuturor: "Nu exista pe pamant om atat de bland si plin de iubire ca Domnul nostru Iisus Hristos. In El e bucuria si veselia noastra. Sa-l iubim, iar El ne va duce in Imparatia Lui, unde vom vedea Slava Lui".

Dreptmaritori crestini,

Pe Domul nu-L propovaduim doar prin cuvant, ci si prin fapta; sau mai ales prin fapta. De aceea ne spune chiar El: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri" (Matei 5,16).

Avva Isidor Pelusiotul zice ca "viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata. Caci viata tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Dar daca si cuvantul si viata se vor intalni, fac o icoana a toata filosofia".

Imi aduc aminte ca inainte de a merge la Teologie, inginer fiind, lucram la dublarea caii ferate Cluj - Huedin. Aveam acolo muncitori din toata tara, dar echipele cele mai compacte erau din Maramures. Eu insumi eram din Maramures, de nastere. Maramuresenii, oameni credinciosi si legati de traditiile lor, chiar daca era in plin comunism, se salutau cu "Laudat sa fie Iisus!". Cel ce-i admira mai mult pentru acest salut era un maistru, Vija, oltean de origine. Intr-o noapte, maramuresenii ii furara maistrului Vija o roaba. Dimineata, foc si para, ma intampina domnul Vija si-mi zice: "Domnule inginer, nu mai inteleg nimic! Toata ziua "Laudat sa fie Iisus", "Laudat sa fie Iisus", dar roaba mea s-a dus!" Noi, ca misionari ai lui Hristos, trebuie sa-l marturisim cu cuvantul, dar mai ales cu fapta. Caci faptele rele, ale tuturor, dar mai ales ale clericilor, smintesc. De aceea Mantuitorul este foarte aspru cu sminteala: "Cine va sminti pe unul dintr-acesti mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca sminteli trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala" (Matei 18, 6-7).

Intr-o Europa ce se instraineaza de cele sfinte, crestinii buni, si mai ales preotii ravnitori, sunt "sarea pamantului" si "lumina lumii" (Matei 5, 13, 14). De aceea, mare grija trebuie sa avem si de ce spunem si de ce facem, ca nu cumva felul nostru de a trai sa se transforme intr-o contra-misiune.

Iubiti credinciosi,

Simion Mehedinti spune ca "un popor, ca si orice om in parte, atata pretuieste cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus". Poporul roman a inteles mult din Evanghelie. Crestinismul lui, spune acelasi autor, n-a provocat razboaie religioase, a dat suprematie sufletului asupra trupului, si-a avut arhaismul lui, a promovat simfonia dintre Biserica si Stat, a fost lipsit de erezii, Domnul Hristos este prezent peste tot in folclorul lui, n-a cultivat pornirea inspre razbunare, a acceptat suferinta ca mijloc de purificare, a dat prioritate frumusetii morale asupra justitiei formale si a avut incredere in biruinta binelui asupra raului.

Toata viata romanului a avut frumusete si ritm liturgic, asa cum bine a inteles Ioan Alexandru: "Sat transilvan, casuta de pamant,/ Muscata la fereastra, busuioc la grinda,/ Stergar curat, icoane pe pereti,/ Ziua-nvierii si Noaptea de colinda,/ Rusalii, Boboteaza si Postul catre Pasti,/ si Maica Domnului in plina vara,/ Holdele-s coapte, seceratori putini,/ Viata noastra, tara milenara".

Cu aceste valori intram si-n Uniunea Europeana. De fapt, sunt singurele pe care le avem. Ele ne dau greutate. Daca le pierdem, lucru pe care nu l-am dori, vom fi inghititi de valurile vremelniciei.

Iubiti frati si surori,

De-a lungul veacurilor misiunea a presupus si un risc. Numai ca finalul marturisirii lui Hristos are o perspectiva grandioasa. Dupa ce Domnul Hristos il indeamna pe crestin, spunandu-i: "Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii" (Apoc. 2, 10); ii arata si finalul: "Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui" (Apoc. 3, 21).

In primele trei secole de crestinism sangele martirilor a curs valuri. Numai ca tocmai acest sange a fost samanta pentru alti crestini. si, de fapt, prigoanele n-au incetat niciodata, chiar daca au luat ulterior forme mai "elegante".

Sunt locuri in Asia unde, chiar si astazi, se duce prigoana impotriva crestinilor. Va dau un exemplu de martir din 1996: Un tanar soldat, cu numele Evghenie, a cazut prizonier in conflictul dintre rusi si ceceni. Cu el au mai fost capturati patru baieti. Evghenie avea cruciulita la git. Cecenii le-au cerut sa imbratiseze islamismul iar pe deasupra, Evghenie sa-si arunce cruciulita de la gat. Ceilalti au acceptat, dar Evghenie nu. Atunci cecenii l-au decapitat pe 23 mai 1996, tocmai cind implinea 19 ani, trimitindu-i capul mamei sale. Pentru intreg trupul i-au cerut 500 de dolari. Pe 20 august a fost canonizat ca martir. Biserica mai are de suferit si-n alte locuri din Asia si Africa.

Vom spune, poate, ca acestea sunt continente "inapoiate". Dar sa vezi si sa nu crezi! In cotidianul "Ziua" de pe 21 noiembrie 2006 citim: "Concediata din cauza unei cruciulite" Nadia Eweida, angajata a companiei engleze British Airways, a fost concediata pentru ca n-a vrut sa renunte la lantisorul cu cruce pe care-l purta la gat.

Si sa revenim si la noi acasa. Pe data de 27 septembrie 2006 a fost inregistrat la Parchetul de pe linga Tribunalul Mures si la alte parchete din tara, denuntul formulat de Asociatia "Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta" - Bucuresti, care-i pira pe directorii unor scoli ca le-au ingaduit preotilor sa faca rugaciuni la inceputul anului scolar, elevii fiind "obligati" sa participe la serviciile religioase "ale unui cult", in timpul "programului scolar". Unii preoti au si fost luati la intrebari din pricina acestui denunt, numai ca ei n-au facut altceva decit sa puna in practica ordinul primit de la superiorii lor. Si, ca sa fie "consecventa", aceeasi asociatie, dupa cum aflam din cotidianul "Adevarul" de pe 22 noiembrie, a pornit un razboi cu icoanele din scoli, ca pe vremea iconoclastilor. Ramii uimit si te intrebi: "Ce se intampla? Ne intoarcem la comunism?" Ca-n 1990 n-ar fi avut cineva curajul sa faca lucrul acesta.

Nu ne intoarcem la comunism. Dar deschizind Sfanta Scriptura putem citi: "Orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume" (1 Ioan 4, 3).

Un subtil duh antihristic este prezent in lumea noastra. Sub masca respectarii "libertatii de constiinta", a "pluriculturalismului" sau a "pluriconfesionalismului" se lupta impotriva lui Hristos si a marturisitorilor Lui. Noi credem ca forurile competente vor avea discernamant si nu vor inlatura din viata noastra publica tocmai ceea ce ne este mai caracteristic, ceea ce ne da valoare. Pentru ca nu numai Romania, dar si intreaga Europa, are radacini crestine.

Dreptmaritori crestini,

Domnul Iisus Hristos, a carui nastere o serbam, ne spune limpede: "Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu,Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Matei 10, 32-33).

In conditiile de totala libertate, cand insa se dezlantuie si pacatele, dar si in conditii de constringere, crestinul constient de vocatia lui misionara il marturiseste pe Hristos. Il marturiseste prin cuvant, dar mai ales prin fapta. Si apoi sa nu se uite ca tot Hristos va spune ultimul cuvant. Intr-o carte inchinata vietii Domnului Iisus, Sterie Diamandi constata: "De doua mii de ani, piatra nestemata a crestinismului rezista intr-una izbiturilor care se tin lant. Se rup ciocanele de atata intrebuintare,cad istoviti robotarii de atata cazna,se schimba mereu echipa de lucru, se folosesc unelte noi, dar rezultatul ramane acelasi; nici dinamita nu poate sa nimiceasca splendoarea acestei pietre nestemate".

Dumneavoastra tuturor, marturisitori ai lui Hristos, va dorim sa petreceti cu bucurie sfanta sarbatorile Craciunului, Anului Nou si Bobotezei, sa fiti invingatori asupra tuturor necazurilor, iar candva, in eternitate, sa faceti parte din ceata celor despre care se prooroceste: "Celui ce va birui, ii voi da sa manince din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 2, 7).

"La multi ani!"

Va zice al vostru arhipastor:
+ A N D R E I ,
Arhiepiscopul Alba-Iuliei

 

.

26 Noiembrie 2007

Vizualizari: 1802

Voteaza:

Nasterea Domnului - Pastorala IPS Andrei, Arhiepiscop de Alba-Iulia 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE