Despre visuri si vedenii
Am suferit timp indelungat, pentru ca nu cunosteam calea Domnului. Insa acum, dupa multe suferinte si prin Duhul Sfant, am aflat voia lui Dumnezeu. Trebuie sa implinim cu precizie toate poruncile Domnului (Matei 28,20), caci acesta este drumul care conduce la imparatia cerurilor. Nu-ti inchipui insa ca Il vei vedea pe Dumnezeu, ci smereste-ti sufletul si cugeta ca dupa moarte vei fi aruncat in intuneric si vei fi chinuit si-L vei dori pe Domnul cu dor si cu durere.
Cand varsam lacrimi si ne umilim sufletul, atunci ne pazeste harul lui Dumnezeu.
Ii rog pe toti oamenii sa ne intoarcem la pocainta si atunci vom vedea mila lui Dumnezeu. Si pe cei care au vedenii si le primesc cu credinta ii rog sa inteleaga ca din pricina asta apare in ei mandria si impreuna cu ea dulceata slavei desarte in care nu poate vietui duhul smerit al pocaintei. Si aici este primejdia, pentru ca e cu neputinta sa-i invingi pe vrajmasi fara sa ai smerenie.
Eu insumi am fost amagit de doua ori. Prima oara, vrajmasul mi-a aratat lumina si cugetul mi-a zis: "Primeste-o, este har!". A doua oara, am avut o vedenie si era sa pier din cauza ei. La sfarsitul unei privegheri, cand au inceput sa cante "Toata suflarea sa laude pe Domnul", am auzit cum imparatul David canta in ceruri laudele lui Dumnezeu. Stateam in strana si mi s-a parut ca nu exista nici acoperis, nici turla si ca vad cerurile deschise. Am povestit aceasta vedenie la patru persoane duhovnicesti, dar nici unul nu mi-a spus ca am fost inselat de vrajmas. Iar eu ma gandeam ca diavolii nu pot sa-L laude pe Dumnezeu si, prin urmare, aceasta vedenie nu este de la vrajmas. Dar ma razboia amagirea slavei desarte si am inceput iarasi sa vad diavoli. Atunci am inteles ca am fost inselat si le-am marturisit pe toate duhovnicului, cerandu-i sa se roage pentru mine. Si datorita rugaciunilor lui am fost salvat si pururea il rog pe Dumnezeu sa-mi daruiasca duhul smereniei.
Si daca m-ar intreba cineva ce daruri vrei de la Dumnezeu, i-as raspunde: duhul smereniei, care il multumeste pe Domnul mai mult decat toate. Fecioara Maria a devenit Nascatoare de Dumnezeu datorita smereniei ei si este laudata in cer si pe pamant mai mult decat toti. Ea s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu: " Iata roaba Domnului" (Luca 1,38). Si noi suntem datori sa-i urmam Sfintei Fecioare.
De doua ori am fost amagit. Prima oara a fost la inceput si eram neincercat, tanar ucenic si Domnul m-a milostivit degraba. A doua oara insa, a fost de vina mandria si am suferit mai mult pana sa ma vindece Domnul, cu rugaciunile duhovnicului meu. Amagirea s-a intamplat dupa o vedenie pe care am primit-o. La patru persoane duhovnicesti am povestit acea vedenie si nici unul din ei nu mi-a spus ca vedenia provenea de la vrajmasul si dupa aceea ma razboia amagirea slavei desarte. Cu timpul insa, am inteles singur greseala mea intrucat diavolii au inceput din nou sa mi se arate nu numai noaptea, dar si pe parcursul zilei. Sufletul ii vedea, dar nu se temea, pentru ca simteam alaturi de mine mila lui Dumnezeu. Si in felul asta am suferit multe din partea diavolilor. Si daca Domnul nu mi-ar fi dat sa-L cunosc prin Duhul Sfant, si daca nu m-ar fi ajutat Prea Sfanta si Buna Fecioara, atunci as fi deznadajduit de mantuirea mea. Insa acum, sufletul meu nadajduieste neclintit in mila lui Dumnezeu, cu toate ca prin lucrarile ce le-am facut merit sa fiu schingiuit si pe pamant, si in iad.
Pentru mult timp nu puteam sa inteleg ce mi se intampla. Ma gandeam: "Eu nu judec pe nimeni, gandurile urate le alung, fac ascultare cu grija, mananc cu cumpatare, ma rog neincetat. De ce deci prefera diavolii sa stea pe langa mine? intelegeam ca ma aflu pe o cale gresita, dar nu puteam pricepe cauza. Cand ma rugam, diavolii dispareau pentru o vreme, dar dupa aceea iarasi reveneau. Pentru mult timp, sufletul meu s-a aflat in aceasta agonie. Am vorbit despre aceasta catorva parinti batrani; ei taceau si eu ramaneam nedumerit.
Intr-o noapte stateam in chilia mea si, iata, chilia s-a umplut de diavoli. M-am rugat fierbinte, Domnul i-a izgonit, dar au venit inapoi. Atunci m-am ridicat sa fac cateva metanii in fata icoanelor, dar diavolii m-au inconjurat si unul statea inaintea mea astfel, incat nu puteam sa fac metanii la icoane, caci ar fi parut ca ma inchin in fata lui.
Atunci m-am ridicat si am zis:
-Doamne, Tu vezi cum vreau sa ma rog la Tine cu mintea curata, dar diavolii nu ma lasa. Spune-mi ce trebuie sa fac ca sa plece de la mine?
Si Domnul a raspuns in sufletul meu:
- Asa ii razboiesc diavolii pe cei mandri.
Am zis:
- Doamne, Tu esti milostiv, sufletul meu Te cunoaste; spune-mi ce trebuie sa fac pentru ca inima mea sa se smereasca? Si Domnul mi-a raspuns in suflet:
- Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.