Catacombele evreiesti din Beit Shearim

(Besara)

Beit Shearim este unul dintre cele mai renumite si vloroase situri arheologice din Israel, in special datorita necropolei evreiesti, alcatuita din mai multe catacombe, toate datand inca din perioada romana. Ruinele anticului oras Beit Shearim se afla putin mai inspre sud de localitatea Tivon, asezata pe drumul ce leaga Haifa de Nazaret.

Beit Shearim, cunoscut si sub denumirea de Besara, a fost un oras elenist si roman. Actualul sit arheologic este alcatuit din doua mari sectiuni: ruinele orasului roman, asezate pe platoul dealului, si catacombele evreiesti, asezate la poalele dealului, in subteran. Catacombele sunt incluse intr-un Parc National, pentru vizitarea acestora platindu-se o taxa.

 

Catacombele care alcatuiesc necropola nu sunt naturale, ci sunt sapate de oameni, intr-un deal inalt de langa localitate. In interiorul galeriilor subterane se afla sute de sarcofage de piatra, datand dintr-o perioada mai larga de timp (secole II-V).

Aceste morminte au apartinut familiilor evreiesti mai instarite din mai multe tari vecine cu Tara Sfanta, care au dorit sa se odihneasca in pamantul natal, alaturi de Rabbi Yehuda Hannasi, al carui mormant este asezat intr-una dintre catacombele centrale ale necropolei.

Localitatea antica Beit Shearim

Localitatea antica Beit Shearim a fost intemeiata undeva pe la sfarsitul secolului I i.Hr, in vremea domniei regelui Irod, aceasta ajungand pe culmea prosperitatii sale abia in perioada romana. Initial, localitatea ocupa numai putin din platoul dealului, insa, in perioada romana, aceasta a ajuns sa acopere o suprafata de peste zece hectare.

Dpa daramarea Ierusalimului (70), Sanhedrinul (Consiliul Legislativ Evreiesc) s-a multat in aceasta localitate. Tot acum, Rabbi Judah Hanasi si-a asezat aici centrul de rezistenta nationala. Rabbi Judah Hanasi este cunoscut mai ales ca cel care a redactat Mishnah (colectie de legi orale); se crede ca a murit in Zippori, de unde a fost adus si inmormantat in Beit Shearim.

Documentar, pentru prima data, orasul din sudul Galileei a fost mentionat de catre Iosif Flaviu (118-119), sub numele de Besara, ca si centru administrativ al regiunii conduse de Regina Berenice. In timp, localitatea a primit numele de Beit Shearim, aici infiintandu-se si o Scoala rabinica.

In cadrul secolelor III-V, multi evrei, atat din tara, cat si din diaspora, au fost adusi si inmormantati in acest loc, in catacombele subterane. Astfel, cimitirul localitatii a devenit o adevarata necropola.

In anul 351, orasul a avut mult de suferit de pe urma revoltei evreiesti impotriva lui Gallus Cezar (conducatorul zonei de Rasarit, in vremea imparatului Constantius II). La scurt timp dupa aceste represalii, orasul a intrat intr-o perioada de declin, abandonarea orasului avand loc in perioada de inceput a dominatiei arabe (secolul VII).

Dintre ruinele scoase la lumina, in urma sapaturilor arheologice, merita amintite acelea ale unei basilici avand dimensiunea de 40 de metri lungime si 14 metri latime, impartita in trei parti, de cate doua randuri de coloane. De asemenea, a fost descoperita si sinagoga evreiasca, avand o lungime de 35 de metri si o latine de 15 metri, asezata imediat langa basilica. In incaperea pentru rugaciune, delimitata si ea prin doua randuri de coloane, se intra prin partea ei sudica, dinspre Ierusalim. Peretii ei interiori erau acoperiti cu tencuiala si pictati.

Catacombele iudaice din Beit Shearim - Necropola

Cimitirul localitatii Beit Shearim a ajuns o adevarata necropola internationala, evrei de diverse nationalitati (tari vecine) fiind inmormantati unul langa celalalt. S-a descoperit ca saparea de astfel de morminte, in piatra sau in lut, era o adevarata meserie/economie in perioada prospera a orasului.

Sapate direct in dealul pe care se afla localitatea, in partea de sud-vest, unele morminte sunt de mici dimensiuni, in timp ce altele sunt adevarate capele funerare. Treptat, mormintele au ajuns sa se uneasca intre ele, adevarate culoare si catacombe luand nastere.

Catacombele evreiesti erau impartite pe mai multe zone, aici aflandu-se morminte particulare, morminte de familie sau morminte de obste. Cu timpul insa, odata cu decaderea localitatii, majoritatea mormintelor au fost sparte, jefuite si lasate in paragina.

Galeriile si spatiile publice sunt largi si sapate haotic, intrarea in acestea facandu-se prin mai multe curti exterioare. Intrarile in subteran au fost decorate cu puternice fatade de piatra, lucrate in stilul romanic. Intrarile au, de obicei, cate trei arce largi, iar usile din piatra, deosebit de grele, pivoteaza pe cate un picior central de piatra. Usile sunt scuptate in piatra masiva, urmand modelul celor de lemn, cu ferecatura si nituri.

De la intrare, cateva trepte, sapate tot in piatra, coboara pana in camerele mortuare, imprastiate de jur-imprejurul unui spatios culoar central. Una dintre catacombe este alcatuita din 16 camere mortuare, in total numarand 400 de sarcofage si lespezi funerare.

Sarcofagele sunt sapate in piatra locala sau in marmura, doar putine fiind lucrate in lut sau caramida. Exista totusi dovezi arheologice ca unele morminte erau din lemn (cosciuge), de la acestea mai pastrandu-se astazi numai partile metalice.

Peretii catacombelor sunt impodobiti cu scupturi in piatra, cu picturi si cu inscriptii, toate amintind de arta populara evreiasca a perioadei respective, pe alocuri simtindu-se si influente eleniste. Evidente simboluri evreiesti sunt candelabrele cu sapte brate (menorah), nisele unde se tine Tora, cat si alte inscriptii cultice. Se intalnesc si motive geometrice, figuri umane si animaliere, vapoare si elemente arhitecturale, precum arce si coloane cu capiteluri.

Multe dintre inscriptiile pastrate pana astazi pe peretii catacombelor amintesc de mari personalitati ale vremii (rabini, comercianti, oficialitati). Deosebite sunt inscriptiile care amintesc de evreii din diaspora (Siria, Liban, Egipt, Babilonia, Arabia Saudica), care au dorit sa fie adusi si inmormantati in acest loc (pamantul natal).

Cele mai multe inscriptii sunt scrise in limba evreiasca si in limba greaca, numai putine fiind scrise in aramaica. Textul acestora este, de obicei, foarte concis: numele celui adormit si dorinta de pace (shalom, alas). Inscriptiile mai lungi ofera si unele informatii despre cel decedat, precum genealogia, ocupatia si locul natal.

Exemple de inscriptii evreiesti: "Acesta este locul de odihna al lui Yudan, fiul lui Levi, vesnica pace. Fie ca locul de odihna vescnica sa ii fie in pace. Yudan, fiul lui Levi." "Acest loc apartine preotilor. Pace (alas)!"

Exemplu de inscriptii aramaice, mai rare decat cele evreiesti si grecesti: "El, cel care este inmormantat aici, este Shimon, fiul lui Yohanan, si ca sentinta, oricine ar desface acest mormant, sa aiba un sfarsit rau."

Exemplu de inscriptii grecesti: "Noi, fiii lui Leontios, din Palmyra, bancherul." "Mormantul lui Aidesios, primul din consiliul batranilor, din Antiohia." "Acesta este mormantul lui Leontios, aurarul, tatal lui Rabbi Paregorios si Julianos, palatinul." "Veniamin, fiul lui Julius, comerciantul de panza, fiul celui de seama Makrobios."

Doua catacombe complexe, sapate separat, in partea nordica a dealului, sunt deosebit de valoroase. Doua structuri semi-circulare, zidite in forma de teatru, cu banci de piatra, asezate deasupra pesterilor, erau folosite probabil pentru rugaciuni in comun, de catre membrii familiei, in zilele de pomenire a celor adormiti.

Complexul de pesteri No.14 a apartinut probabil familiei lui Rabbi Judah Hanasi. Inscriptiile in limba ebraica, care ii mentioneaza pe Rabbi Shimon, pe Rabbi Gamliel si pe Rabbi Hanania, fiii si studentii lui Rabbi Judah Hanasi, au fost gasite pe peretii din acest loc. "Simon, fiul meu, sa fie presedinte (hakham) al Sanhedrinului, Gamaliel, fiul meu, sa fie patriarh, Hanania bar Hama sa fie pus peste marea adunare."

Cel mai important complex de pesteri ramane insa cel numit No.20. Acesta are un coridor lung de aproape 50 de metri, sapat central, din care pornesc nenumarate camere si culoare laterale. Aici se afla mai bine de 130 de sarcofage sapate in piatra, decorate intr-un stil funeral local (romanic), si in marmura, avand motive mitologice. Multe dintre acestea au fost sparte, spre a fi folosite in zidarie, in vremurile mai vechi.

Cea mai mare parte a sculpturilor de pe sarcofage din acest loc sunt de origine straina: capete de bivoli, vulturi, lei heraldici, etc. Tot aici au fost descoperite in jur de 20 de inscriptii (pe pereti si pe sarcofage). "Acesta este cosciugul lui Rabbi Hillel (Halil), fiul lui Rabbi Levi, care a sapat aceasta pestera." "Acesta este sicriul lui Kyra Mega, sotia lui Rabbi Joshua, fiul lui Levi, pace (shalom)."

Teodor Danalache

• A locui in morminte
  Publicat in : Predici de duminica
• Templul Hatshepsut din Luxor
  Publicat in : Biserica in lume
• Cum va fi viata dupa inviere
  Publicat in : Viata vesnica
• Data serbarii Sfintelor Pasti - hotarari canonice
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Viata de apoi in Grecia antica
  Publicat in : Grecia antica