Cum dobandim tamaduire

Doi frati care locuiau deosebi s-au intalnit odata unul cu altul. Unul dintre ei i-a spus celuilalt: „Vreau sa merg la Avva Zinon, ca sa-i incredintez un gand". „Si eu vreau acelasi lucru", a zis celalalt. Au mers, deci, amandoi laolalta. Fiecare l-a luat deoparte pe Avva si si-a marturisit gandurile.

Unul dintre ei, atunci cand marturisea, a cazut la picioarele Batranului, cerandu-i cu multe lacrimi sa se roage pentru el. Iar Batranul i-a spus: „Mergi, nu te da batut, nu cleveti pe nimeni si nu fii delasator la rugaciune". Fratele a plecat si s-a tamaduit. Celalalt, insa, dupa ce si-a spus gandul Batranului, a adaugat intr-o doara si cu nepasare: „Roaga-te pentru mine"; nu a cerut cu sufletul indurerat.

Dupa oarecare vreme, s-a intamplat sa se intalneasca cei doi. Unul i-a spus celuilalt: „Atunci cand am mers la Batran, i-ai marturisit gandul de care ziceai: «Vreau sa i-l spun»?" „Da", a raspuns celalalt. A intrebat iar primul: „Ai avut folos ca te-ai marturisit?" Si a raspuns fratele: „Da. Cu rugaciunile Batranului, Dumnezeu m-a tamaduit". Celalalt a spus: „Eu, chiar de m-am marturisit, n-am simtit tamaduire". „Si in ce chip l-ai rugat pe Batran?", intreba cel care se folosise. „I-am spus: «Roaga-te pentru mine, ca am cutare gand»". Atunci fratele i-a zis: „Eu, cata vreme ma marturiseam lui, i-am udat picioarele de lacrimi, cerandu-i sa se roage pentru mine; si cu rugaciunile lui, m-a vindecat Dumnezeu".

Toate acestea ni le-a istorisit Batranul, ca sa ne invete ca cel care roaga pe vreunul dintre Parinti pentru ganduri, trebuie sa o faca cu durere, din toata inima, ca si cum i-ar cere lui Dumnezeu; si atunci dobandeste [tamaduire]. Cel care se marturiseste cu nepasare, sau ispitind, nu numai ca nu se foloseste, dar este si osandit. (Everghetinos)
 

.
Pe aceeaşi temă

28 Mai 2015

Vizualizari: 5816

Voteaza:

Cum dobandim tamaduire 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE