A unsprezecea fericire

Cea din urma fericire, s-a dat unui poet:
Cum n-a fost de cuviinta s-o ia vreun arlechin,
i-a fost ingaduita, in traiul desuet,
celui ce scrie vesnic, un ranjet in suspin.
Soptita rar, incet, inscrisa doar cu ape,
s-a prefacut in limfa, de-i sangera in vers.
Ca pe o Taina Sfanta, el o tinea aproape,
Insingurat si sobru, fugar de univers.
Il mai zareau doar pasari, in lumea sa, tacand,
Cum suradea-n cerneluri la foaia fina, alba,
Caci numai el vedea, de ani si ani la rand,
Ingerul prins in vorbe, cum zboara din silaba…

Stoian Ruxandra

Despre autor

Ruxandra Stoian Ruxandra Stoian

Colaborator
5 articole postate
Publica din 28 Ianuarie 2014

29 Ianuarie 2014

Vizualizari: 339

Voteaza:

A unsprezecea fericire 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE