Luminatorul

Luminatorul Mareste imaginea.

Am fost ca nerodul din poveste
Ce cara soarele cu oborocul
In casa-i fara usi, fara ferestre.
Si-si blestema intunericul si nenorocul.
Ieseam cu ciubarele mintii, goale, afara,
In lumina si para,
Si cand mi se parea ca sunt pline,
Intram, rasturnandu-le-n mine.


Asa ani de-a randul
M-am canonit sa car lumina cu gandul.
Atunci ai trimis ingerul tau sa-mi arate
Izvorul luminii adevarate:
El a luat in maini securea durerii
Si-a izbit naprasnic, fara mila, peretii.
Au curs caramizi si moloz puzderii,
S-a zguduit din temelii cladirea vietii,
Au curs lacrimi multe si suspine,
Dar prin spartura facuta-n mine,
Ca printr-un ochi de geam in zidul greu,
Soarele a navalit inlauntrul meu.
Si cu el odata,
Lumea toata.
Ingerul luminator a zburat aiurea,
Lasandu-si infipta securea;
Cocioaba sufletului de-atuncea insa-i plina
De soare, de slava si de lumina.

Vasile Voiculescu

.

23 Iulie 2013

Vizualizari: 964

Voteaza:

Luminatorul 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE