Xenofon

Despre viata acestui elev al lui Socrate nu avem date asa de sigure. Se presupune ca el ar fi trait intre 444 sau 430-354 i.Hr. El n-a ascultat pe Socrate decit un timp foarte scurt si toti istoricii filozofiei sint de acord ca, fiind militar, n-a inteles spiritul filozofiei socratice. Diogene Laertius il descrie ca fiind vanitos si ca avind talent literar. Printr-un prieten cu numele de Proxenos, ajunge la curtea lui Cirus cel Tinar, in slujba caruia a intrat. Apoi, fire de aventurier, a luptat alaturi de spartani impotriva patriei sale, Atena. Drept recompensa, spartanii i-au daruit o mosie, pe care insa a pierdut-o atunci cind tebanii au invins pe spartani. Se pare ca a murit in Corint (355 i.Hr.).

Prin conceptia sa despre lume si viata, Xenofon se aseamana cu cinicii. Joel il si considera a fi cinic. Xenofon preamareste ca si cinicii viata la tara si in natura, agricultura, arta calaritului, otelirea corpului si stapinirea de sine. De asemenea el impartaseste cu cinicii dispretul fata de stiinta.

Spre deosebire de cinici insa Xenofon fixeaza ca ideal suprem al vietii multumirea de sine. Neintelegindu-l pe Socrate, el identifica binele cu utilul, iar generalul il gindeste numai sub forma individualului. Pen­tru a intelege mai bine conceptia lui Xenofon, Kinkel il pune in com­paratie cu cinicii. Antistene se comporta negativ fata de lume si pla­cerile acesteia si aceasta din pricina ca acesta dorea sa contribuie la nasterea unei noi umanitati. Pentru Xenofon otelirea si stapinirea de sine se afla in slujba individului, in slujba fericirii acestuia, care ia. locul lumii.

Xenofon mai afirma ca binele este ceea ce-i foloseste omului. Ce concluzie se poate trage din aceasta conceptie in viata practica a omu­lui? Acesta trebuie sa caute ca prin toate mijloacele sa se afirme, sa ajunga la putere si prin putere sa stapineasca. Cind citim lucrarile lui Xenofon, avem impresia ca citim lucrarile scriitorilor moderni, care fixeaza ca scop al nazuintelor morale puterea politica. Kinkel il si compara pe Xenofon cu Treitschke, desi cel dintii nu este asa de subtil ca cel de al doilea. in opera sa Kiropedie si Niero Xenofon expune un proiect ideal valabil pentru domnitor si conducerea statului. El re­prezinta ideea ca domnitorul este un stapin absolut al poporului. Ba merge chiar atit de departe incit afirma ca barbatul este stapinul absolut al femeii. De asemenea, Xenofon justifica, din acest punct de vedere, si sclavagismul.

In ceea ce priveste conceptia etica Xenofon reprezinta ideea, ca si Antistene, ca virtutea consta in exercitiu si obisnuinta si ca de aceea virtutea trebuie mereu si mereu din nou cucerita.

Dar conceptia lui Xenofon despre virtute este, in raport cu a unora dintre ginditorii despre care am vorbit, de un nivel minor. Caci daca virtutea este identica cu puterea si bunastarea individului, s-a terminat cu armonia sufleteasca in sine insasi si cu viata in comunitate. Etica lui Xenofon reprezinta aceeasi primejdie pentru comunitatea umana ca si aceea a sofistilor. Cit de departe se afla acesta de marele atenian, Socrate, care afirmase hotarit ca e mai bine de a suferi nedreptatea decit a o faptui. Xenofon, dimpotriva, a fost de parere ca este un bine a face rau vrajmasului.

De asemenea si in ceea ce priveste religia, Xenofon reprezinta un politeism mitic. El dispretuieste ratiunea si stiinta si crede in oracole superstitii si intr-o pseudo-religie de un nivel inferior.

N.B.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: