Epicureismul

Epicureismul Mareste imaginea.


Epicureismul

 

 

Epicur s-a nascut in anul 342 i.Hr. in insula Samos. Este fiul atenianului Neocle  - de profesie invatator (Grammato-didascalos). Despre mama lui Epicur - Chaerestrate - se spune ca umbla din casa in casa pentru a da sfaturi in le­gatura cu anumite preziceri cu explicarea unor formule mitice si cu alungarea spiritelor rele. Unii autori ne relateaza ca Epicur a venit la Atena la varsta de 18 ani, in timpul in care Xenocrate tinea lectii la Aca­demie, iar Aristotel se afla in Calcis. Caci, cu toata situatia precara din punct de vedere material a parintilor sai, tanarul Epicur s-a bucurat de o educatie destul de temeinica. El insusi ne istoriseste ca, la varsta de 17 ani citise cosmogonia lui Hesiod si fiindca acesta spunea ca totul isi are originea in Haos, el a pus intrebarea profesorilor lui : de unde este acest haos ? Acestia n-au fost in stare sa-l multumeasca cu raspunsurile lor si astfel incepu sa studieze filozofia pentru a se dumiri in aceasta chestiune. De aceea Epicur se mandreste cu cultura, pe care el si-a format-o pe cale autodidactica, desi ideile esentiale pe care el le-a unit in sistemul sau erau cunoscute.

 

Intors in Atena, ca sa satisfaca serviciul militar, Epicur l-ar fi ascul­tat pe Xenocrate si a studiat operele lui Democrit. Situatia in Atena era cu totul schimbata fata de aceea in care au trait si gandit un Socrate, Platon si Aristotel.  Grecia  ajunge  sub   domnia  macedonenilor,   care alunga si pe colonistii din Samos. Tatal lui Epicur se refugiaza in Colofon, unde il urmeaza si fiul lui. Despre urmatorii zece ani din viata lui Epicur nu mai avem nici o stire. Probabil ca in acesti ani el s-a adancit in studiul filozofiei, fiindca in anul 310 i.Hr. il intalnim la varsta de 32 de ani, in orasul Mytilene de pe insula Lesbos, iar mai tarziu in Lampaskos unde el si-a castigat cei dintai aderenti pe Metrodor, Poliaen, Idomeneus si Leonteus care au si format aici o comunitate epicureica, des vizitata de Epicur.

 

Epicur s-a intors la Atena in timpul cand era arhonte Anaxicrates (307-306 i.Hr.), unde a intemeiat o scoala filozofica, ce ii poarta numele, cam in acelasi timp in care Zenon din Kitton a intemeiat scoala stoica. De aceea asa cum acesta din urma si-a primit numele de "Stoa poikile", tot asemenea si scoala epicureica si-a primit numele de la gradina pe care o cumparase Epicur cu scopul de a-si putea aduna aici elevii sai. Din aceasta pricina epicureii mai erau numiti si "cei din gradina". Se spune ca Epicur ar fi pus la intrare in gradina sa urmatoarea inscriptie : "Strainule, tu te vei simti bine aici, caci aici cel mai inalt bun este placerea".

 

Dar spre deosebire de Academia platonica si scoala peripatetica, scoala epicureica o ducea greu din punct de vedere material, aceasta din pricina ca Epicur nu pretindea nici un onorariu pentru cursurile sale, asa cum pretindeau cea mai mare parte dintre conducatorii de scoli filosofice din vremea aceea. Epicur primea insa daruri de la prie­tenii sai bogati, pe care el le intrebuinta exclusiv pentru intretinerea scolii sale. Se relateaza despre Epicur ca, cu ocazia unui asediu al Atenei, el a impartit toate ratiile de alimente spunand ca "in timpuri de lipsuri si mizerie inteleptul intelege sa daruiasca, mai bine decat sa ia, fiindca acesta poseda in suferinta sa cea mai mare comoara".

 

Asa a condus Epicur scoala sa timp de 36 de ani cand, slabit de o boala grea, piatra la vezica urinara, a murit in anul al doilea al Olim­piadei a o suta douazeci si saptea, in varsta de 72 de ani. Inainte de a muri, Epicur ii scrie elevului sau Idomeneus o scrisoare in care-i comunica acestuia urmatoarele : "Ti-am scris in aceasta zi fericita, care-i cea din urma a vietii mele. Dupa ce mi-am trait zilele vietii mele fericit si acum ma gasesc in fata sfarsitului, iti scriu urmatoarele: durerile mele fizice sunt asa de mari ca la marirea lor nu mai poate fi adaugat nimic; dar ele sunt intrecute de veselia sufletului meu, pe care mi-o produce amintirea faptelor si a ideilor noastre. Si intr-un mod demn de conduita ta inca din frageda tinerete fata de mine si de filozofie, te rog sa ai grija de copiii lui Metrodor". In testamentul sau, citat de Diogene Laertius, Epicur a daruit gradina scolii sale, care a mai durat mult timp pana in secolul al III-lea d.Hr. cand dispare fara de urma.

 

Epicur a fost un scriitor foarte prodigios. Diogene Laertius afirma ca ar fi scris cca 300 lucrari, in care Epicur n-ar fi citat nici un autor, ci ele ar cuprinde numai ideile sale originale. Se spune ca Epicur n-ar fi fost intrecut in aceasta privinta decat de catre Chrisip, insa acesta din urma cita mult din alti autori.

 

Din scrierile lui Epicur ni s-au pastrat urmatoarele : 1) Testamentul sau; 2) trei scrisori ce cuprind o scurta schita a fizicii, mateorologia si etica ; 3) dintre cele 38 de carti "Despre natura", cartea a III-a si a IX-a, in parte scrise pe suluri de papirus gasite la Herculanum; 4) Principii fundamentale - erau scrise si invatate pe din­afara de elevi; 5) Un numar mai mare de fragmente din alte scrieri.

 

Elevii cei mai cunoscuti ai lui Epicur sunt: Metrodor si Hermachos, cel dintai a murit inaintea lui Epicur, iar al doilea i-a urmat la condu­cerea scolii, apoi Kolotes, impotriva caruia a scris Plutarh, Apollodor, care ar fi scris 400 de suluri, Polystraitos, Timocrates, Idomeneus, Zenon din Sidon, Diogenes din Tars si Orion. Printre acesti discipoli este numita si o femeie cu numele de Themista, sotia lui Leonteus. Insa cel mai insemnat elev al lui Epicur este fara indoiala Titus Lucretius Caras (97 i.Hr.-55 d.Hr.), a carui poezie didactica "Despre natura", re­prezinta un izvor nepretuit pentru cunoasterea filozofiei epicureice.

 

N.B.

 

 

 

24 Iulie 2012

Vizualizari: 7880

Voteaza:

Epicureismul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE