Curtea Veche din Bucuresti

Curtea Veche din Bucuresti Mareste imaginea.

Sa ne imaginam, distinse cititorule, o ulita lata de 4,5 metri, coborand intr-o usoara panta, flancata de case cu etaj de care se agata balcoane din fier, cu peretii scorojiti de vreme, front stradal care se completa cu grele usi din metal ce ferecau doua tainice hrube.

Purta aceasta modesta artera bucuresteana numele de Strada Soarelui, denumire atribuita de serviciul de nomenclatura stradala al Primariei, fara a se banui ce zace sub caldaramul ei de piatra. in obscurul celor doua inguste trotuare pare o gluma sa evoci astrul datator de lumina prin denumirea unui asemenea culoar vesnic in umbra.

Orasenii care grabeau, in faptul diminetii, spre Hala Unirii aflata in imediata apropiere, cu patru decenii in urma, sau in directia opusa, spre Ulita cea mare a Lipscanilor, nu erau constienti ca strabatand Strada Soarelui isi purtau pasii pe o veche alee a Curtii Domnesti, consemnata pe hartile anului 1790.

Se presupune ca terenul de circa 25.000 de metri patrati ce adapostea Curtea, cu tot ce insemna palatul, constructiile care gazduiau nu numai familia voievodala, ci si institutiile centrale ale tarii, incepand cu Sfatul, Logofetia, Visteria, Spataria, Vornicia si toate celelalte, era de fapt o imensa ograda numita Curtea Domneasca.

Curtea Veche din Bucuresti

Cronicarii acelor vremuri si oaspetii straini care s-au obosit sa-si astearna impresiile pe hartie dau informatii interesante, unele laudative, altele suficient de critice. Este si firesc sa fie asa, de vreme ce orasul acesta era supus, in fiece deceniu, la cel putin o invazie straina. Obiectivul principal, de fiecare data, era casa lui Voda pe care o jefuiau, iar la plecare ii dadeau foc. Toata zona centrala a orasului de azi zace peste un strat de 1-2 metri de moloz si spuza.

De cand a devenit resedinta, mai intai secundara, vremelnica (in secolul al XV-lea), apoi principala (in secolul al XVII-lea), orasul Bucuresti a avut parte de calamitati nu numai naturale - cutremure, incendii, revarsari ale pardalnicului rau pe malul caruia se afla si care-i asigura apa necesara existentei -, ci si de cele provocate de straini. Domni cu mai indelunga sedere in tron si daruiti de Dumnezeu cu har gospodaresc se straduiau sa indeparteze stricaciunile sau sa ridice cladiri, in primul rand Palatul.

Asa se face ca ansamblul arhitectonic domnesc nu si-a pastrat eventuala ordine inceputa de Vlad Tepes, ci s-a completat mereu, facand imposibila o incadrare intr-un anumit stil arhitectonic. Doar zidirea lui Constantin Voda Brancoveanu, cu loggia si foisoarele din fata, cu dotarile interioare, cu cladirile din zid pentru garnizoana, cu incinta trasa prin perete de caramida exprima aderenta la stilul numit brancovenesc.

Curtea Veche din Bucuresti

Toata aceasta incarcatura de constructii, incepand cu Palatul si terminand cu grajdurile dinspre Baratie si soproanele pentru carete, cereau sume mari pentru intretinere, chiar daca Voda beneficia de cei mai buni mesteri, numiti, de altfel, "mesteri domnesti".

Aducerea domnitorilor fanarioti cu scurte sederi pe tron si cu fierbinti dorinte de imbogatire, a avut repercursiuni si asupra laturii gospodaresti. Curtea a inceput, in ciuda eforturilor celor doi domni Mavrocordat, Nicolae tatal si Constantin fiul, sa se deterioreze. Catre sfarsitul cenusiului veac XVIII lucrurile s-au agravat. Alexandru Ipsilanti, unul dintre domnitorii fanarioti merituosi, a hotarat, dupa ce un calcul ii dovedise cat de mari erau cheltuielile de reparatii, ca era mai nimerit sa-si faca Curte noua.

In anul 1775, dobandind terenul ocupat de vii de deasupra manastirii Mihai Voda, din dreptul actualului pod Izvor, domnitorul a asezat temelia acestei Curti. Astazi, in apropierea acelor locuri , rase cu prilejul construirii Palatului Parlamentului, este un asa-zis parc, acolo unde alta data era un deal sfredelit de tunele ce adaposteau alimentele, proviziile si toate cele necesare Curtii.

Interesant este faptul ca acest teren, oferind cea mai buna protectie impotriva seismelor, nu a primit pivnite sub incaperile palatului. Cert este faptul ca aceasta Curte Noua, zisa si Curtea Arsa, spunem noi si Curtea blestemata, de altfel de scurta durata, a dat lovitura de gratie Curtii Vechi din buricul orasului.

Curtea Veche din Bucuresti

Parasita de domnitor, care harazise aici doar "Tribunalul Criminalicesc", Curtea Veche avea sa ajunga adapostul dezmostenitilor soartei, de care Bucurestiul nu a dus niciodata lipsa. Un domn batran si hapsan de bani, pe numele lui Voda Constantin Hangerli, a hotarat parcelarea Curtii Vechi si scoaterea terenului, pe care se gaseau cladiri si ulite, la mezat.

Tranzactiile s-au facut intre 1798-1799, dupa care au adapostit peste 50 de noi proprietari. Cumparatorii - boieri, negutatori de seama, mestesugari, mari avuti, intrau in posesia unor loturi cu diferite intinderi, unii dintre ei dobandind chiar incaperi acoperite de bolti semicilindrice, pereti inalti de 10-12 m, unele zidarii apartinand chiar salii tronului.

Nu s-au asternut bine la treaba si s-a starnit un mare incendiu, in 1804, care s-a abatut si asupra fostei Curti, provocand distrugeri insemnate. Precum dupa alte atari calamitati, nu putine la numar, incendiul a lasat straturi groase de moloz, barne carbonizate, cenusa si alte efecte, indata a urmat, in 1806, un razboi ruso-turc care a adus ocupatia straina ce s-a mentinut pana in 1812, an in care, la Hanul lui Manuc, in salonul fostului "Tribunal Criminalicesc" s-a incheiat pacea prin care s-a produs raptul teritorial al Basarabiei, luata de rusi.

Curtea Veche din Bucuresti

Dupa razboi s-au iutit lucrarile noilor proprietari, constienti de pozitia exceptionala a noilor lor stapaniri. in mai multe cazuri, in pivnite sau in straturi de pamant depus peste boltile pravaliilor zidite atunci s-au descoperit monede austriece din 1816. Toata aceasta efervescenta a completat efectele distructive ale calamitatilor naturale.

Nu s-au mai putut pastra constructii domnesti, au fost trasate noi artere, asa cum sunt strazile Covaci, Sepcari sau cioturi din fundatiile de ziduri care au fost acoperite cu moloz si spuza in cele mai multe cazuri. Se cunosc si situatii in care zidarii au constatat ca fundatiile si chiar peretii care corespundeau planului casei pe care ei o inaltau, fiind foarte puternice, le incastrau in structura cladirii respective. Asa s-au salvat si cele doua hrube din Strada Soarelui nr. 10, de unde va incepe noua aventura a dezvelirii vestigiilor domnesti.

Catre anii 1830, lucrurile capatasera structura cea noua, dar pentru scurt timp, caci, in 1847, tot centrul orasului a fost mistuit de un distrugator foc starnit, in Sfanta zi de Pasti, de un copil. A fost cel mai mare incendiu consemnat in istoria Bucurestilor. Din nou moloz, barne arse, caramizi si pereti innegriti.

Curtea Veche din Bucuresti

Prin devotamentul bucurestenilor, harsiti acum de atatea dezastre, a fost depasit si acest moment. Viata isi urmeaza fagasul precum apele Dambovitei in albia ior. Oamenii noi au nevoie si de alte lucruri decat sa lupte cu stihiile naturii. Unii dintre ei cer autorizatii sa scociorasca casele distruse de foc pentru a recupera bunuri. Altii se intorc la preocuparea de a descoperi lucruri vechi pe care ei le numesc "antice". Printre acestia s-a numarat si Andrei Papazoglu care se prezenta "comersant de clasa intai si boier de pe podul Mogosoaiei" (azi Calea Victoriei) si fiu! sau Dimitrie Papazoglu, devenit colonel, istoric, arheolog autodidact si colectionar. Ambii cunosteau si rascoleau hrubele domnesti din Strada Soarelui.

Papazoglu fiul scrie ca in muzeul personal se afla "o mare teava de tun cu o mica ghiulea de calibrul lui" si un iatagan, gasite "de raposatul meu parinte intr-o pivnita veche a fostului palat domnesc", alaturi de alte obiecte de podoaba. Cercetarile acestor doi curiosi marcheaza de altfel prima etapa de investigare a Curtii Vechi.

Au trecut bune decenii, timp in care locatarii casei din Strada Soarelui nr. 10 folosisera pentru cerinte gospodaresti cele doua hrube ferecate cu usi de fier. in 1953 a luat fiinta santierul arheologic al Academiei Romane care isi propunea o cercetare, de data aceasta stiintifica, a terenului fostei Curti domnesti.

Responsabil stiintific pentru acest obiectiv era Dinu V. Rosetti, nepotul marelui patriot CA. Rosetti, ajutat de un distins arhitect, profesorul Horia Teodoru. Sapaturile lor au vizat cele doua hrube, cateva ganguri si curti interioare, terenul din jurul Bisericii Sfantul Anton - Curtea Veche si altele. Lor le revine meritul de a identifica ziduri ramase din vremea lui Vlad Tepes. Au facut un releveu, considerand ca aceste hrube au doua travee (sali lungi), ca exista resturi din peretii caselor domnesti in structura cladirilor existente etc.

Curtea Veche din Bucuresti

Dupa publicarea acestor constatari si a altora, interesul pentru Curtea domneasca s-a ostoit. Patria avea probleme mult mai ardente, considerate astazi, pe buna dreptate, lamentabile himere. in timp ce numele lui Dracula bantuia lumea, opera lui constructiva din vatra Bucurestilor era data uitarii. Singurii care foloseau acele hrube, ce acopereau circa 120 de metri patrati frau vanzatorii din Piata Unirii, care isi depozitau aici ambalajele marfurilor lor, pana la evacuarea acestora. Cum butoaiele de branza, lazile de legume, bidoanele de muraturi degajau mirosuri neplacute, s-au facut plangeri la Municipalitate care, drept raspuns, a hotarat amenajarea, in Strada Soarelui 10, a unei berarii, desi la doar cativa pasi isi oferea clondirele Restaurantul Argesul.

Pentru punerea in practica a poruncii, proiectantii aveau nevoie de unele date, mai ales ca, dand la o parte ramele din tabla groasa de fier a usilor vedeau, in obscurul pivnitei, doua bolti imense sustinute de pereti din bolovani de rau si caramida. Singura sursa de lumina, in cazul inchiderii usii, era un gol de fereastra care arata grosimea de peste un metru a peretilor.

In aceste conditii, s-a cerut interventia arheologilor Muzeului Bucuresti, care au demarat a treia etapa de cercetare a disparutei Curti. Era sfarsitul lunii august 1967 cand s-a declansat cea mai ampla campanie de investigare a centrului istoric al capitalei, depasindu-se tot ce se facuse in acest sens pana atunci.

Obiectivul central era Palatul Voievodal amenajat peste zidurile cetatii lui Vlad Tepes, asa cum indicau cele doua hrube. Cum acesta nu era insa singurul obiectiv, concomitent, au fost pornite investigatiile privind Hanul lui Manuc. Mai erau avute in vedere Hanul Gabroveni, Hanul cu Tei si chiar unele cladiri aflate pe strazile Lipscani, Selari si Covaci. Strada Soarelui avea atunci un front stradal compact, cu case de 1-2 etaje aliniate de o parte si de alta, unele dintre ele suspect de spatioase.

Curtea Veche din Bucuresti

Nimeni dintre locatari nu banuia ce se ascunde sub pavimentul caselor lor ori in peretii acestora, de cele mai multe ori tencuiti. Toate casele erau locuite de o populatie numeroasa, de toate varstele. Erau si oameni care lucrau in unitatile comerciale din acest centru, la Halele Unirii, in banci, scoli etc. Primele sectiuni arheologice au pornit tot din hrubele amintite, acum acoperite de un strat gros cam de 1,5 metri de tot felul de necuratenii.

Santurile au fost concepute pentru a raspunde spatiului dat, fiind orientate pe panta si in directiile est-vest. Datele obtinute erau indeajuns de convingatoare in a demonstra ca ne aflam intr-o mica suprafata dintr-un subsol mult mai extins. S-au identificat variate tehnici de lucru, diferite nivele de calcare. Pentru a se delimita intinderea constructiei domnesti s-a trecut la deschiderea altor santuri afara, in ganguri si curti interioare si apoi a inceput investigarea tuturor pivnitelor, problema deosebit de spinoasa, mai ales ca in sezonul premergator iernii aceste incaperi erau umplute cu combustibil, preparate culinare, sau indeplineau rolul de magazii de marfuri. Rezultatele erau insa impresionante, aratand ca pamantul pastreaza inca dovezi nebanuite pana atunci.

La Curtea Domneasca din Bucuresti s-a experimentat o metodologie aparte, executandu-se o macroarheologie care afecta strazi, case, terenuri libere, dublata de o microarheologie privind fiecare obiectiv descoperit, o arheologie a zidurilor care pornea de la realitatea ca un perete avea fundatie din bolovani de rau specifica secolului XV, un adaos intervenit in secolul XVI si coama din secolul XVII sau XIX. in fata acestor realitati a trebuit cercetat fiecare perete, pornindu-se cu straifuri de decapare a tencuielii de la cornisa pana la talpa fundatiei. Asa s-au identificat, de exemplu, peretii domnesti refolositi prin incastrare in structura caselor din secolul al XlX-lea.

Curtea Veche din Bucuresti

Au fost necesari sapte ani de cercetari, desfasurate zi de zi pe parcursul primilor ani, indiferent de anotimp. Au fost mutati toti locatarii, acestia primind in schimb spatii la blocurile noi. Toate cele saptesprezece imobile presupuse a se afla peste vestigii au fost cercetate, indicandu-se partile valoroase, care aveau sa ramana, precum si cele adaugate dupa anul 1800, pastrate in conditiile in care nu afectau desfasurarea zidurilor de interes istoric. in curtile interioare, cum au fost cele din Strada Soarelui nr. 6-8, s-au descoperit bordeie din secolele III-IV, VI-VII, IX-XI, marturii ce indica o continuitate de locuire a acestui tapsan.

Cea mai intinsa si mai populata a fost asezarea din secolele IX-XI, care de fapt depaseste dimensiunile unui sat din acea vreme. Concomitent cu investigatia arheologica s-au desfasurat proiectarea si lucrarile de consolidare, completare si conservare. Municipalitatea, care a fost autoritatea cea mai interesata, a investit peste sase milioane de lei, la valoarea anilor 1968-1974, a asigurat spatiul locativ evacuatilor si a sustinut organizarea Muzeului Curtii Vechi, inaugurat in aprilie 1972.

Prin toate acestea, istoria metropolei domnesti si-a dobandit noi certificate privind lunga ei devenire. Astazi, la Curtea Veche se pot vedea fundatiile primei "Cetatui", facute din caramida si mortar in secolul XIV. Era un turn cu suprafata de circa 160 de metri patrati, cu acoperisul din olane, sustinute de barne groase de stejar. Un post de observatie domnesc asupra drumului ce facea legatura cu vadul Giurgiului si de aici cu Balcanii.

Peste aceasta constructie, mistuita de un incendiu, ale carei resturi zac la 5 metri adancime fata de caldaramul Strazii Soarelui, s-a zidit "Cetatea Bucurestilor", opera lui Vlad Tepes din anii 1458-1459. in acest castru de circa 700 de metri patrati a fost emis hrisovul din 20 septembrie 1459 care contine prima insemnare a numelui "Bucuresti". Impresionantele ziduri din bolovani si blocuri de piatra incasetate cu caramizi puse pe cant apartin lui Mircea Ciobanul, traitor la mijlocul secolului al XVI-lea.

Curtea Veche din Bucuresti

Domnitorii veacului VIII - Grigore I Ghica, Gheorghe Duca, Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu - au zidit "case", cum le numesc cronicarii, lipite una de alta in functie de inaltarea lor. Tot timpul, nucleul de baza a fost cetatea lui Dracula. in faza lui de maxima extindere, Palatul Voievodal din Bucuresti ocupa o suprafata de peste 3.300 de metri patrati, avand subsoluri, parter inalt, etaj, de la fiecare dintre acestea pastrandu-se marturii, cele mai spectaculoase fiind acele patru travei al hrubelor.

Dimensiunile si maretia acestor constructii sugereaza calitatile de exceptie ale casei domnesti. Curtea, cu toate constructiile ei - alei, instalatii tehnice, pavimente -, completa aspectul fatadei, unde calatorii straini admirau scarile de marmura, foisoarele largi si loggia strajiuta de douasprezece coloane inalte.

Au ramas in formele lor originare Palatul Doamnei Pauna, zidit intre 1714-1715, cladirea "Tribunalului Criminalicesc" din Hanul lui Manuc si, tot aici, hrubele-grajduri ale garnizoanei domnesti. Cercetarile de ultima ora au urmarit identificarea Portii de Jos a Curtii si incinta acestui vast ansamblu arhitectonic si sediu al autoritatii voievodale.

Atat eu, ca fost sef al cercetarilor arheologice, secondat de eminentul coleg dr. Aristide Stefescu, acum trecut in eternitate, am fost convinsi ca tot ce s-a putut scoate la lumina constituie numai o parte din vestigiile acesta! monumente de interes istoric romanesc.

Panait Ion Panait

22 Martie 2013

Vizualizari: 11695

Voteaza:

Curtea Veche din Bucuresti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE