Evanghelia dupa Matei

Evanghelia dupa Matei este prima scriere din Noul Testament. Este cea dintai Evanghelie in ordinea cronologica, dupa cum ne arata traditia bisericeasca.

Autorul ei este Sfantul Matei, Apostol al Domnului Hristos. Acesta era originar din Capernaum, unde exercita profesia de vames. El era fiul lui Alfeu si se numea Levi (Marcu 2, 14), inainte de a deveni Apostol al Mantuitorului, dupa care fapt, ia denumirea de Matei.

Pe lista Apostolilor la Marcu (3, 18) si Luca (6, 15) el este trecut pe locul al saptelea, iar in Evanghelia sa, din modestie, se situeaza pe locul opt (Matei 10, 3). In Evanghelii nu se mai spune nimic despre activitatea sa, ci doar in Faptele Apostolilor este amintit, in randul celorlalti Apostoli, cu ocazia alegerii lui Matia (Fapte 1, 13). Desigur, el a impartasit situatia tuturor celorlalti Apostoli. A primit imputernicirea de a predica Evanghelia (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), s-a impartasit de harul Duhului Sfant la Cincizecime si a raspandit invatatura crestina in Ierusalim.

Pe timpul persecutiei lui Irod Agripa, paraseste Ierusalimul si propovaduieste Evanghelia in Etiopia. Dupa traditie ar fi raspandit invatatura Mantuitorului si in India. Se crede ca el a murit martir. Biserica noastra il pomeneste ca martir in ziua de 16 noiembrie.

Marturii in sprijinul apartenentei celei dintai Evan­ghelii Sfantului Matei, intalnim la urmatorii parinti si scriitori bisericesti: Papia, Sfantul Irineu, Eusebiu de Cezarea, Fericitul Ieronim.

Evanghelia dupa Matei se afla inscrisa in lista Canonului Muratori si amintita de Sfintii Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigore de Nazianz. Ea este recunoscuta ca autentica si de sinoadele particulare din Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) si confirmata de Sinodul ecumenic Trulan (692) si sinodul al VII-lea (787).

Limba originara a Evangheliei dupa Matei este limba aramaica, limba vorbita de evrei, dupa intoarcerea lor din robia babilonica. Mai tarziu, inainte de anul 70 d. Hr., Evanghelia s-a tradus in limba greaca. Autorul traducerii pare sa fie insusi Sfantul Apostol si Evanghelist Matei.

Locul in care a fost scrisa este orasul Ierusalim, pe la anul 43-44, inainte de a pa­rasi Tara Sfanta, - ea a fost adresata, in primul rand iudeo-crestinilor din Palestina.

Scopul evanghelistului a fost sa dovedeasca primilor cititori ca Domnul Hristos este Mesia cel prezis de profeti si in persoama Sa s-au indeplinit toate vechile profetii. El a reinnoit Legea Veche. Asteptarea unui Mesia politic este zadarnica. Din aceasta cauza autorul motiveaza multe din faptele vietii si activitatii Mantui­torului prin cuvintele: "Acestea s-au facut ca sa se implineasca Scriptura" (Matei 1, 22; 2, 15; 2, 23; 21, 4; 27, 9).

Planul evangheliei - Ea cuprinde 28 de capitole si se imparte in trei parti mari:

Partea I (cap. 1-4, 11) descrie evenimentele dinaintea activitatii publice a Domnului Hristos, adica spita neamului lui Iisus, Nasterea Sa, unele fapte in legatura cu ea, Botezul si ispitirea in pustie.

Partea a II-a (cap. 4, 12 - cap. 18). Aici se descrie activitatea publica a Mantuitorului in Galileea.

Partea a III-a (cap. 19-28) expune activitatea Domnului in drum spre Ierusalim, intrarea solemna in cetatea sfanta, Patimile, Moartea si invierea Sa.

Evanghelistul Matei nu expune viata si faptele Mantuitoru­lui in mod cronologic, ci le grupeaza in pericope compacte dupa analogiile dintre ele.

Insemnatatea Evangheliei

Prima Evanghelie a fost citita si pretuita atat de primii crestini, cat si de Sfintii Parinti si scriitori bisericesti. Ea se mai nu­meste si Evanghelia cuvantarilor, caci Evanghelistul pune accent pe invataturile Mantuitorului care se desprind din cuvantarile Sale.

Invataturi dogmatice: nasterea supranaturala a Mantuitorului (1, 20-21) si pururea feciorie a Maicii Domnului (1, 25); aratarea Sfintei Treimi la Botezul Domnului (3, 15-17); divinitatea Mantuitorului ce rezulta din minunile Sale, dar mai ales din: Schimbarea la fata (17, 1-7) si invierea Sa, confirmata prin aratarile de dupa inviere (28, 9, 17-18); Parusia Domnului (24, 30; 25, 31); invierea mortilor (22, 31-32; 24, 31); judecata obsteasca (13, 403; 25, 31-46); nemurirea sufletelor (10, 28; 22, 32); existenta ingerilor (1, 20; 2,19; 4, 11; 19,28,28,5); infiintarea Bisericii crestine (16, 16-19); Sfanta Euha­ristie (26, 26-28); Botezul crestin (28, 19); venerarea sfintilor (19, 28).

Invataturi morale: predica de pe munte, semnalam: smerenia, blandetea, dreptatea, pacea (5, 2-8; 5, 25); infranarea (5, 29, 30); combaterea juramantului abuziv (5, 33-37); iubirea vrajmasilor (5, 44); iertarea greselilor (6, 12; 18, 15-19; 19, 35); practicarea caritatii (6, 19, 24); interdictia divortului, afara de adulter (19, 9); smerenia si slujirea aproapelui, dupa exemplul Domnului Hristos (20, 28); supunerea fatade autoritatile lumesti (22, 21); interzicerea violentei, dar nu a razboiului defensiv (26, 52); iubirea de Dumnezeu si de aproapele, sinteza a moralei crestine (22, 37-39); combaterea fatarniciei (23, 13, 23, 35), egoismului (23, 23), si mandriei (23, 7-8).

Norme pastorale si de desavarsire crestina: pastorul de suflete sa fie prin fapte si comportare exem­plu pentru turma (5,13,16); abnegatie si jertfelnicie in pastoratie (10, 8); prudenta (10, 16); rabdare si suferinta in propovaduire (10, 22); pastorul este retribuit de la altar (10, 10).

Simbolul Evanghelistului Matei, care este reprezentat pe bolta naosului in biserici, este ingerul, aratandu-se prin aceasta ca el isi incepe Evanghelia cu spita neamului lui Iisus, a carui nastere a fost vestita de un inger sau, precum afirma unii scriitori bisericesti, ca ingerul ii dicteaza evanghelistului Evanghelia sa.
 

• Sfantul Apostol si Evanghelist Matei
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Camasa lui Hristos
  Publicat in : Religie
• Sfantul Apostol si Evanghelist Matei
  Publicat in : Vietile sfintilor