Cateva consideratii istorice despre Mitropolia Ortodoxa Romana a Basarabiei – trecut, prezent si perspective

1. Scurta retrospectiva si incursiune istorica

Teritoriul din stanga raului Prut, locuit de stramosii romanilor inca din secolele III - IV d.Hr., a depins din punct de vedere canonic-duhovnicesc, de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol. In anul 1401, cand Patriarhia Ecumenica l-a recunoscut pe Iosif I Musat ca Mitropolit canonic al  Mitropoliei Moldovei (infiintata in anul 1386), acest teritoriu facea parte din Mitropolia Moldovei, care era pastorita de ierarhi romani, cu resedinta la Suceava si apoi la Iasi[1]. Cand Biserica Ortodoxa Rusa l-a ales, in anul 1448, pe Mitropolitul Iona (fara a avea binecuvantarea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol), considerandu-se ca fiind autocefala (recunoscuta ca atare de Patriarhia Ecumenica de abia in anul 1589, in timpul primului patriarh cu numele de Iov), aceasta nu avea jurisdictie canonica asupra teritoriului dintre raurile Prut si Nistru. Foarte tarziu, in anul 1812 - anul anexarii lui injuste de catre Imperiul Tarist - acest teritoriu a fost inclus, in mod necanonic, in jurisdictia Bisericii Ortodoxe Ruse, care, in anul 1813 a infiintat pe acest teritoriu - reorganizat ca o noua gubernie, numita Basarabia - eparhia de Chisinau condusa de Gavriil Banulescu-Bodoni, cu scopul rusificarii populatiei romanesti din partea de rasarit a Moldovei. Dupa moartea lui, in anul 1821, Biserica Rusa nu a mai acceptat in Basarabia decat episcopi rusi. In urma tratatului de pace de la Paris din anul 1856, Moldovei i-a fost retrocedata o portiune din Basarabia de miazazi: judetele Cahul, Bolgrad si Ismail, astfel ca in anul 1864 se infiinteaza la Ismail Episcopia Dunarii de Jos cu jurisdictie asupra teritoriului eliberat. Aceasta stare de lucruri a fiintat pana in anul 1878 cand in urma congresului de la Berlin cele trei judete din sudul Basarabiei au fost incorporate din nou la Imperiul Rus iar bisericeste acest teritoriu a trecut din nou sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Ruse[2]. Cu alte cuvinte, dupa cum bine se stie, in anul 1812, prin tratatul de la Bucuresti, Rusia tarista anexa teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru, care va deveni cunoscut sub numele de Basarabia. Din punctul de vedere al organizarii bisericesti, credinciosii ortodocsi din aceasta regiune facusera parte din cuprinsul Mitropoliei Moldovei si al Mitropoliei Proilaviei, aflate sub ascultarea canonica a Patriarhiei de Constantinopol. Fara a lua in seama vechile randuieli, autoritatile ruse au creat o noua structura eclesiastica, Arhiepiscopia de Chisinau si Hotin, subordonata Sinodului rusesc, in fruntea eparhiei fiind instalat Gavriil Banulescu Bodoni, roman de neam, care a pastrat in timpul pastoririi sale caracterul romanesc al Ortodoxiei din regiune.Dupa moartea lui Gavriil, nici un arhiepiscop de Chisinau nu a mai fost roman.

Din anul 1839 eparhia pierdea teritoriile de peste Nistru si se instaura un amplu si aspru proces de rusificare a vietii bisericesti, fenomen care merge mana in mana cu dezvoltarea teoriei "moldovenismului" si a afirmarii ideii ca Basarabia este parte a teritoriilor traditional locuite de slavii de rasarit. Basarabia devenea prin urmare un spatiu rusesc, care trebuia in mod legitim sa se afle sub jurisdictia Sinodului rus. Toate aceste lucruri au fost completate cu o ampla campanie de colonizare a Basarabiei cu elemente alogene, care au schimbat dramatic profilul etnic al provinciei. Toate aceste probleme erau cunoscute romanilor de dincoace de Prut, insa teama de amenintarea ruseasca a facut ca mult timp aceste chestiuni sa fie trecute sub tacere. In anul 1856, prin decizia Congresului de la Paris, trei judete din sudul Basarabiei reveneau in hotarele Principatului Moldovei, fiind reintegrate si din punct de vedere bisericesc in structurile eclesiale romanesti (Cahulul in Episcopia Husilor, Ismail si Bolgrad in nou-infiintata Episcopie a Dunarii de Jos, cu sediul la Ismail). In aceste teritorii s-a incercat renasterea unei vieti bisericesti de expresie romana, care insa a fost atenta la diversitatea etnica din zona. In anul 1878, la presiunile rusesti, Romania a fost nevoita sa cedeze cele trei judete, in care s-a reinstaurat autoritatea Arhiepiscopiei Chisinaului. Atitudinea Imperiului Rus fata de Romania dupa Razboiul de Independenta din anii 1877-1878 nu a fost de natura sa incurajeze relatiile dintre cele doua parti, fapt care a condus si la racirea raporturilor bisericesti. Prutul devenea o bariera foarte greu de trecut, din vointa Rusiei, fapt care nu incuraja deloc dezvoltarea relatiilor bisericesti si nationale dintre romanii de pe cele doua maluri ale raului devenit frontiera intre frati.

2. Despre Renasterea nationala si bisericeasca

Lucrurile se vor schimba abia spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul veacului XX, cand are loc si o imbunatatire a relatiilor diplomatice dintre Romania si Rusia. Acest lucru coincide cu extraordinara dezvoltare in Rusia a unei spiritualitati de inspiratie ortodoxa, exprimata deopotriva in mediul clerical, dar si in cel laic, in studiile teologice de specialitate, dar si in literatura. Era un demers care a lasat deoparte academismul uscat si formalismul impus Bisericii de catre puterea politica dupa reformele lui Petru cel Mare. In acelasi timp, a inceput, mai ales dupa miscarile din anul 1905, o tot mai insistenta campanie de emancipare a Bisericii Ortodoxe Ruse de sub influenta statului, de renuntare la rolul de agent al acestuia si de regasire a adevaratei misiuni, cea duhovniceasca. Efervescenta din cadrul societatii ruse la inceputul secolului al XX-lea a insemnat si o afirmare a romanilor din Basarabia, inclusiv pe plan bisericesc. Tot mai multi clerici basarabeni militeaza pentru utilizarea limbii romane, limba poporului, in biserici.

Este perioada de afirmare a unor mari clerici si patrioti romani, precum Gurie Grosu, Dionisie Erhan sau Alexandru Baltaga. Lucrurile nu au trecut neobservate dincoace de Prut, unde incepe sa fie abordata tot mai indraznet chestiunea Basarabiei, inclusiv in presa bisericeasca. Problema emanciparii nationale in Basarabia a devenit si mai acuta dupa rasturnarea regimului tarist in luna februarie anul 1917 si reconfigurarea dramatica a realitatilor politico-sociale din Rusia. Apoi, lovitura de stat data de bolsevici si evenimentele istorice care i-au succedat au condus in cele din urma la unirea Basarabiei cu Regatul Romaniei si la revenirea Bisericii Ortodoxe din teritoriul dintre Prut si Nistru in cadrele Ortodoxiei romanesti. Nu este deloc lipsit de interes sa marcam pe scurt cronologia evenimentelor care au condus la reunificarea bisericeasca de dupa Primul Razboi Mondial, mai ales ca inca se mai vehiculeaza ideea ca atunci a avut loc un "rapt" neloial facut de Biserica Ortodoxa Romana pe seama unei Biserici-surori.

3. Schimbari in viata bisericeasca dintre Prut si Nistru dupa prabusirea tarismului

In perioada 19-25 aprilie anul 1917, a avut loc la Chisinau, sub presedintia Arhiepiscopului Anastasie, "Adunarea extraordinara a clerului si mirenilor din Eparhia Chisinaului", care trebuia sa se pronunte asupra viitorului Bisericii Ortodoxe intr-o Basarabie care, deocamdata, se dorea autonoma in cadrele statului rus. Urmand procesul "revolutionar" prin care trecea intreaga Biserica Ortodoxa Rusa, din ale carei coordonate amintim: refacerea patriarhatului, emanciparea de sub controlul statului, ideea unei biserici a "poporului", alegerea ierarhilor de organisme din care sa faca parte si credinciosii, cu alte cuvinte, "democratizarea" bisericii, clerul basarabean a propus o serie de masuri care se inscriau intr-un proces de "nationalizare" (termenul este contemporan) a Bisericii dintre Prut si Nistru. Se afirma deocamdata pastrarea legaturilor canonice cu Biserica Ortodoxa Rusa, insa alegerea ierarhilor basarabeni urma sa fie facuta de o adunare eparhiala extraordinara, compusa din reprezentanti ai clerului si mirenilor. Basarabia urma sa fie o mitropolie cu mai multe episcopii sufragane, toti episcopii trebuind sa fie oameni ai locului, cunoscatori ai limbii "moldovenesti". In toate parohiile curat "moldovenesti" slujbele urmau sa se faca in limba romana, iar in parohiile mixte, in romana si slavona. La 24 august anul 1917 s-a constituit Sfatul Superior Eparhial din Chisinau, organism cu replici in toate eparhiile din Rusia, expresie a spiritului "revolutionar" al timpului. Treptat, numerosi membri ai clerului au inceput sa afirme din ce in ce mai limpede rolul national pe care trebuie sa-l joace preotii in Basarabia, autonomia Bisericii "moldovenesti", cu mitropolit moldovean in frunte, preeminenta limbii romane in actele de cult si in invatamantul religios. La 21 noiembrie anul 1917, in urma dezbaterilor unui larg sobor, la care a luat parte si arhiepiscopul Chisinaului, Atanasie, era inscaunat la Moscova patriarhul Tihon, care era de acord cu "democratizarea" Bisericii, insa se pronunta pentru mentinerea unitatii Bisericii ruse, asa cum fusese ea in perioada imperiala. Preluarea puterii de catre bolsevici si evenimentele politice internationale au schimbat insa dramatic si cursul evenimentelor pe plan bisericesc in Rusia. Tot pe 21 noiembrie anul 1917 se forma la Chisinau "Sfatul Tarii", prilej cu care s-a tinut o slujba in limba romana in catedrala din centrul orasului, semn al schimbarilor care se preconizau, iar la 24 decembrie, in conditii istorice dificile, se proclama independenta Republicii Moldovenesti.

4. Atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane fata de situatia Bisericii din Rusia

In toata aceasta perioada, Romania a urmarit cu atentie evenimentele din Rusia, cu care era aliata in razboi, in general, si pe cele din Basarabia, in special, insa a evitat sa faca vreun gest care sa afecteze un stat si asa extrem de slabit de marile pierderi de pe front si de framantarile interne. Unul din semnele raporturilor bune dintre cele doua state a fost si invitatia adresata Bisericii Ortodoxe Romane de a participa cu o delegatie la lucrarile soborului din vara-toamna anului 1917, acela care urma sa dea o noua organizare Bisericii Ortodoxe Ruse. Delegatia romana a fost condusa de Episcopul de Husi, PS Nicodim Munteanu, cel care, in calitate de patriarh, va efectua, peste aproape 30 de ani, o noua vizita la Moscova, atunci insa in cu totul alte conditii. Conform raportului intocmit de inaltul ierarh, delegatia romana a sosit la Moscova pe data de 31 august anul 1917, fiind primita foarte bine. In cadrul diverselor solemnitati, fiecare parte a avut ocazia sa-si exprime punctul de vedere asupra modului in care trebuiau sa evolueze raporturile bisericesti romano-ruse. Astfel, PS Episcop Nicodim a salutat transformarile pe care le cunostea Biserica Rusa, a subliniat unitatea de credinta dintre cele doua Biserici si a insistat pe ideea sobornicitatii, una din expresiile acesteia fiind cunoscutul Sinod de la Iasi din anul 1642. In raspunsul sau, IPS Arsenie, vicepresedinte al soborului, a amintit la randu-i de momente importante de apropiere intre cele doua Biserici, nu fara oarecare tuse de "paternalism", spunand, printre altele: "Biserica ruseasca imbratiseaza pe cea romaneasca cu dragoste si nadajduieste ca imprejurarile grele, prin care trec acum popoarele rus si roman, faptul ca poporul romanesc a luat parte la marele razboi european alaturi de cel rus, trimiterea PS voastre de catre Sfantul Sinod, toate acestea vor apropia si mai mult Biserica ruseasca si romaneasca. Biserica ruseasca regreta ca, in timpurile din urma, relatiunile nu s-au mentinut tot asa de strans ca in trecut".

5. Despre unitatea nationala si unitatea bisericeasca

Proclamarea independentei Republicii Democratice Moldovenesti a adus in discutie, printre membrii clerului din Basarabia, si chestiunea "autocefaliei". Unirea dupa o suta de ani a provinciei romanesti ocupate la anul 1812 cu Tara-Mama a eliminat aceasta posibilitate si a pus acut problema unificarii bisericesti in cadrele unei Biserici Ortodoxe Romane unice. In Basarabia se formeaza doua tabere: o tabara cuprinzand persoane de diverse etnii, reprezentanti ai vechiului regim imperial, nostalgici ai "Sfintei Rusii", care militeaza pentru mentinerea Bisericii Basarabiei sub ascultarea Patriarhiei Ruse, in pofida schimbarilor politice, si o tabara "nationala", care s-a exprimat pentru unitatea bisericeasca a romanilor. Aceasta "secesiune", condamnata de Patriarhia Moscovei, nu va fi un gest izolat. Din contra, in toate teritoriile desprinse de sub oprimarea tarista si devenite independente de noua Rusie sovietica (Polonia, Finlanda, Tarile Baltice, Gruzia) au existat curente pentru infiintarea de biserici autocefale locale, in virtutea drepturilor canonice, a traditiei istorice din spatiul ortodox si pentru evitarea amestecului in treburile interne, prin biserica, a fostului stapanitor. Patriarhatul Moscovei, fie din proprie vointa, fie la presiunile puterii sovietice, nu va recunoaste niciodata in perioada interbelica noile schimbari de jurisdictie, intrand intr-un conflict acut cu Patriarhia Ecumenica, care, in virtutea drepturilor sale in lumea ortodoxa, a acordat tomosuri de recunoastere mai multor biserici nou-formate. S-a asteptat pana la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand o parte din aceste teritorii au fost reocupate de noua putere sovietica si a devenit limpede ca altele, precum Polonia sau Finlanda, nu pot fi integrate URSS. Atunci Biserica Ortodoxa Rusa, in acord cu puterea sovietica, a "reintegrat" pe credinciosii ortodocsi din teritoriile reocupate si a acordat autocefalia celorlalte Biserici ortodoxe ramase in afara granitelor sovietice, dar care, la un moment dat, avusesera de-a face cu Biserica Ortodoxa Rusa. In anul 1918, la 7 aprilie, dupa proclamarea independentei Basarabiei si votarea de catre Sfatul Tarii de la Chisinau a unirii cu Tara Mama, Mitropolitul de Iasi a aratat ca toate problemele acestui tinut privesc Biserica Ortodoxa Romana, ceea ce a dus la retragerea la Petersburg a arhiepiscopului Anastasie[3], Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale Romane infiintand Arhiepiscopia romana a Chisinaului.

6. Despre dialogul dintre Biserica Ortodoxa Romana si Sinodul Rus in anul 1918

In cazul concret al Basarabiei, Mitropolitul Pimen al Moldovei, pe atunci presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a adresat la 17 aprilie anul 1918 o telegrama Arhiepiscopului Atanasie, prin care i se facea cunoscut ca este recunoscut drept chiriarh legiuit al Bisericii Ortodoxe, fiind invitat sa se alature Sinodului romanesc. In raspunsul sau, arhiepiscopul rus argumenta ca "sfintele canoane nicidecum nu pun in atarnare jurisdictia bisericeasca de jurisdictia statului", insa in aplicarea acestui principiu asupra faptelor istorice folosea doua masuri diferite. In opinia sa, ocuparea Basarabiei in anul 1812 si modificarile operate atunci in jurisdictia bisericeasca, fara nici o consultare sau acord, erau perfect legitime (conform dreptului de cucerire), in timp ce crearea statului national roman si, mai ales, unificarea bisericeasca a romanilor ortodocsi si refacerea jurisdictiilor istorice in Moldova nu erau posibile! In incheierea mesajului sau, vladica Atanasie arata: "Fara orice relatiuni cu Biserica Rusa, nu poate hotari soarta singur eparhia Chisinaului si nici Biserica Romana, pentru ca asta ar insemna din partea ei insusirea unei mosteniri care este straina de dansa. Lucru evident ca chestiunea cu privire la situatia Basarabiei, mai departe, din punct de vedere bisericesc, trebuie sa se hotarasca numai dupa o prealabila discutiune a acestei chestiuni in acelasi timp de Biserica Rusa si de Biserica Romana si in urma unor relatiuni intre ele, in conformitate cu canoanele; totodata trebuie luat in consideratie si glasul clerului si a intreg poporului ortodox care locuieste in limitele Basarabiei".

La 21 aprilie anul 1918, episcopatul rus din Basarabia s-a intalnit la Iasi cu delegatia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Argumentele invocate de partea romana, pe baza canonului 17 al Sinodului al IV-lea ecumenic si canonului 38 al Sinodului al VI-lea ecumenic, care veneau in sprijinul revenirii bisericii basarabene in cadrul Sinodului romanesc, au fost respinse. De asemenea, Atanasie nu a acceptat sa-l pomeneasca la rugaciuni pe primatul Romaniei, sa promoveze limba romana in biserica si scolile teologice si sa accepte o dezvoltare a bisericii basarabene in limitele impuse de legile statului roman. Plecand la Moscova, pentru a lua parte la lucrarile Sinodului rus, Atanasie a cerut patriarhului Tihon sa trimita o "scrisoare irenica" mitropolitului Pimen al Moldovei (datata 23 mai anul 1918). Prin aceasta scrisoare, Patriarhul Rus punea la indoiala realitatea unirii Basarabiei cu Romania, cerand ca problemele bisericesti sa fie discutate abia dupa incheierea pacii si retrasarea noilor granite. La fel ca si Atanasie, Tihon afirma ca modificarea granitelor nu trebuie, de la sine, "sa rupa imediat legaturile canonice cu Biserica Rusa si sa se supuna jurisdictiei canonice a Bisericii Romane". Din nou, patriarhul rus venea cu eternul argument al "Sfintei Rusii", invocand faptul ca situatia din anul 1918 nu poate fi comparata cu cea din anul 1812, deoarece atunci Rusia "a eliberat" pe crestinii basarabeni de sub oprimarea otomanilor musulmani, a refacut provincia si a "civilizat-o", in timp ce se sugera ca evenimentele din anul 1918 ar fi un gest neprietenesc la adresa unei Biserici-surori! In finalul mesajului, Patriarhul Tihon propunea totusi solutia ca soarta bisericii basarabene sa fie hotarata de basarabenii insisi: "Este cu totul natural si chiar necesar in momentul de fata a intreba clerul si poporul basarabean cum si in ce forma ar dori ei sa-si organizeze viata launtrica a Bisericii lor si sa stabileasca relatiile ei cu Biserica Rusa si Biserica Romana". "Poporul" trebuia sa-si exprime vointa prin Soborul local sau prin Adunarea Eparhiala si, in functie de deciziile adoptate, Sinodul rus urma sa ia o hotarare.

7. Despre integrarea Basarabiei in cadrele Ortodoxiei romanesti - expresie a vointei poporului

Scrisoarea Patriarhului Tihon a fost privita de catre basarabeni drept semnul prin care Patriarhia Moscovei deschidea posibilitatea reunirii bisericesti a romanilor. In schimb, partea rusa va interpreta in mod diferit gestul. Loviturile primite de Biserica Rusa in acei ani din partea bolsevicilor au impiedicat continuarea dialogului, fapt interpretat ulterior de Moscova drept o ocazie pentru romani de a actiona fara a tine seama de Patriarhia moscovita. De fapt, in toti acesti ani, au existat numeroase adunari si intalniri prin care romanii basarabeni si-au exprimat in mod limpede vointa ca Biserica Ortodoxa a Basarabiei sa devina parte integranta a Bisericii Ortodoxe Romane. La 14 si 16 iunie anul 1918, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane emitea doua documente istorice: o "hotarare" privind afacerile bisericesti ale Basarabiei si o "carte pastorala" catre "clerul si norodul Basarabiei", consfintind, pe de-o parte, revenirea bisericii basarabene in sanul Bisericii-mama si constatand, pe de alta parte, parasirea scaunelor episcopale de catre episcopii rusi, care au refuzat sa recunoasca autoritatea Sinodului roman, plecand in exil. Pentru o perioada, treburile bisericii din Basarabia au fost girate de Episcopul de Husi, PS Nicodim Munteanu, pentru ca in urmatorii ani sa se organizeze alegeri episcopale, iar viata bisericeasca a Basarabiei sa se desfasoare firesc in cadrele Bisericii Ortodoxe Romane. Din 19 februarie anul 1919 scaunul arhiepiscopal este ocupat de Gurie Grosu, iar la 30 decembrie Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane realizeaza unitatea bisericeasca "pe intreg pamantul Romaniei reintregite, intr-o singura Biserica Autocefala Ortodoxa".

In anul 1922, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a infiintat inca doua eparhii in Basarabia – Episcopia Hotinului, cu resedinta la Balti si Episcopia Cetatii Albe, cu resedinta la Cetatea Alba. Ridicarea la rang de Mitropolie a avut loc in anul 1927, Arhiepiscopia Chisinaului fiind ridicata la rang de Mitropolie si avand ca eparhii sufragane episcopiile mentionate mai sus. Acestora li s-a adaugat, in anul 1941, din ratiuni pastoral-misionare (tinand seama de persecutia stalinista impotriva Bisericii Ortodoxe din zona), Misiunea Ortodoxa Romana pentru Transnistria, cu statut de eparhie. In iunie anul 1940, ca urmare a Pactului Hitler-Stalin ( Molotov - Ribbentrop) incheiat la 23 august anul1939, Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta au fost invadate si anexate la Uniunea Sovietica. Mitropolia Basarabiei a fost defiintata si intreg teritoriul ei a ajuns sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei. In 1941 Basarabia revine la sanul Romaniei, Mitropolia Basarabiei cu cele patru eparhii sufragane ale sale mentionate mai sus functionand pana in anul 1944, dupa care a fost fortata de catre regimul comunist sovietic sa-si intrerupa activitatea. Primii mitropoliti ai Basarabiei, pana la ocupatiile sovietice din anii1940 si 1944, au fost Gurie Grosu si Efrem Enachescu.

8. Lupta pentru recunoasterea Mitropoliei Basarabiei       

La 14 septembrie anul 1992, un numar insemnat de preoti si credinciosi ortodocsi, constituiti intr-o Adunare eparhiala, au decis reactivarea Mitropoliei Basarabiei, drept pentru care au trimis la Bucuresti o delegatie pentru a adresa Patriarhiei Romane rugamintea de a primi Mitropolia sub jurisdictia sa canonica. Existenta Mitropoliei si apartenenta ei la Biserica Ortodoxa Romana au fost recunoscute prin „Actul Patriarhal si Sinodal” al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de la 19 decembrie 1992[4]. De remarcat aici ca Patriarhia Romana este singura entitate bisericeasca si persoana juridica din lume care putea beneficia de dreptul de succesiune pe linie ascendenta in raport cu Mitropolia Basarabiei. Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22.01.1991, Articolul 30 (Proprietatea organizatiilor religioase) prevedea ca „...Dupa incetarea activitatii organizatiei religioase chestiunea folosirii bunurilor care s-au aflat in proprietatea ei este rezolvata de catre organele de conducere ale acestei organizatii  sau de catre organizatia religioasa ierarhic superioara, cu participarea organelor locale ale puterii de stat. Bunurile care s-au aflat in proprietatea organizatiilor religioase, dupa incetarea activitatii lor, trec catre organizatia  religioasa  ce le-a format...”[5]. Patriarhia Moscovei a acuzat Patriarhia Romaniei ca se amesteca in treburile canonice ale Bisericii Rusiei si intr-o scrisoare catre Patriarhia Romana a facut si putina istorie, cu interpretari cel putin fortate ale datelor istorice, vorbid de drepturile canonice ale Bisericii Ruse asupra Bisericii Basarabiei, care de fapt au fost, necanonice, urmari ale diferitelor ocupatii armate ale Basarabiei[6]. Ce ar trebui sa stie Patriarhia de la Moscova? Ca in canonul 34 apostolic se spune limpede: „fiecare episcop si credinciosii sai, vor asculta de cel mare din neamul lor”[7]. Ori moldovenii sunt romani si Patriarhul romanilor este la Bucuresti. Biserica rusa si-a arogat de la sine putere jurisdictia canonica asupra Basarabiei, in urma unui fals istoric, pactul Hitler-Stalin. Mai mult, ocupatia politica a insemnat si ocupatia canonica, chiar si fara un tratat, fie el legal sau mai putin legal. Oare asa cum Patriarhia Romana si-a mentinut jurisdictia in Banatul Sarbesc, in fosta Jugoslavie, in Ungaria, in Basarabia de ce nu a putut sa o faca? Pentru ca Biserica Ortodoxa Romana nici nu a fost intebata, nu i s-a cerut permisiunea, orice i-a apartinut de drept fiindu-i confiscat cu arma in mana. In perioada anilor 1992-2002 Mitropolia Basarabiei a dus o lupta acerba cu institutiile din Republica Moldova pentru recunoasterea dreptului de succesiune[8].

La 8 octombrie anul 1992, Mitropolia Basarabiei solicita Guvernului Republicii Moldova sa fie recunoscuta, dar nu primeste raspuns. La 16 octombrie anul 1992, Ministerul Culturii si Cultelor cere Guvernului un aviz favorabil recunoasterii Mitropoliei Basarabiei. Guvernul refuza sa dea acest aviz, desi Ministerul de Finante (la 14 noiembrie 1992), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (la 8 februarie 1993), Ministerul Invatamantului (la 8 februarie 1993) si Departamentul de Stat pentru Privatizare (la 15 februarie 1993) comunica Guvernului si Presedintelui Republicii Moldova ca nu au obiectii in legatura cu recunoasterea Mitropoliei Basarabiei. Chiar si Comisia pentru Cultura si Culte a Parlamentului Republicii Moldova face cunoscut la 11 martie anul 1993 (in urma unei scrisori a Episcopului de Balti Petru Paduraru) ca statutul si activitatea Mitropoliei Basarabiei sunt in conformitate cu legislatia statului si cere Guvernului sa recunoasca noua Mitropolie pentru a nu agrava situatia sociala si politica din Republica[9]. La 8 august anul 1995, Mitropolitul Basarabiei si Exarhul Plaiurilor Petru Paduraru, invocand articolul 235 al Codului de Procedura civila, referitor la recursul judiciar in privinta unui act al administratiei, contrar unui drept recunoscut, reclama Guvernul in fata Judecatoriei de circumscriptie a sectorului Buiucani din Chisinau. El a solicitat anularea deciziilor de refuz in recunoastere. Judecata a satisfacut cererea lui si a emis la 12 septembrie anul 1995 o hotarare prin care se dispunea recunoasterea Mitropoliei Basarabiei. La 15 septembrie anul 1995 procurorul de Buiucani a introdus un recurs impotriva hotararii Judecatoriei Buiucani din 12 septembrie anul 1995 iar la 18 octombrie anul 1995, Curtea Suprema de Justitie a anulat hotararea din 12 septembrie 1995, pe motivul ca judecatoria Buiucani nu era competenta sa examineze cererea de recunoastere a bisericii petitionare. In urma reformei sistemului judiciar moldovenesc, dosarul Mitropoliei Basarabiei a fost expediat la Curtea de Apel a Republicii care a dat dreptate Mitropoliei, insa la 9 decembrie anul 1997 Colegiul civil al Curtii Supreme de Justitie a pronuntat o hotarare, prin care a refuzat sa admita cererea Arhiepiscopului Chisinaului si Mitropolitul Basarabiei Petru Paduraru, si altora de a obliga Guvernul Republicii Moldova sa recunoasca aceasta Biserica si sa aprobe statutul Mitropoliei Basarabiei. La 3 iunie anul 1998 Mitropolia Basarabiei, reprezentata de Mitropolitul Petru Paduraru si alti 12, a depus o cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). La 13 decembrie anul 2001 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova pentru violarea drepturilor prevazute de articolele 9 si 13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, in urma refuzului de a repune Mitropolia Basarabiei in legalitate.

9. Lupta pentru succesiunea juridica       

Realizand ca dosarul Mitropoliei Basarabiei la CEDO urmeaza a fi pierdut de catre Republica Moldova, Guvernul Tarlev, la 26 septembrie anul 2001, adopta Hotararea nr. 1008[10] privind aprobarea modificarii introduse in statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei), conform careia aceasta Mitropolie a Patriarhiei Moscovei se autodeclara succesoare de drept a Episcopiei Chisinaului, Hotinului si a Mitropoliei Basarabiei[11]. In momentul in care s-ar fi deschis procedura de restituire a acestor bunuri de catre Stat ar fi rezultat, in termenii acestei hotarari de Guvern, ca Mitropolia Basarabiei nu si-ar putea redobandi aceste proprietati, intrucat ar fi succedata de structura locala a Patriarhiei Ruse de la Moscova, fapt ce constituie o violare flagranta a drepturilor de proprietate ale Mitropoliei Basarabiei, creatoarea si detinatoarea legala a acestor bunuri pana la confiscarea sau nationalizarea lor abuziva. Hotararea de Guvern contestata este un act de dezmostenire a Mitropoliei Basarabiei si echivaleaza cu o uzurpare a totalitatii drepturilor ei, inainte ca Guvernul sa admita Mitropolia Basarabiei in legalitate si sa-i acorde protectia prevazuta de legi, la care era si este pe deplin indreptatita[12]. Puternic contestata si atacata in justitie in fata Curtii Supreme de Justitie, care a dat castig de cauza reclamantului (Mitropolia Basarabiei), Hotararea Guvernului Republicii Moldova nr. 1008 din 26 septembrie anul 2001 a fost anulata. Deoarece Curtea Suprema de Justitie a anulat, la 2 februarie anul 2004, Hotararea nr. 1008 a Guvernului Republicii Moldova din 26 septembrie anul 2001 prin care Mitropolia Moldovei a fost recunoscuta succesoarea juridica a Mitropoliei Basarabiei, dar in acelasi timp statuase ca Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoare istorica, canonica si spirituala a Mitropoliei Basarabiei de pana la anul 1944, Mitropolia Basarabiei a initiat in anul 2004 un nou dosar la CEDO pentru a demonstra ca in acceptia legilor Republicii Moldova, a CEDO si a primului protocol din Conventia Europeana, ratificat de Republica Moldova, succesiunea istorica, canonica si spirituala inseamna, de fapt, succesiunea de drept. Prin decizia Colegiului civil si de contencios administrativ largit al Curtii Supreme de Justitie din 31 martie anul 2004 se stabilea ca aprecierea referitoare la inexistenta succesorilor de drept nu contravine legislatiei si este adecvata. Sentinta a fost confirmata printr-o noua hotarare a aceleiasi instante din 14 aprilie anul 2004 privind cererea de revizuire inaintata de Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor. In noiembrie anul 2004, Adunarea Generala a Mitropoliei Autonome a Basarabiei a incheiat procesul de reactivare a vechilor sale eparhii sufragane (inceput inca din anul 1992), avand urmatoarele titulaturi: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria (s-a tinut seama de configuratia actuala a granitelor Republicii Moldova). In anul 2006, Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova a recunoscut Mitropolia Autonoma a Basarabiei, ca „succesoare spirituala, canonica si istorica a Mitropoliei Basarabiei care a functionat pana in anul 1944 inclusiv”, cu eparhiile ei componente: Arhiepiscopia Chisinaului (inregistrata juridic inca din decembrie anul 2004), Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria[13]. Aceasta hotarare a confirmat juridic un drept istoric si canonic al Mitropoliei Basarabiei. Prin urmare, in luna octombrie anul 2007, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a luat act, cu binecuvantare, de aceasta recunoastere oficiala a reactivarii eparhiilor care au apartinut Mitropoliei Autonome a Basarabiei.

Atitudinea autoritatilor de la Chisinau fata de Mitropolia Basarabiei a atras o mustrare din partea Consiliului Europei deoarece, potrivit Raportului International cu privire la libertatea religioasa pentru anul 2005, Biserica Ortodoxa din Moldova (Mitropolia Moldovei) a fost favorizata in comparatie cu alte grupari religioase[14]. Aceste constatari survin Raportului International cu privire la Drepturile Omului din anul 2003, care facea referire la libertatea religioasa din Moldova aratand ca, desi a reusit sa se inregistreze si sa activeze in calitate de cult recunoscut de stat, reprezentantii Mitropoliei Basarabiei sustin ca dreptul de proprietate este, in continuare, violat. In acelasi sens, Raportul din anul 2005 mentiona ca Mitropolia Moldovei a avut de infruntat doar mici dificultati in redobandirea proprietatilor sale – biserici, scoli, spitale, orfelinate si proprietati administrative, iar in cazul celor distruse Guvernul a oferit compensatii alternative. In schimb, litigiile de proprietate dintre Mitropolia Moldovei si Mitropolia Basarabiei nu au fost rezolvate. In plus, in cadrul sedintei Comitetului de Ministri al Consiliului Europei de la 8 februarie anul 2006, fiind discutata problema respectarii de catre Guvernul moldovean a deciziei CEDO din anul 2001 privind Mitropolia Basarabiei, s-a constatat ca decizia nu a fost implementata pe deplin desi au trecut patru ani de la emitere. De asemenea, se constata necesitatea accelerarii procesului legislativ in sensul adoptarii unei noi legi privind cultele, lege care sa fie in concordanta cu decizia CEDO. Cu toate ca instanta a dat castig de cauza Mitropoliei Basarabiei, recuperarea proprietatilor ce au apartinut institutiei religioase in perioada interbelica este impiedicata de faptul ca nu s-a stabilit daca exista o legislatie nationala adaptata regulilor europene pentru revendicare, precum si daca Mitropolia va trebui sa se adreseze in acest sens instantelor nationale imediat dupa adoptarea legislatiei de retrocedare a proprietatilor instrainate ale cultelor sau instantei europene (pana la adoptarea unei legislatii nationale concordante). Atat in anul 2007 cat si in anii 2008 si 2009, oficialii Mitropoliei Basarabiei au facut cunoscuta Curtii Europene situatia precara in care se afla demersurile autoritatilor moldovene, privind respectarea drepturilor Mitropoliei Basarabiei. In procesul de recuperare a proprietatilor cel mai dificil este sa se faca proba dreptului de proprietate a Mitropoliei Basarabiei asupra diferitelor imobile si obiecte de cult din perioada interbelica, situatie determinata de faptul ca arhivele fostei Mitropolii, care cuprindeau actele si inventarele de bunuri ale institutiei ecleziastice, fie au ramas in Basarabia ocupata de sovietici in anul 1940, fie, cele care au fost partial transferate in Romania, la Craiova si Ramnicu Valcea, in anul 1944, au fost cedate Uniunii Sovietice, respectiv R.S.S. Moldovenesti, in anul 1952.

10. Cateva date concrete cu privire la incalcarile grave ale legislatiei nationale si internationale in cazul Mitropoliei Basarabiei       

Conform Raportului International al Biroului pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca, SUA, cu privire la Libertatea Religiei anul 2008 - Moldova „Inregistrarea ofera grupurilor religioase statut juridic, care le permite sa aiba proprietate, sa deschida conturi bancare, precum si sa angajeze personal la serviciu. Comunitatile religioase sau partile componente ale cultelor religioase inregistrate, nu sunt obligate sa se inregistreze la Ministerul Justitiei, atat timp cat nu efectueaza tranzactii juridice si nu primesc donatii ca persoane juridice in conditiile legii. Cultul religios, a carei parte componenta sunt acestea, trebuie sa exercite autoritatea in aceste domenii pentru comunitatile locale neinregistrate. Comunitatile neinregistrate nu pot avea proprietate, nu pot obtine autorizatii de constructie pentru biserici sau seminarii, nu pot deschide conturi bancare, nu pot angaja personal la serviciu sau sa obtina spatiu in cimitirele publice in numele lor”[15]. Insa din mai anul 2007 nici o parte componenta a Mitropoliei Basarabiei nu a mai fost admisa in legalitate, in pofida multiplelor cereri in acest sens. Toate aceste cereri au fost si sunt tratate de Ministerul Justitiei cu exces de birocratie si fara buna credinta. De fiecare data reprezentantii comunitatilor locale solicitante din cadrul Mitropoliei Basarabiei s-au conformat pe deplin tuturor cerintelor Ministerului Justitiei, insa la fiecare noua prezentare a setului de acte necesare inregistrarii, Ministerul avansa noi si noi cerinte, care, de asemenea au fost acceptate de fiecare data. Exista cazuri in care pachetul de documente a fost refacut de 7 ori si tot nu a fost acceptat si aprobat de catre Ministerul Justitiei, care avansa noi si noi cerinte. Din iunie anul 1995 Republica Moldova a devenit stat membru al Consiliului Europei. In avizul sau nr. 188 (1995) adresat Comitetului de Ministri privind admiterea Moldovei in cadrul Consiliului Europei, Adunarea Parlamentara de la Strasbourg a recunoscut angajamentul de a respecta prevederile legale internationale pe care le-a contractat cu aceasta ocazie. Printre aceste angajamente, reafirmate inainte de adoptarea Avizului mentionat figura si acela de a asigura „o libertate completa a religiei pentru toti cetatenii, fara nici o discriminare” si „o solutie pasnica a conflictului dintre Mitropolia Moldovei si Mitropolia Basarabiei”[16]. Mitropolia Basarabiei exista de facto si de jure si acest drept de existenta este garantat de Constitutia si legile tarii, precum si de cadrul juridic international in materie, in special de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care a fost incalcata de Guvernul Republicii Moldova prin neadmiterea premeditata a intrarii in legalitate, timp de 10 ani, a Mitropoliei Basarabiei[17].

Prin urmare, dreptul la existenta presupune dreptul natural de a avea bunuri. Dar si viceversa: dreptul de a avea bunuri presupune obligatoriu dreptul la existenta. Iata de ce devine cat se poate de evident ca atunci cand Guvernul ii refuza Mitropoliei Basarabiei dreptul de susccesiune in sens larg si dreptul de proprietate in inteles ingust, doreste sa-i refuze insusi dreptul la existenta, asa cum si Curtea de Apel a Republicii Moldova a observat si a sustinut prin Hotararea sa din 19 august 1997, cand a dat castig de cauza Mitropoliei Basarabiei[18]. Negarea personalitatii juridice si a dreptului la existenta a Mitropoliei Basarabiei si dorinta de a o discrimina si de a-i bloca acesteia pe viitor accesul in justitie pentru apararea bunurilor si patrimoniului sau au fost adevaratele scopuri urmarite de cei doi coparati, Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) si Guvernul Republicii Moldova, iar acest fapt cade sub incidenta mai multor Hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului[19]. Aceasta prevede prin art. 9. 2 ca „libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile, nu poate face obiectul altor constrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare intr-o societate democratica, pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice, sau protectia drepturilor si libertatilor altuia”[20]. Mitropolia Basarabiei nu a atentat nici o data la securitatea publica, protectia ordinii ci invers, faptele atesta ca stoparea reactivarii ei duce la anumite conflicte nedorite intre enoriasi.

                Fiind vorba de culte, ca entitati sociale specifice, divino-umane, Guvernul ar fi trebuit sa evite amestecul in astfel de chestiuni, intrucat, Legea despre culte, ca si Constitutia Republicii Moldova le recunoaste cultelor, adica bisericilor, dreptul la urmarea traditiilor si normelor proprii, traditii si norme care incorporeaza si dreptul canonic, astfel incat, prin interventia sa, Statul sa nu se faca vinovat de partialitate, ilegalitate si de generarea inutila de probleme. Potrivit dreptului canonic, toate instrainarile facute fara respectarea conditiilor canonice sunt nule. Pe de alta parte, daca Mitropolia Moldovei ar fi indicat ca temei al uzurparii drepturilor Mitropoliei Basarabiei la acel moment pretinsa necanonicitate a acesteia, i-ar fi fost amintit onoratei Curti ca nu tine de comptetenta Statelor sau Guvernelor acestora sa aprecieze canonicitatea sau legalitatea unei sau altei credinte religioase ori Biserici, fapt confirmat din abundenta si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului[21]. Cadrul legislativ national, respectiv Codul civil, articolul 39 prevede ca „In caz de fuziune sau divizare a persoanelor juridice patrimoniul (drepturile si obligatiile) trece la noile persoane juridice care au luat nastere.

Daca o persoana juridica este absorbita de o alta persoana juridica, patrimoniul ei (drepturile si obligatiile) trece la aceasta din urma. Patrimoniul (drepturile si obligatiile) trece din ziua semnarii bilantului de transmitere, daca legea ori hotararea cu privire la reorganizare nu prevede altfel”. Legea Republicii Moldova privind cultele religioase si partile lor componente nr. 125-XVI din 11/05/2007 nu a suportat nici o modificare in sensul cerut de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei si nici o initiativa legislativa de modificare nu a fost introdusa in Parlament[22]. Nici una din cererile parohiilor Mitropoliei Basarabiei nu a fost rezolvata pozitiv dupa Reuniunea a 997-a ( DH) a Comitetului de Ministri din 6 iunie 2007 si Reuniunea a 1007-a ( DH) a Comitetului de Ministri din 18 octombrie anul 2007, chiar daca, in conformitate cu noile prevederi, aceste cereri trebuiau a fi rezolvate. Recunoasterea altor culte. De la adoptarea Legii despre culte, Guvernul a recunoscut un anumit numar de culte. Pe data de 7 februarie anul 1993, Guvernul a aprobat statutele Bisericii Mitropoliei Moldovei, afiliata Patriarhiei de la Moscova. La 28 august anul 1995, Guvernul a recunoscut o alta biserica crestin-ortodoxa Eparhia Ortodoxa Rusa de rit vechi din Moldova, afiliata si ea Patriarhiei de la Moscova. La 22 iulie anul 1993, Guvernul a recunoscut “Biserica Adventistilor de ziua a saptea”si la 19 iulie anul 1994 a recunoscut “Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea – Miscarea de Reformare” . La 9 iunie anul 1994, Guvernul aproba statutul si a recunoscut “Federatia Comunitatilor Evreiesti (religioase) “, in timp ce la 1 septembrie anul 1997, a fost aprobat statutul “Uniunii Comunitatilor Evreiesti mesianici “.

In majoritatea statelor ex-comuniste din Europa au fost adoptate legi si hotarari privind retrocedarea proprietatilor bisericesti preluate, confiscate, nationalizate sau ridicate in orice mod de regimurile impuse de Moscova. In multe dintre aceste tari procesul de retrocedare a fost incheiat. In Cehia, Legile 298/1990 si 338/1991 reglementeaza retrocedarea unor proprietati ce au apartinut ordinelor religioase sau altor congregatii. In Estonia, dupa restabilirea independentei de stat si reactivarea in cadrul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a Bisericii Ortodoxe Apostolice Estoniene de pana la ocupatia sovietica, Guvernul i-a recunoscut anume acestei Bisericii dreptul exclusiv de proprietate asupra tuturor bunurilor bisericesti ortodoxe, ceea ce a provocat nemultumirea structurii locale a Patriarhiei Ruse de la Moscova. Dupa un deceniu de disputa, in august 2002, cele doua Biserici locale au ajuns la un acord privind folosirea proprietatilor bisericesti retrocedate Bisericii Ortodoxe Apostolice Estoniene. Statul estonian s-a angajat sa acorde compensatii banesti Bisericii Ortodoxe Apostolice Estoniene in valoarea bunurilor pe care le-ar putea ceda cu titlu de proprietate structurii locale a Patriarhiei Ruse. Doua dintre comunitatile extrateritoriale ale Mitropoliei Basarabiei, cea din Lituania si cea din Letonia, erau si sunt persoane juridice ale statelor in cauza. Acestea sunt prezumate a detine in proprietate de ani de zile, dupa cum si detin, bunuri cu destinatie bisericeasca, sacre si profane si ca persoane juridice letona si, respectiv, lituaniana, beneficiaza de un ansamblu de drepturi si au contractat o suma de obligatiuni cu mult mai largi decat cele privind proprietatea lor bisericeasca si cu ani de zile mai inainte ca Guvernul Republicii Moldova sa emita Hotararea contestata nr. 1008 din 26 septembrie 2001[23].

Intre timp si alte comunitati ale Mitropoliei Basarabiei din afara Republicii Moldova au dobandit personalitate juridica, si anume: Parohia Ortodoxa Autonoma  „Sfintii Petru si Pavel” din satul Komasivka (Hagicurda), raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina, inregistrata de Sectia pentru Problemele Religiilor din cadrul Administratiei de Stat a regiunii Odesa, Parohia Ortodoxa Romana „Sfantul Apostol Andrei” din Chicago, Parohia Ortodoxa Romana „Pogorarea Sfantului Duh” din Dallas, Texas si Manastirea Ortodoxa Romana „Sfantul Antonie cel Mare” din Cleveland, Ohio, Statele Unite ale Americii, in timp ce comunitatile canonice ale Mitropoliei Basarabiei din Federatia Rusa au statut oficial de „grupuri religioase” si administreaza mai multe bunuri in nume propriu[24]. La 11 iulie anul 2002 a fost adoptata Legea nr. 501 din pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania. Iar la 17 octombrie anul 2002 Guvernul Romaniei a adoptat Hotararea nr. 1164 din pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, precum si pentru stabilirea unor masuri privind organizarea si functionarea Comisiei speciale de retrocedare[25].  La 14 mai anul 2002 Ministrul Administratiei Publice a semnat un document de restituire a 13 proprietati, dintre care 9 aprtinand Bisericiilor (maghiare). Decizia ministeriala s-a bazat pe Hotararea de Guvern nr. 1334/2000. Alte documente oficiale in materie de restituire a averilor bisericesti sunt Hotararile de Guvern nr. 13/1998, 112/1998 si 83/2000. La 24 octombrie anul 2003 Guvernul Romaniei a adoptat Hotararea nr. 1255 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 950/2001 cu privire la infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii pentru urmarirea aplicarii unitare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie anul 1945 – 22 decembrie anul 1989, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 790 din 10 noiembrie anul 2003. In ceeea ce priveste persoanele fizice refugiate din Basarabia (plus nordul Basarabiei si tinutul Herta), Romania ofera despagubiri si compensatii pentru pagubele suportate ca urmare a ocupatiei militare sovietice.

12. Despre presiunile exercitate asupra desfasurarii activitatii Mitropoliei Basarabiei          

In data de 1 decembrie anul 2007 Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a declarat la postul de televiziune NIT ca va contesta Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 13/12/2001, in cazul in care Mitropolia Basarabiei nu va reveni asupra hotararii privind trei din cele patru episcopii istorice, componente ale sale. "Nu dorim repetarea situatiei din Kosovo in Moldova. De aceea vom rasturna Decizia Curtii de la Strasbourg, daca dezordinea in jurul Mitropoliei Moldovei nu se opreste. Asta e o declaratie oficiala, eu nu arunc cu cuvinte cand e vorba de astfel de probleme. Nu putem sa ne targuim cu credinta noastra si nu vom face din credinta un ostatec al politicii. Daca aceste evenimente vor continua si mai departe, ne rezervam dreptul sa iesim din Hotararea CEDO (Mitropolia Basarabiei vs. Moldova –  n.n.) pentru ca toti intelegem ca pe parcursul civilizatiei umane au fost foarte multe razboaie, din care 90% au avut loc din cauza problemelor religioase, cand o tara a vrut sa impuna religia sa unui altei tari”[26], a spus Presedintele Vladimir Voronin. Asemenea declaratii a facut Vladimir Voronin si in anul 2009, cand acesta a dat asigurari oficiale clerului din Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) ca in urmatorii patru ani nici o comunitate locala a Mitropoliei Basarabiei nu va fi inregistrata de catre Ministerul de Justitie si ca „Guvernul va face tot posibilul pentru a anula inregistrarea Mitropoliei Basarabiei”[27]. La 26 decembrie anul 2007, la revenirea sa in Republica Moldova prin punctul Sculeni de trecere a frontierei moldo-romane, Mitropolitul Basarabiei a fost retinut, perchezitionat timp de doua ore, umilit si tratat ca un contravenient de catre granicerii si vamesii moldoveni, fara a i se aduce la cunostinta cauzele retinerii. Dupa ce granicerii moldoveni si reprezentantii organelor de securitate nu au gasit nimic asupra sa, i-au cerut mitropolitului sa semneze pe proprie raspundere un act prin care confirma ca nu detine asupra sa substante narcotice. Nici un fel de explicatii nu au fost prezentate in legatura cu aceasta situatie nici de responsabilii din Vama Sculeni, nici de reprezentantii Serviciului de Informatii si Securitate deplasati special din centrul raional Ungheni si din capitala Republicii Moldova - Chisinau. Presa scrisa si audiovizuala au relatat pe larg despre acest incident organizat de autoritati[28]. Asemenea cazuri sunt intr-un numar destul de mare si nu fac altceva decat sa incerce intimidarea bunei desfasurari a activitatii Mitropoliei Basarabiei, mergand pana la ideea lichidarii ei.

                In cocluzie si in incheiere, putem afirma ca atitudinea oamenilor politici din fruntea Republicii Modova, cat si atitudinea Mitropoliei Moldovei fata de reactivarea Mitropoliei Basarabiei este identica cu cea a Patriarhiei Moscovei, aceasta atitudine explicand si ilustrand foarte bine situatia din Basarabia, coordonatele pe care sunt trimise directiile de urmat pentru „organizarea” Republicii. Asadar, in acest context putem vorbi de perspective mai bune? Probabil ca da numai atunci cand in plan politic deciziile vor fi luate fara a urma indicatiile venite pe filiere estice iar conventiile si tratatele democratice internationale vor fi respectate cu sfintenie. De fapt, solutia unica, vesnica si imbatabila este ancorarea noastra in Dumnezeu, iar in cazul de fata respectarea grilei morale crestine a fost si este barca de salvare din marasmul comunist (sovietic), dar si din nebunia disonanta si grabita a lumii noastre, postmoderne, contemporane.