Bellu, 28 de hectare de istorie



        Despre Cimitrul Bellu din Bucuresti, unde odihnesc cele mai multe personalitati ale istoriei si culturii noastre moderne, s-au scris sute de pagini de-a lungul vremii. Aici se gasesc monumente funerare de o frumusete aparte, sculpturi rare, adesea din marmura scumpa, care innobileaza aleile. Emil von Becker, Raffaello Romanelli, Karl, Carol si Frederic Storck, Oscar Han, Ion Mincu, Ion Georgescu, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Milita Petrascu, Constantin Baraschi sunt numai cateva dintre numele artistilor ce si-au pus amprenta asupra locului, prefacandu-l intr-un adevarat muzeu.  

Un cimitir istoric

Pana la jumatatea secolului al 19-lea bucurestenii isi ingropau mortii in curtile bisericilor. Existau si cateva cimitire in afara orasului, unde erau inmormantati saracii si oamenii de rand.

Pentru a fi in pas cu lumea moderna, legiuitorii bucuresteni au desfiintat aceste cimitire si au hotarat in 1831 „Legiuirea pentru inmormantari afara din oras“. Dupa catva timp, in1852 o comisie a Sfatului Orasenesc discuta crearea altor cimitire in afara Bucurestiului. Unul dintre acestea era situat pe ulita Serban-Voda, unde se afla o gradina mare apartinand baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor si Justitiei. Terenul a fost donat de Bellu Sfatului Orasenesc care, la 26 noiembrie 1852, hotaraste inceperea lucrarilor de amenajare a cimitirului. Arhitectul Alexandru Orascu intocmeste planurile pentru ridicarea capelei pe locul unde fusese candva biserica lui Bellu cel Batran (1799-1853). Interiorul era realizat de pictorul Lecca. Cimitirul incepe sa functioneze legal in septembrie 1858. C. A. Rosetti, initiatorul organizarii Cimitirului Bellu, este primul concesionar pe care il putem gasi in Arhiva Cimitirelor. In noiembrie 1859 cumpara un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. Din anul 1862 Cimitirul Bellu trece sub aripa Municipalitatii bucurestene, asa ca, in momentul in care vechea capela se darama, primarul Emil Pache Protopopescu pune piatra de temelie la noua capela, ce va fi cladita in stilul catedralei din Karlsbad. Ea va fi pictata la inceput de Mihail Popp, iar mai tarziu repictata de Dimitrie Belisarie si Arthur Verona. Catapeteasma a fost sculptata in lemn de Anghel Dima. Boierii instariti au inceput atunci sa-si mute ramasitele stramosesti in cimitirul nou construit. Sunt mentionate familiile Cantacuzino-Rafoveanu (1863), Scarlat Rosetti (1865), Vacarescu, Ghica, Florescu, Filitti, Mihailescu, Slatineanu, Campineanu etc. Cimitirul Bellu avea 17 hectare in 1859, iar in prezent masoara 28 de hectare.

 

Liniste! Aici se odihnesc poetii!

In cimitir se afla cele mai importante lucrari funerare ale marelui arhitect Ion Mincu (1853-1912). Amintim de mausoleul Ghica, apoi de cel al Cantacuzinilor. Urmeaza capelele Christian Tell, Pache Protopopescu, Antonescu si Lahovary (distruse si jefuite, din pacate, in perioada 1990-1995). O plimbare printre mormintele vechi e ca o lectie de istorie in aer liber. In prag de primavara, aproape toate cavourile se imbraca in flori. Miroase a marmura uda, a ceara curata si-a brad ars. Trec plutind ca-ntr-un vis pe langa „poetul rozelor“, Macedonski, apoi pe langa Ispirescu. Se iveste de dupa cruci si cavoul Vacarestilor. Poeta Elena Vacarescu, chiar daca traia la Paris, era o mare iubitoare a poporului roman. A murit in  anul 1947, iar in 1959 ramasitele sale pamantesti au fost aduse in tara si ingropate la Bellu. Pe aleea scriitorilor, la umbra teiului, odihneste Eminescu. Intotdeauna are flori si lumanari aprinse pe mormant. Alaturi ii stau confratii Cosbuc, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Labis, Nichita, Marin Preda. Iti vine sa calci usor, sa nu-i trezesti din somn, sa nu-i deranjezi. Din cand in cand se mai aude in departare un bocet de femeie sau o pasare tipand a moarte. Daca te opresti si iei loc pe bancuta de langa morminte, parca ii si auzi pe poeti vorovind sub patura de flori: „Ce s-a mai schimbat Bucurestiul si oamenii lui!“.

O dragoste blestemata

La cavoul familiei Poroineanu vine multa lume curioasa. Monumentul funerar reprezinta o tanara femeie moarta, intinsa pe spate intr-un pat. In genunchi, plange pentru vesnicie un barbat cu barba. Ansamblul transmite atata durere incat ai impresia ca auzi bocetul aievea. Povestea celor doi tineri este de-a dreptul cutremuratoare. Cand erau foarte mici au fost despartiti. Baiatul a ramas in tara, iar fata a plecat la Paris. Nu li s-a spus niciodata ca sunt frati. A trecut timpul si tanarul a plecat la randul lui in Franta, la studii. Acolo, insa a intalnit marea iubire, o femeie de o frumusete rapitoare, cum nu mai vazuse. S-au casatorit imediat si au trait clipe de fericire nebuna. Totul a durat, pana cand, revenind in tara, au aflat, prin nu se stie ce imprejurare, ca sunt. frati buni. Oroarea, disperarea si durerea i-au facut pe cei doi amorezi nefericiti sa-si puna capat zilelor. In urma lor a ramas povestea si monumentul din marmura neagra, ridicat de artistul Raffaello Romanelli.

„Animalul asta de doctor m-a ucis!“

O alta drama inmormantata in Cimitirul Bellu, despre care candelaresele vorbesc in soapta, este cea a „Femeii cu umbrela“, pe numele ei adevarat Katalina Boschott. Povestile despre aceasta tragedie romantica sunt incredibile. Unii spun ca un bucurestean foarte bogat si insurat s-a indragostit nebuneste de o fata frumoasa, pe care a luat-o ca guvernanta pentru copiii lui. Sotia, geloasa, a vrut sa scape de ea punandu-i otrava in mincare si ucigand-o. Rapus de durere, barbatul a inmormantat-o undeva pe aleile din fata, aproape de cavoul familiei, si a dat ordin maestrului Romanelli s-o sculpteze in marime naturala. Intervine din nou sotia, care porunceste sa fie scoasa de acolo si mutata tocmai in fundul cimitirului, sa n-o vada nimeni. Mai exista si o alta varianta a povestii. Cica frumoasa femeie, amanta bogatasului, a fost operata gresit de un medic incompetent. Ultimele cuvinte ale ei pe patul de moarte ar fi fost: „Cet animal de médecin m’a tuée!“ (Animalul asta de doctor m-a ucis!), cuvinte care au si fost incrustate cu litere de aur pe monumentul din granit rosu. Din pacate ele nu s-au pastrat, fiind furate. Doar urmele se mai vad.

 

Nume celebre de artisti si scriitori

Pantheon national de o inestimabila valoare, Cimitirul Bellu din Bucuresti are cu ce se mandri si acum, dupa atatia ani de la infiintare: monumentul Iuliei Hasdeu, considerat unicat mondial, construit de Ion Georgescu conform indicatiilor precise date de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, statuia ridicata de sculptorul Oscar Spathe pe mormantul parintelui ziaristicii romanesti, Constantin Mille (1861-1927), monumentul din bronz realizat de Lidia Kotzebue, autoarea monumentului Aviatiei de la Sosea, cele patru statui ale evanghelistilor Luca, Marcu, Matei si Ioan aflate in laturile exterioare ale cavoului fratilor Gheorghieff, inaltate de sculptorul Frederic Storck, si multe, multe altele, de o rara frumusete. Sunt multe nume celebre inscrise pe cruci: Nicolae C. Paulescu, Victor Ion Popa, St. O Iosif cu fetita lui Corina, Ion Barbu (Dan Barbilian), Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Panait Istrati etc. Toti acestia ne-au luminat cu scrierile lor si asteapta acum, poate, sa le aprindem o lumanare sau sa le punem o floare la capatai.

Pe mormintele si cavourile artistilor se joaca razele unui soare zgarcit de primavara timpurie. Crucea Mariei Tanase straluceste ca luminata de cantec, mormantul lui Birlic iti aminteste expresia uimita a fetei lui, iar cavoul lui Constantin Tanase te trimite cu gandul la „Carabus“. Maestrul Iozefini se odihneste langa fragila Anda Calugareanu. Nea Marin-Amza Pellea e si el in apropiere. Urmeaza Gina Patrichi, Vasile Vasilache, Ioan Luchian Mihalea, Tudor Vornicu, Virgil Tatomir.

                                                                                 Cristina MARCULESCU
                                                                              Lumea credintei anul II, nr 4(9)



Lupta cu profanatorii de morminte

In Finlanda se obisnuieste ca, la terminarea scolii, absolventii sa fie dusi la cimitir in cadrul unei manifestatii festive, un fel de raport pe care cei tineri trebuie sa-l dea mortilor inainte de a face primul pas in viata. La noi mai sunt multe de facut in sensul respectului datorat acestei lumi a tacerii. Cu toate eforturile depuse de gardieni si de personalul administratiei, nu de putine ori crucile sunt scoase din pamant, rupte sau sfarmate, iar pe placile funerare, mai ales in cimitirele de la periferie, se pot citi insemnari ciudate.


Ritualuri sataniste ?

La fel s-a intamplat si in cimitirele Berceni II, Ghencea civil, Straulesti si Damaroaia: la 30 de zile, regulat ca un ritual, crucile erau daramate, scose din pamant, iar altele manjite cu vopsea-spray. Directorul Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane din Bucuresti, preotul Radu Dumitru, l-a intitulat „fenomenul graffitti” si crede ca este vorba despre satanisti. „In momentul in care am vazut ca sunt smulse crucile de la capataiul mortilor, am intrat la idei. Asa ceva n-am mai intalnit! Primul cimitir vandalizat a fost Berceni II. Am marit paza. La fix 30 de zile se intampla la Ghencea civil. Apoi in Straulesti. Cred ca faceau niste ritualuri sataniste, ardeau lumanari si flori, vopseau crucile cu tot felul de insemne. Acum s-au potolit”. Exista cazuri in care pe cruci sunt scrise cu tus negru alte nume peste cele ale raposatilor (Ghencea civil, Straulesti II sau Giulesti Sarbi). Acestea fac parte, probabil, din ritualurile de „legare la negru” prezente in gama de servicii magice. De altfel, in apropierea intrarii in cimitire exista etichete lipite pe stalpi in care isi fac reclama pe fata vrajitoarele din Bucuresti, asa ca identificarea autorilor ar fi totusi la indemana.


Disparitia leilor de o tona !

Cand a preluat conducerea Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor Umane, acum cativa ani, preotul Radu Dumitru s-a ingrozit vazand dezastrul care era peste tot. Om gospodar, si-a suflecat manecile si a pornit sa faca ordine. I-a fost greu la inceput. Nu intelegea cum dispar statui intregi sau fragmente de zeci de kilograme, monumente de valoare inestimabila din cimitir. In general, monumentele se furau pentru a fi topite, dar se pare ca anumite persoane adora sa le tina in casa. pe post de „bibelouri”! Una dintre traumatizantele „disparitii” din Cimitirul Bellu-militar ramane cea a leilor de la monumentul ridicat in cinstea eroilor din cel de-al doilea Razboi Mondial. Fiecare statuie, realizata din bronz, cantarea o tona. Lumea vorbeste ca ele ar fi fost incarcate, pe rand, intr-un camion si duse catre o destinatie necunoscuta. ”Acesti lei grei nu se puteau lua decat cu o macara“, este de parere directorul ACCU. „Sau, poate, cu ajutorul a 20 de insi voinici. Am auzit ca doar unul dintre lei mai exista azi si este prin Sintesti, la casa unui bulibasa bogat. Il tine ascuns acolo”. Disparitiile au continuat. De la cavoul familiei bulgaresti Gheorghieff, cu sculpturi realizate de Carol Storck, unice in lume, reprezentandu-i pe Sfintii Evanghelisti in marime naturala, s-au furat cele patru faclii din bronz masiv. Una singura cantarea 160 de kilograme!


Furau flori de pe morminte

In cele din urma, pentru ca a inceput sa controleze cimitirul in miez de noapte, preotul Radu Dumitru a descoperit ca gardienii erau mana in mana cu hotii. Se volatilizau suspect sculpturi grele de Paciurea, Storck sau de Romanelli. I-a dat afara pe vinovati si a angajat alti oameni, pe care i-a prelucrat chiar el. In urma cu doi ani, hotii au incercat sa fure si bustul poetului Octavian Goga, dar acesta a fost recuperat. Surprinsi de noii gardieni si alergati prin tot cimitirul, jefuitorii l-au abandonat in iarba. „Am avut mult de luptat cu mafia tiganilor. Ei patronau locurile de aici“, mai spune directorul. „Angajatii de la Bellu erau timorati. Le era frica. Credeti ca a fost usor? Au disparut pentru totdeauna monumente de o valoare inestimabila, dar acum gata! Totul s-a schimbat si puteti sa va convingeti!”.


O alta problema cu care s-a confruntat administratia cimitirelor este cea a furtului de flori, lumanari sau chiar a uleiului de la candele. Din aceasta cauza, unele familii si-au ingropat mortii. cu flori cu tot. Nici coroanele n-au scapat de hoti si au fost cazuri in care vizitatorii au avut neplacuta surpriza sa le gaseasca a doua zi pur si simplu jumulite. Mai mult decat atat, la Cimitirul Sf. Vineri a fost depistat, in urma cu ceva timp, un adevarat sistem prin care florile erau subtilizate imediat dupa plecarea familiei indurerate si revandute la poarta altor cetateni veniti sa-si conduca pe ultimul drum o persoana draga. “Le furau tiganii furau azi si a doua zi le vindeau chiar in fata cimitirului“, spune preotul Radu Dumitru. La Straulesti, luau cu traista flori si le revindeau tot la poarta, sau prin pietele din imprejurimi. Aceasta rotatie putea avea loc chiar si de doua ori pe zi. Am reusit sa stopam acest fenomen datorita intaririi masurilor de paza, insa situatia se poate oricand repeta”.


„Munca este o continuare a Creatiei si o indeplinire a poruncii divine”

Monumentele sepulcrale, daltuite in marmura scumpa, cu aleasa maiestrie, dantelaria din fier forjat si crucile albe,strajuiesc aleile Cimitirului Bellu de zeci de ani si parca pe ele se sprijina tot cerul.

Cum intram pe aleea principala, pe stanga, la fig. 15, se afla cavoul preotului-scriitor Damian Stanoiu, care si-a scris si tiparit opera in perioada interbelica. Dupa venirea comunistilor la putere, a refuzat sa se mai exprime public. Si chiar daca superiorii sai ecleziali s-au suparat si l-au sanctionat in repetate randuri, ajungand chiar sa-l cateriseasca, parintele Damian nu L-a tradat nici o clipa pe Hristos „spunandu-le vrajmasilor Sai taina Sa“.


Nae Ionescu, filosof, publicist si profesor universitar, nascut la Braila in 1890, este si el inmormantat in Cimitirul Bellu, alaturi de alti carturari vestiti ai neamului romanesc. In locul vechii cruci, profanate de oameni cu mintile ratacite, a fost ridicata o alta, inalta de 3,5 m si realizata de arhitectul Anghel Marcu in atelierele Combinatului Fondului Plastic.


Mormantul celui mai mare interpret stiintific al Divinitatii si descoperitorul incontestabil al insulinei, prof. dr. Nicolae C. Paulescu (1869-1931) tot aici poate fi gasit. Recunoscut de intreaga comunitate stiintifica din lume, savantul continua sa ramana aproape necunoscut in propria lui tara, cu ex-ceptia mediilor medicale. Cati dintre cei care traiesc datorita tratamentului cu insulina vin sa-i puna o floare de recunostinta pe mormant? „Munca este o continuare a Creatiei si o indeplinire a poruncii Divine, iar omul sanatos sau bolnav este faptura Dumnezeirii si trebuie sa-l cinstiti si sa-l ingrijiti ca atare”, spunea dr. Paulescu in 1904, la lectia de deschidere a Facultatii de Medicina. Mormantul profesorului este innobilat de o superba sculptura realizata de Dumitru Paciurea. Lucrarea infatiseaza figura Mantuitorului Iisus Hristos aflat in suferinta, purtand pe frunte coroana de spini. Cimitirul Bellu este unic, de altfel, si prin numerosii artisti ce au contribuit la crearea acestui muzeu in aer liber si adevarat Panteon National. Din fericire, locul unde altadata devastatorii de morminte isi faceau de cap a devenit acum un asezamant cuviincios de inchinaciune si reculegere. Preotul Dumitru Radu a reusit sa faca, in scurt timp, ordine in acest leagan al trecutului invesnicit. Dar veghea continua, caci raul pandeste de dincolo de zidurile cimitirului, din lumea celor vii.

                                                                                   Cristina MARCULESCU

                                                                        Lumea credintei, anul II, nr 5(10)

.

05 Iunie 2005

Vizualizari: 17281

Voteaza:

Bellu, 28 de hectare de istorie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE