Sarea - clorura de sodiu - este o substanta necesara organismului, sodiul fiind necesar pentru mentinerea volumului adecvat de lichide la nivelul sangelui si tesuturilor. Sarea gema netratata este cel mai bun izvor de minerale. Pentru asimilarea acestor substante intr-un mod cat mai natural si controlat de organism, se recomanda mancarea a cat mai multe fructe si legume.
Sarea iodata si sarea fina insa sunt singurele variante de sare usor de gasit si la indemana oricui, pe raftul oricarui magazin. Sunt ele oare mai benefice organismului uman si mai sanatoase decat sarea gema netratata cu iod si sarea de mare ?!
Sarea iodata, decizia Guvernului.
Iodul este un micro-element nutritiv, ca si fierul, calciul sau fosoforul, care este indispensabil organismului uman. Iodul este mai putin raspandit in natura decat alti micronutrienti, de aceea este posibil ca uneori nevoile de iod ale organismului sa nu poata fi asigurate printr-o alimentatie obisnuita.
Iodul intra in compozitia hormonilor tiroidieni care au un rol foarte important in cresterea si in functionarea normala a unor sisteme. Lipsa iodului duce la o productie insuficienta a acestor hormoni, ceea ce afecteaza diferite parti ale corpului ca de exemplu: muschii, ficatul, rinichii si mai ales creierul, cu precadere in perioada de crestere.
Pe baza unor recomandari ale Ministerului Sanatatii si la recomandarea UNICEF a fost demarat un program national privind prevenirea bolilor prin deficit de iod cu ajutorul sarii iodate, program in care era inclusa, evident, Societatea Nationala a Sarii Salrom.
Pornind de la aceste date, Guvernul Romaniei a emis o ordonanta care cere in mod expres ca sarea din comert sa fie iodata, prin aceasta avandu-se in intentie combaterea afectiunilor tiroidiene produse de deficientele de iod. Drept urmare, toata sarea alimentara de pe rafturile magazinelor este astazi "sare iodata".
Obligativitatea comercializarii sarii iodate pe piata romaneasca este bazata pe Hotararea de Guvern nr. 568/2002, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 407, din 12 iunie 2002, privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara.
Sarea iodata si sarea fina
Sarea care se vinde in magazine este foarte rafinata. Ea contine 99,5% clorura de natriu. O parte din substantele folositoare noua sunt inlocuite cu altele: carbonat de sodiu, de magneziu, iod in compozitie cu caliu, uneori dextroza, o foma de zahar. Aceasta sare ne lipseste de mineralele si microelementele necesare si provoaca deseori creseterea tensiunii arteriale.
Corpul uman este adaptat la o dieta bogata in potasiu, nu in sodiu. Dar dieta moderna bogata in alimente procesate pline de sare este exact opusul a ceea ce organismul are nevoie. Potasiul este eficient in scaderea presiunii sanguine, dar procesarea moderna a alimentelor tinde sa scada potasiul si sa creasca nivelul de sodiu. Prin urmare, este recomandata consumarea alimentelor neprocesate, precum fructele, legumele, cerealele integrale.
Sarea cu iod contine iodat de potasiu si/sau magneziu, iar 900 de grame de sare pot cotine nu mai mult de 25 de grame de iod. Cercetatori si medici care au analizat sarea iodata informeaza pe consumatori: consumul sporit de "iod sintetic" adaugat in alimente creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide.
Potrivit doctorului Pavel Chirila, dintre cei aproape 20 de miloane de romani, care folosesc in mod obligatoriu sarea iodata, doar aproximativ 8.000 de persoane au nevoie de supliment de iod. Tot el, spune: "Dupa patru ani de functionare a nefastei Hotarari Guvernamentale nr.568/2002 numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numarul hipertiroidiilor a crescut de la 3.127 la 6.387."
Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie; administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti. Lista efectelor adverse ale excesului de iod poate continua: cresterea columului glandei tiroide, afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei, cresterea incidentei bolilor alergice etc.
Mai mult, sarea de bucatarie contine si un antiaglomerant - E536 - ferocianura de potasiu - care la peste 100 grade C se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier - si care cauzeaza reducerea transportului de oxigen catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap, ameteli si nu se recomanda consumul frecvent.
Acest E536, care este interzis in alte tari (ex. Anglia) duce la consecinte dramatice prin introducerea lui in sarea de bucatarie: cresterea incidentei bolilor cardiace ischemice, accelerarea proceselor de ateroscleroza, toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
Sarea fina este tratata cu antiaglomerantul E 535, numit in chimie "ferocianura de sodiu", o substanta toxica. De asemenea, sarea fina nu contine aproape deloc magneziu, spre deosebire de sarea gema. Magneziul este un mineral esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular.
Sarea neiodata, sarea gema, sarea de mare !
In magazinele naturiste putem gasi atat sare gema nerafinata, care nu a fost in contact cu metalul (neiodata), cat si sare marina care nu a fost supusa la acest tratament. Sarea de mare are calitati uimitoare. Cei ce folosesc sare nerafinata de mare au rezistenta la radiatii de cinci ori mai mare decat ceilalti. La nevoie, consumati si utilizati cat mai mult cu putinta aceste tipuri naturale de sare.
Pentru o cat mai buna sanatate, se recomanda insa reducerea progresiva a cantitatii de sare, adaugand un plus de condimente naturale (usturoi, ceapa, menta, oregano, busuioc, foi de dafin, marar, piper, ardei iute, boia dulce, oregano). Adaugarea de ulei, otet, lamaie sau vin alb micsoreaza si ele nevaia de sare adaugata.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.