Crainicul este acea persoana prin care poruncile unei anumite autoritati ajung la urechile mulțimilor. Cu adevarat, pe an ce trece, copilul se dovedeste a ramane singurul crainic autentic al sarbatorii Nasterii Domnului, el neputand fi coplesit de griji de prisos ori de alte piedici intinse, in chip viclean, in calea bucuriei curate.
Sfarsitul de an, care ar trebui sa fie cea mai odihnitoare perioada din an, omul petrecand mai mult timp in casa, alaturi de familia sa, este intotdeauna deosebit de agitat, cu sau (mai ales) fara rost. Cauza? Setea de bani a producatorilor comerciali, care, prin manipulare, a facut din oameni niste simple marionete, lipsite de autocontrol si de discernamant. In fata acestor lucruri, copilul ramane intotdeauna senin si bucuros, neavand nevoie decat de cele mai elementare bunuri, pentru a putea trai emotia Nasterii Pruncului Sfant.
Copilul, crainicul sarbatorilor !
Copilul se bucura pur si simplu, fara a schimba catusi de putin sensul bucuriei. El nu are nevoie de multe lucruri pentru a fi bucuros de iarna, de colinde si de slujbele la care participa. Cei mari, in schimb, socotesc in sinea lor ca au nevoie de nenumarate lucruri pentru a sarbatori cum se cuvine Craciunul, drept pentru care, de cele mai multe ori, sarbatoarea trece pe langa ei, in cel mai tacut mod cu putinta, parca spre a nu-i deranja din treburile lor.
Grijile lumesti le cunoastem destul de bine, din pacate, poate chiar prea bine. Spre deosebire de acestea, insa, fata de grijile ceresti nu am aratat niciodata aceeasi masura de preocupare si agitatie. Oare nu este unanim recunoscut faptul ca sufletul este cu mult mai de pret decat trupul? Pentru aceasta, in loc sa ne intrebam daca am adunat suficiente alimente, mai bine ne-am intreba daca avem suficienta credinta.
Nasterea lui Iisus Hristos, adica Intruparea Fiului lui Dumnezeu, este dovada suprema a iubirii pe care ne-o poarta Dumnezeu, mai ales in perspectiva faptului ca Cel nascut in Betleem avea sa fie inaltat pe Golgota. Macar acest lucru ar trebui sa ne rusineze, in goana lipsita de minte dupa produse de tot felul, adesea chiar inutile.
In fata unei asemenea declaratii de dragoste, s-ar cuveni sa fim macar mai sfiosi, precum suntem atunci cand pasim in casa in care se afla un nou-nascut. Atunci, ne miscam in liniste, avand o grija deosebita fata de prunc, si traim o emotie puternica. Tot asa, inaintea Celui nascut in iesle, se cuvine sa venim cat mai despovarati de grijile de prisos, curatindu-ne inima de orice nemultumire, care ne-ar putea lipsi de bucuria intalnirii cu Pruncul.
Desi copilul nu intelege ce se petrece in Betleem, el se bucura de sarbatoarea Domnului, iar nu doar de zapada si de mancarurile cele alese, precum cred unii. Pe acestea, copilul le are si inainte de Craciun, precum si dupa, insa bucuria simtita in ziua Nasterii Domnului este, de departe, unica si deosebita.
Copiii nu au nevoie de multe dintre acele lucruri pe care, credem noi, le facem pentru ei. Timpul acestei sarbatori trebuie petrecut impreuna cu familia, astfel incat fiecare sa fie cat mai bun, in vederea intalnirii cu Dumnezeu, prin post, Spovedanie si Impartasanie.
Cati dintre noi, insa, isi pregatesc sufletul cu aceeasi ravna cu care aduna mancare si lucruri pentru casa? Parca nu vrem sa vedem faptul ca grijile nu ne dau ce ne lipseste, in timp ce rugaciunea ne poate aduce tot ce avem nevoie. Decat mult comert si putina simtire, mai bine pregatiri modeste si o bucurie sfanta fara margini, devenind noi insine o sarbatoare.
Se cuvine sa invatam de la copii cum sa ne bucuram de Nasterea Domnului. Copiii sunt crainicii (trimisii) lui Dumnezeu, care ne anunta voia Lui sfanta, anume de a fi curati cu inima, necartitori si bucurosi in toata vremea. Sa primim in launtrul nostru linistea, curatia si bucuria copiilor, pentru a face loc lui Dumnezeu, care se sfieste a ne atrage atentia, vazand cat de ocupati suntem cu alte treburi.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.