Rusalii

Rusalii Mareste imaginea.

Mantuirea este o munca in echipa

Pacatosi si sfinti, laudam pe Dumnezeu in Biserica. Asteptam Pogorarea Sfantului Duh in inimile noastre. Unde vine Dumnezeu, nu mai pleaca. Nu se razgandeste. Insusi Dumnezeu conduce Biserica, prin revarsarea Sfantului Duh. Asadar, sa ne centram pe Sursa, sa nu ne pierdem in detalii de ambuscada lumeasca. Exista o singura nefericire: aceea de a nu cunoastea fericirea produsa de partasia Duhului. Daca ne reclamam ai Lui, sa nu mai fim ai ei, ai lumii. Biserica se naste din Duh, din misiunea ei de reconciliere si vestire. Slujind Lui pe pamant, ne pregatim - de fapt sa Ii slujim in vesnicie.

Ingerul proclama pacea terestra si bunavoirea interumana. Dar pe pamant e razboi, intre oameni, prea putina bunavoire. Lipseste ceva: sentimentul ca apartinem Lui si siguranta ca suntem protejati de El. Ne luptam sa nu pierdem sentimentul existentei sacre. Cate din activitatile noastre mai au caracter religios? Cat de mult ne priveste religia? Cat ne preocupa, cat timp alocam? Tentatia este evidenta: alunecarea pe panta indiferentei, chiar a pragmatismului materialist. Intr-o clipita, putem pierde totul. Dar tot intr-o clipa putem fi mantuiti. Sa fim in echipa castigatoare, chiar daca nu titulari. Sa nu ne indoim degeaba, sa nu dam vina pe sarpe permanent (Ce cauta in acea gradina?!).

Sa intelegem care este raspunderea noastra fata de Dumnezeu. Suntem nefericiti, pentru ca nu suntem constienti de ignoranta si ipocrizia noastra. Fiecare pacat este distragerea atentiei de la cele vesnice. Sa slujim Binele! Stiind ca vom muri, sa nu ne comportam ca si cum nu am sti. Nu degeaba vorbea Inaltul Bartolomeu despre lupta dintre luciditate si instinct. In schimb, sufletul patruns de iubirea Lui nu cunoaste viclenia si nici nu este miscat spre actiuni necugetate.

Sfantul Duh traieste in noi, prin iubirea pe care ne-o daruim unii altora

Nu este un Personaj oarecare din icoana unui praznic. Este Sfintitorul, Mangaietorul, Duhul Adevarului. Viata si dragostea si intelepciunea... Ce sunt acestea? Daruri ale Sfantului Duh! Sunt convins ca apostolii nu ar sarbatori cu opulenta astazi. Nu ar fi capriciosi. Astazi, Dumnezeu imbratiseaza intreaga lume prin iubirea Lui. Noi ne socotim sufletul pierdut, ca sa fim permanent in cautarea lui. Istoviti de probleme, doar puterea Sfantului Duh din noi ne ajuta sa nu ajungem la faza de dezgust fata de toate. Trecem mai usor printre obstacole cu ajutorul credintei. Fara Dumnezeu, am fi fost de mult pierduti. De fapt, trebuia sa fim morti deja. Ceea ce traim acum e un bonus, o oportunitate de a face fericiti pe altii. Si atunci, sa ne mai intereseze materia?! Sfantul Duh inspira pe profeti nu pentru a rostogoli expresii, ci pentru a ne invesnici.

Mesajul este cat se poate de limpede: Dumnezeu este Prietenul tuturor pacatosilor si asteapta intoarcerea lor! In Biserica, suntem recapitulati. Adica, suntem reasezati sub Acelasi Cap. La fiecare invocare liturgica a Sfantului Duh, parcurgem din nou lucrarea de mantuire, alaturi de Dumnezeu, cu Dumnezeu, in Dumnezeu. Insistam asupra punctelor esentiale. Sintetizam, rezumam. Nu pierdem din memorie clipa de har. Si noi suntem dintre cei chemati. Suntem discipolii Lui. Anuntam imparatia, dar si contribuim la infaptuirea ei. Pentru a pastra nevinovatia, ne straduim sa nu ne pierdem in mijlocul unei generatii strambe si stricate. Cati dintre noi ne mai intrebam azi ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica?

Este o imensa deosebire intre a fi convins de existenta unui lucru si intre a sti ce este acest lucru in sine, spune Sfantul Grigorie de Nazianz. Iar pentru a intelege sensul bucuriei acestui praznic, nu ar strica sa citim cuvantarile teologice ale acestuia. De azi, ne asumam credinta. Ce implica asta: smerenie, inocenta, blandete. Patrunse de credinta, gandurile noastre devin curate. Incepem sa avem mentalitate crestina. Credinta este un foc mistuitor. Mistuie raul, boala, moartea. Doar cei ce nu vor sa fie curati nu se pot apropia de Dumnezeu.

De Dumnezeu ne amintim mai degraba decat sa respiram

Doar asa razbim, prin invocarea Numelui, actionand nu pe cont propriu, ci din trimitere de Sus, prin ascultare desavarsita. Daca viata noastra este condusa intr-adevar de Dumnezeu, pacatul nu mai are nici o putere asupra noastra. Inima nu Il va cauta pe Dumnezeu daca nu o punem sa faca asta. Filocalia este concludenta: Credincios nu este cel ce crede ca Dumnezeu poate face toate, ci cel ce crede ca le va primi pe toate. Iar Dumnzeu inmulteste casele celor ce se mantuiesc (Zaheu, Fotini, Iair, Lazar...). Harul inmultit nu se epuizeaza niciodata. Noi inmultim aducerile-aminte de Dumnezeu, rugaciunile. Noi inmultim lacrimile de pocainta, iar Dumnezeu ne inmulteste iertarea. Sa o "rarim" de tot cu pacatul! Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne inmulteasca duhovnicii, care sa ne calauzeasca.

Biserica este cel mai mare laborator al lumii; sa nu ii incurcam eprubetele! Duhul Sfant vine negresit, dar noi suntem in locul unde vine? Domnul sa ne dea rabdare cu cei grosolani, triviali sau opresivi. Sa nu fim duri sau tensionati in lucrarea noastra. Sa nu fim prea rigizi. Nu ii putem intari pe altii, pentru ca inca suntem prea slabi, nu am cultivat o adevarata viata de rugaciune. Suntem chemati sa castigam mai multe abilitati ca oricand. Nu putem schimba toata lumea, dar - cu siguranta - putem face multe pentru cei din jurul nostru. Nu vom fi trecuti cu vederea, Dumnezeu nu ne va ignora. Avem mult de recuperat: cumparaturile sa nu ia mai mult timp decat rugaciunea! Sa nu amintim fix duminica dimineata ca trebuie sa spalam masina sau ca vrem sa facem o drumetie, cand noi ar trebui sa fim Altundeva. In pofida descurajarilor, dorinta de a face cunoscuta Evanghelia sa ramana puternica.

Singura rezolvare este rugaciunea; altfel nu se poate. Exista biruinta, chiar si pe Cruce; mai ales acolo. Biserica intemeiata nevazut pe Cruce prinde contur o data cu Pogorarea Sfantului Duh. Nu exista mantuire in afara ei. Sa fim mai preocupati de propasirea iubirii, mai mult decat de ascensiunea lumeasca. Nu noi biruim, ci Dumnezeu biruieste in noi. Un om aflat pe moarte nu mai poate umbla; tot asa, cel deznadajduit nu se poate mantui. Numai ca Rusaliile descarca tone de speranta in sufletele noastre.

Marius Matei

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

04 Iunie 2014

Vizualizari: 797

Voteaza:

Rusalii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE