Sfintii Mucenici Brancoveni au fost canonizati de Sfantul Sinod in sedinta din 20 iunie 1992, cand s-a hotarat ca "de acum inainte si pana la sfarsitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanul, impreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul Ianache, sa fie cinstiti cu sfintii, in ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe si cantari de lauda in ziua de 16 august, fiind inscrisi in sinaxar, cartile de cult, precum si in calendarul Bisericii noastre".

Sfantul Constantin Brancoveanu. Viata, credinta si Mucenicia.

Nascut in anul 1654 si incununat cu moarte muceniceasca, in ziua de 15 august 1714, voievodul Constantin Brancoveanu a fost domn al Tarii Romanesti vreme de 26 de ani. In ziua de 28 octombrie 1688, dupa ce Serban Voda Cantacuzino, domnul Tarii Romanesti, a trecut la cele vesnice, nepotul sau, logofatul Constantin Brancoveanu, a fost asezat pe tronul domnesc.

Impreuna cu doamna Maria, voievodul a avut unsprezece copii: patru baieti si sapte fete. In vremea domniei sale, in Tara Romaneasca s-au ridicat mai multe biserici si manastiri marete, s-au deschis scoli de toate gradele, s-au tiparit carti in diferite limbi si s-au acordat ajutoare materiale multor asezaminte bisericesti ortodoxe cazute sub dominatie otomana.

Manastirea Hurezi, din judetul Valcea, cea mai de seama ctitorie a voievodului, a inceput sa fie zidita in vara anului 1690, cand a fost asezata piatra de temelie. In pronaosul bisericii celei mari, inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost pregatit inca dintru inceput mormantul in care avea sa fie asezat, spre vesnica odihna, trupul voievodului si al sotiei sale. Acest mormant nu isi va implini insa rostul sau, datorita schimbarilor istorice, el ramanand gol pana astazi.

In urma mai multor uneltiri mincinoase, turcii au inceput sa-l banuiasca pe voievod de "nesupunere" si, drept urmare, l-au inlaturat din scaun. Astfel, in luna martie a anului 1714, in Saptamana Patimilor, impreuna cu familia si o parte din averi, Sfantul Constantin Brancoveanu a fost adus in Constantinopol, unde a fost aruncat in Inchisoarea Edicule. In timp ce se aflau in inchisoare, Brancovenilor li s-a fagaduit eliberarea, daca vor imbratisa credinta musulmana. Refuzul categoric al voievodului a fost urmat de nenumarate torturi si suferinte. In cele din urma, in ziua de 15 august 1714, cand se praznuia Adormirea Maicii Domnului, iar voievodul implinea 60 de ani, acesta a fost adus in locul de osanda, impreuna cu toti fiii sai si cu sfetnicul Ianache.

Fostul sau secretar pentru limbile apusene, Anton Maria del Chiaro, din Florenta, relateaza ca, mai inainte de a fi ucisi, domnitorul a dat fiilor sai acest ultim indemn: "Fiii mei, fiii mei, fiti curajosi. Stati tari, barbateste, si nu bagati seama de moarte! Priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit! Credeti tare in Acesta si nu va clintiti din credinta pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta! Iata, am pierdut tot ce am avut in aceasta lume; cel putin sa salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sangele nostru."

Mai apoi, in prezenta sultanului, a trimisilor unor tari straine, a sotiei, fiicelor si ginerilor lui Brancoveanu, adusi la acest fioros spectacol, a urmat decapitarea voievodului si a celor patru fii ai sai. Mai intai, i s-a taiat capul lui Ianache Vacarescu, cel mai de seama sfetnic al domnitorului, dupa care au fost retezate capetele celor patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei. In cele din urma, a fost taiat si capul Sfantului Constantin Brancoveanu.

Unde au fost inmormantati Sfintii Brancoveni ?

Dupa incununarea cea muceniceasca, cinstitele trupuri ale Sfintilor Brancoveni au fost aruncate in apele Bosforului, iar capetele lor au fost infipte in sulite si purtate triumfal pe strazile Constantinopolului, apoi au fost expuse la poarta palatului Serai, dupa care au fost aruncate in mare.

Cativa crestini evlaviosi au cules din ape trupurile Brancovenilor, atatea cate au mai gasit, si, in mare taina, le-au adus in curtea catedralei patriarhale. In cartea numita "Cronica romanilor si a mai multor neamuri", intocmita in anul 1811, de istoricul Gheorghe Sincai, sta scris: "Si crestinii, dupa aceea, aflandu-le, le-au astrucat la Patriarhie."

Tot in mare taina, trupurile Brancovenilor au fost duse si ingropate in biserica din Manastirea Maicii Domnului "Kamariotisa", de pe Insula Halki, zidita de imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul si refacuta de Sfantul voievod Constantin Brancoveanu. Cu doisprezece ani mai inainte de sfarsitul sau mucenicesc, voievodul roman daruise acestui locas monahal o danie de sase mii de bani de aur, iar celor care au venit sa ia dania, inca o mie de bani de aur.

Insula Halki, numita de turci "Insula Heybeli", se afla in Marea Marmara, inspre sud de Constantinopol, intre insulele Prinkipo si Antigona. In timpul imparatilor bizantini, pe toate cele trei coline ale insulei, exista cate o manastire ortodoxa. In partea sud-estica a insulei se afla Manastirea Maicii Domnului "Kamariotisa". Aceasta este singura biserica bizantina pastrata pe insula, precum si ultima cladire construita de bizantini, mai inainte de cucerirea Constantinopolului, de catre otomani. In biserica acestei manastiri au fost inmormantate, dupa cuviinta, cintitele trupuri ale Sfintilor Brancoveni.

Indurerata doamna Maria Brancoveanu, impreuna cu fiicele, ginerii si nepotii, care au scapat cu viata, a fost inchisa intr-o cetate din Asia Mica, de unde s-a putut reintoarce in tara abia dupa doi ani. Dupa cativa ani, in urma multor rugaciuni, doamna Maria a reusit sa aduca in tara cinstitele Moaste ale mult-iubitului ei sot.

Moastele Sfantului Constantin Brancoveanu au ramas in biserica de pe insula Halki pana in vara anului 1720, cand credincioasa doamna Maria Brancoveanu le-a stramutat in Valahia. Desi mormantul din Manastirea Hurezi astepta trupul voievodului, acesta a ramas gol, doamna Maria fiind convinsa ca turcii vor cauta trupul voievodului in acel loc si, de il vor gasi, il vor pangari. Astfel, ea l-a inmormantat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou, din Bucuresti, unde acestea se afla si astazi.

Pe lespedea de piatra a mormantului, doamna Maria nu a scris nimic. Doar o candela mare, din argint, a fost asezata deasupra mormantului, pe marginea careia sta scris: "Aceasta candela, ce s-a dat la Sveti Gheorghe cel Nou, lumineaza unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brancoveanu Basarab Voievod. Iulie, in 12 zile, leat 7228 (1720)." Aceasta inscriptie, asezata tainic pe candela, a fost descoperita in anul 1914.

Teodor Danalache

• Sfantul Constantin Brancoveanu, ctitor si martir
  Publicat in : Sfintii Martiri Brancoveni
• Sfantul Constantin Brancoveanu
  Publicat in : Sfintii Martiri Brancoveni
• Biserica si palatul brancovenesc din Potlogi
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica brancoveneasca din Doicesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania