"In vremea aceea s-a apropiat un invatator de lege si, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: Invatatorule, care porunca este mai mare in lege? Iar Iisus i-a raspuns: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este intaia si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea acesteia, este: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata legea si proorocii.

Si, fiind adunati fariseii, i-a intrebat Iisus zicand: ce vi se pare voua despre Hristos? Al cui fiu este? Si ei I-au raspuns: al lui David. El i-a intrebat iarasi, cum atunci David, cu duhul, Il numeste pe El Domn, cand zice: zis-a Domnul Domnului Meu: sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale. Deci, daca David Il numeste pe El Domn, cum este fiu al Lui?

Dar nimeni nu putea sa-I raspunda o vorba si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe pe El ceva." (Mat. 22, 35-46)

Un mic amanunt uimitor al vietii este si faptul ca exista oameni care nu au nicio legatura cu Biserica, dar cunosc Legea; nu pun in practica invatatura Evangheliei, insa sunt tot timpul pregatiti sa-i invete pe altii; in clipa in care ai gresit, te vor indrepta cu sfatul lui Dumnezeu.

Ma framanta o intrebare care poate fi adresata tuturor: cat de bine Il cunoastem pe Hristos?

Este o simpla intrebare, fara gandul de a ispiti pe cineva… nu exista om care sa nu fi vazut cel putin o data-n viata o icoana a Domnului nostru Iisus Hristos, insa ce vedem? Cum Il percepem? Ce spune sufletului meu?

Iertati-ma ca nu voi incerca sa scriu teologic – cu argumente si citate- simt ca trebuie sa vorbesc simplu, cu argumente ce ne sunt in fata ochilor adesea, dar nu gasim timpul sa ne vorbim.

Nu pot incepe decat cu cuvintele Pr. Galeriu: “Nu am niciun fel de merit, dar simt ca intr-adevar Hristos –asa cum a marturisit El “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” si cum a spus Sf. Pavel “Hristos este viata mea”- am simtit si simt ca El este viata mea si viata noastra. In El imi aflu cu adevarat sensul vietii mele, si puterea vietii mele, si de a-L marturisi este dorul vietii mele…”. Doamne cat de minunat cuvant! In el ma pierd, in el ma regasesc. Cat de simpla poate fi comunicarea dintre noi si totusi nu reusim sa ne intelegem…

Pentru ceilalti Hristos este un mare om, un invatat, un intemeietor de religii, un profet al lui Dumnezeu, o personalitate ce a marcat istoria si multe altele… iar El un singur lucru subliniaza mereu: ca este Fiu! Acelasi lucru face si acum in dialogul cu fariseii, ii intreaba: “Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?”…

Ca sa fiu sincer pana la capat, de multi ani ma framanta acest lucru: faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu dar si Fiul Omului. Este Fiu… acest lucru denota in primul rand gandul ca apartine unei familii, are o obarsie. Exact ca fiecare dintre noi, apartinem unei famili, nu am venit de nicaieri si mergem catre un necunoscut, ci suntem fii ai unor parinti si ne indreptam catre Dumnezeu.

Hristos este a doua persoana a Sfintei Treimi, este Fiul lui Dumnezeu ce S-a intrupat pentru mantuirea noastra, este cel ce ne-a rascumparat din blestemul pacatului, este cel ce ne-a descoperit pe Tatal, este cel ce ne-a lasat pocainta spre mantuire, ESTE SI VA FI… dar este si Fiul Omului! Si de multe ori m-am intrebat: adica Fiul cui?

Cred si marturisesc ca in desavarsita Lui smerenie este Fiul oricarei mame, oricarui tata. Este fratele tuturor sufletelor necajite si impovarate. Este Fiul oricarei familii ce nu s-a putut bucura de nasterea unui copil in viata aceasta. Si amanuntul acesta cutremurator si adanc, mie imi dezvaluie iubirea absoluta ce vrea sa fie partasa tuturor. In iubire nu te poti bucura de tristete, de incercari, de boala, de pierderea celor dragi, de saracie, de indiferenta. Prin iubire El este Fiul, Fratele, Prietenul, Sotul… ESTE VIATA! Si acum si in veci vecilor.

Cu toate acestea ramane de neinteles pentru multi dintre noi. Chiar daca suntem cu toti inzestrati cu aceleasi daruri si simturi pentru a percepe prezenta Lui in viata noastra, multi refuza sa-L vada. Exact ca si Soarele, el exista si il vad cu totii, dar sunt oameni ce vor sa traiasca cu geamurile si obloanele inchise pentru ca-i deranjeaza lumina!

Vorbind pe limba lor, nu stiu daca o alta personalitate in istoria lumii a fost mai batjocorita prin tot felul de “descoperiri” si “mistere” dezvaluite mai mereu inainte de sarbatori mari. De doua mii de ani incoace tot apar erezii pornite de la o intelegere gresita a Evangheliei, multi incercand sa spuna lumii mai multe decat a spus El Insusi. Oare daca era necesar acest lucru, nu l-ar fi facut El? Cum putem sa ne incurcam in simplitatea cuvantului Lui?...

Pentru altii Hristos este sprijinul, mangaierea, taria si nadejdea vietii acesteia. Credinta le este viata si viata este credinta. Aici adevarul privitor la cat de mult ajuta credinta si rugaciunea sufletului si sanatatii ne este dezvaluit de oamenii de stiinta, care marturisesc prin cercetari amanuntite ca procesul de insanatosire incepe cu acestea doua.

Altii Il aleg ca insotitorul vietii lor, acestia se numesc monahi… sunt atat de “inrobiti” de El, incat decid ca Hristos sa le fie Mirele sufletului lor. Chiar si astazi, dupa atatea secole pline de personalitati, cel ce poate atinge adancul sufletului ramane Hristos. .

Intr-adevar, si astazi sunt multe erezii si multi care spun ca slujesc Lui si impartasesc cuvantul lui Dumnezeu celorlalti; exista religii cu multi adepti care nu au nicio legatura cu Hristos si totusi nu scad in “popularitate” predicand ura, fanatismul, si chiar indumnezeirea dupa conceptele lor. Poate va intrebati: Dintre toti acesti intemeietori de religii cum se deosebeste Hristos?... Simplu: El nu a vrut sa intemeieze o alta religie, pur si simplu ESTE OMUL! In toata plinatatea: de unde vine, cum trebuie sa traiasca si unde ii este destinat sa ajunga.

De ce este porunca (sfatul) iubirii cea mai mare din Lege?... pentru ca “Dumnezeu este Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Omul este si el treime: inima, suflet si minte. Tatal iubeste pe om, Fiul iubeste pe om, Duhul iubeste pe om. Porunca este asadar ca omul intreg sa iubeasca pe Dumnezeu intreg. Cand omul iubeste cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul, atunci omul in intregime iubeste. Iubind omul pe Tatal, iubind la fel pe Fiul si la fel pe Duhul Sfant, iubeste pe Dumnezeu in intregime… Iubirea, adevarata iubire –iar nu ceea ce numeste lumea iubire- e numai de la intreg la intreg.” (Sf. Nicolae Velimirovici)"

Arhim. Siluan Visan

• Catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova
  Publicat in : Biserica in lume
• Lancea cu care a fost strapuns Mantuitorul
  Publicat in : Religie
• Mantuitorul spala picioarele ucenicilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Mantuitorul a murit
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Mantuitorul nostru Iisus Hristos - Euharistic - ieri, azi si in veci Acelasi
  Publicat in : Religie