Deprimarea si tamaduirea ei

Deprimarea si tamaduirea ei Mareste imaginea.

Nevointa

Alte leacuri impotriva deprimarii sunt: postul, suferirea relelor de bunavoie, a lipsurilor, saracia de bunavoie, smerirea de bunavoie, lepadarea de sine, impreuna cu toate dorintele si pretentiile, osandirea de sine. Acestea toate sunt numite in Ortodoxie cu un singur cuvant: nevointa.

Nevointa este un leac foarte puternic pe care-l foloseste crestinul preventiv, care ii intareste firea si ii ofera imunitate impotriva infricosatoarei deprimari. „Nevointa, spune Cuviosul Talasie, impreuna cu cumpatarea si dragostea, cu rabdarea si linistea vindeca toate afectiunile sufletesti" (Filocalia gr. voi.

II, p. 217).

Dar sa le luam pe fiecare pe rand, pe cele care alcatuiesc nevointa. Sa le analizam pe rand, vazand cum previn si intaresc impotriva deprimarii.

Postul si infranarea

Cel care posteste se obisnuieste pe sine, obisnuieste limba si pantecele sau cu mancare putina, cu mancare fara gust, privandu-se de cele gustoase si dulci, abtinandu-se de la placerea limbii. Si refuza sa le primeasca si atunci cand ii sunt oferite. Iar cand calca postul si cumpatarea, se simte pierdut si biruit.
Omul postitor nu se intristeaza niciodata daca ii lipsesc desfatarile gurii, multa mancare sau bautura, de vreme ce singur si le refuza. Atunci cum sa se tulbure daca sotia sa gateste mancaruri fara gust ? Cum sa se simta lipsit de pranzul copios acela care nu se indeletniceste nici cu bautura, nici cu dulciurile, nici cu fructele ? Si cum sa se supere de lipsa lor ?

Cel care se nevoieste cu postul si cumpatarea fata de fiecare placere nu se mahneste cand nu i se desfata gura sau trupul sau. Se bucura, caci i se da ocazia sa se nevoiasca, sa posteasca, sa se infraneze.

Desigur, nevoitorii nu tin post si cumpatare numai spre a nu cadea prada deprimarii. Nu. Ei le savarsesc cu alt rost, insa castiga din acestea si prevenirea mahnirii, a revoltei si a deprimarii. Sfintii nostri erau bucurosi si fara mesele bogate ale celor avuti si gurmanzi. Si nu ca n-ar fi avut ce, insa nu-si ingaduiau lorusi sa manance.

Sfintii s-au bucurat si neavand parte de placerile trupesti ale desfranatilor sau de marile iubiri ale celebrilor indragostiti si ai iubitorilor de trup. Si nu s-au impartasit de aceste placeri nu pentru ca n-ar fi putut avea legaturi trupesti, ci pentru ca nu si-au ingaduit astfel de placeri trupesti. Nu au considerat folositoare pentru ei legaturile trupesti, dimpotriva, le-au considerat daunatoare si pricini de cadere si ratacire si dezastru sufletesc.

Omul desfranat se intristeaza mult in lipsa legaturilor trupesti. Dar si dupa acestea tot intristat este, din cauza urmarilor lor. Se mahneste si este deprimat fara placerile trupesti cand nu reuseste sa le guste sau cand sunt refuzati de femeia sau barbatul dorit. Este mahnit si deprimat si cand pacatuieste in orice fel trupesc si desfranat. Caci ce daca s-a desfatat pentru putin timp ? Dupa placere vin mustrarile constiintei, neputinta sufleteasca, bolile venerice, SIDA, avorturile, depravarea, bolile, divorturile, tribunalele, inchisorile etc.

Omul infranat, nevoitorul, cu alte cuvinte, ascetul se bucura in infranarea lui si nu se mahneste in lipsa placerilor trupesti. Si se lauda in Domnul pentru aceasta lipsire, pe care el insusi si-a asumat-o in lupta sa, cu nevointa sa si cu harul lui Dumnezeu.

Nimeni niciodata nu a fost deprimat avand libertatea si straduinta infranarii. Dimpotriva, multime de pacatosi care au cazut in felurite pacate trupesti au cazut deprimati din pricina nestapanitei placeri. Infranarea are ca plata bucuria. Omul desfatat de placeri are ca plata a placerii mahnirea si deprimarea.

Postitorul nu-si lasa niciodata stomacul sa se sature, implinind sfatul Sfantului Antonie: „Nu manca pana la saturare" (Regulile monahale1., p. 41). Postitorul il admira si ii urmeaza Sfantului Pahomie, care zice: „Tu, Doamne, stii ca. nu m-am saturat de nimic de pe pamant, nici macar de apa" (F. Halkin SPVG, p. 142).

Postitorul asculta de indemnurile Sfantului Vasile cel Mare, care zice: „Sa folosesti bunurile dupa nevoie. De pilda, vinul sa nu te ameteasca cand e vorba sa-l bei pentru sanatate, dar nici sa-l indepartezi de tot, fara sa fie nevoie; asa si toate celelalte bunuri sa serveasca nevoilor tale si nu poftelor tale" (RG. 31,876).

Si in alta parte:
„Noi, crestinii, stim ca infranarea este mama intelepciunii si pricina sanatatii. Din pricina ei fug diavolii departe de noi, precum ne-a invata insusi Domnul zicand ca «acest neam de de moni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post»" (Matei 17,21).

„Sa-si umple cineva pantecele are consecinta de a-si strica sanatatea si de a primi blestem de la Domnul care zice: «Vai voua celor ce sunteti satui acum» (Luca 6,25)" (RG. 31,964-969).

Crestinul primeste si urmeaza inteleapta parere a Sfantului Ioan Gura de Aur care sustine ca de vreme ce urmarea lipsei infranarii este melancolia (deprimarea), inseamna ca infranarea este mama sanatatii.

Si intareste Sfantul Ioan, zicand: „infranarea e mama sanatatii, in timp ce excesul este maica bolii si naste atatea afectiuni pe care nu poate stiinta medicilor sa le vindece. Dureri de cap, de picioare, dureri de maini si tremuraturi si tulburari de vedere si febra mare si indelungata si multe alte boli (.) provin din lipsa infranarii. Dar daca vrei sa vezi si bolile sufletului care se trag din neinfranare, vei afla melancolii, neghiobii, neputinta sufleteasca, desfranari."

Cum sa uite crestinul cuvantul Sfantului Nil care zice: „Fericit cel care calca pe pamant placerile. Caci inaintea acestuia tremura si diavolii" (P.G. 79,1248), prin urmare si demonul care provoaca deprimarea.

In sfarsit, cum sa uite crestinul cuvantul Filocaliei, care zice: „Mintea omului care are infranarea este Biserica a Sfantului Duh" (Filocalia gr. voi. II, p. 220).

Iata de ce postul si infranarea sunt mijloace de prevenire a deprimarii. Sfintii care le-au incercat si care s-au izbavit de infricosatoarea boala ne incredinteaza de acestea. Sa-i ascultam.

Arhim. Spiridonos Logothetis

Articol preluat din volumul "Deprimarea si tamaduirea ei", Ed. Sophia

.

02 Iulie 2014

Vizualizari: 2953

Voteaza:

Deprimarea si tamaduirea ei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE