Pentru socotinta

Pentru socotinta Mareste imaginea.

1) Un frate a zis unui bătrân:
- Nu văd nici un bine înaintea mea.
I-a răspuns bătrânul:
- Tu eşti cu patru uşi iar cel ce voieşte va intra şi va ieşi prin tine şi tu nu pricepi, însă de te vei scula şi vei închide uşile şi nu vei lăsa să intre prin ele gândurile cele rele, atunci le vei vedea afară stând şi luptându-se cu tine.

2) Şi iarăşi a fost întrebat:
- Pentru ce mă trândăvesc adeseori?
Şi i-a răspuns:
- Pentru că n-ai înştiinţat încă starea ta.

3) Şi iarăşi l-a întrebat:
- Ce se cade călugărului să facă?
Şi i-a răspuns:
- Toată fapta bună să o facă şi de la tot răul să se depărteze.

4) Zis-au părinţii:
- La tot gândul ce îţi vine, să ii zici: a! nostru eşti sau al vrăjmaşilor noştri? Şi ştiu că îţi va spune ţie.

5) Şi iarăşi a zis:
- Sufletul este asemenea izvorului: de-l vei curăţi, va izvorî, iar de îl vei astupa, va pieri.

6) Şi iarăşi a zis:
- Socotinţa este mai mare decât toate faptele cele bune.

7) Au zis bătrânii:
- De vei vedea pe cel tânăr, de voia sa suindu-se la ceruri, apucă-l de picior şi trage-l, căci nu îi este de folos.

8) Zis-a un bătrân:
- Neamul acesta nu caută ziua de astăzi, ci ziua de mame.

9) Iarăşi a zis:
- Indrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele.

10) Iarăşi a zis:
- Omul care se nevoieşte pentru Dumnezeu, asemenea este mucenicului.

11) Iarăşi:
De se va face cineva nebun pentru Dumnezeu, îl va inţelepţi pe el Dumnezeu.

12) Şi iarăşi:
- Acestea le cere Dumnezeu de la om: mintea, cuântul şi lucrul.

13) Şi iarăşi:
- Acestea este dator omul să facă: să se teamă de judecata lui Dumnezeu, să urască păcatul, să iubească faptele cele bune şi să se roage totdeauna lui Dumnezeu.

14) Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi, dacă îşi spurcă cineva mintea cu gândurile cele spurcate. Şi s-a pus intrebarea aceasta mai multora şi unii ziceau că se spurcă, iar alţii că nu. Dacă nu, nu putem să ne mântuim cei proşti. Ci mai degrabă aceasta este: să nu faci cu trupul păcat. Iar fratele mergând la un bătrân iscusit, l-a întrebat şi i-a răspuns bătrânul:
- După măsura fiecăruia este intrebat fiecare.
Deci, se ruga fratele, bătrânului, zicând:
- Tâlcuieşte-mi acest cuvânt!
Şi i-a răspuns bătrânul:
- lată un vas poftit! Şi au intrat doi fraţi, unul având poftă mare, iar celălalt mai mica. Şi de va zice gândul celui desăvârşit: aş vrea să am acest vas si nu va zăbovi în aceasta, ci o va tăia de la sine, nu s-a spurcat, neajungând la măsură mare. iar de va pofti şi va zăbovi gândind şi nu-şi va scoate gândul, s-a spurcat pe sine.

15) Zis-a un bătrân:
- Nu vom fi judecaţi atât pentru gândurile cele dinăuntrul nostru, cât mai ales pentru gândurile primite dinafară. Că se întâmplă uneori a se prăpădi din gânduri şi alteori a se încununa din gânduri.

16) Zis-a un bătrân:
- Proorocii au făcut cărţile şi venind părinţii, au trăit după Scriptură. Cei de după dânşii le-au învăţat pe de rost şi le-au şi scris pe când cei de pe urmă, le-au pus deşarte pe ferestre.

17) Nişte fraţi ieşind din chinovie, au mers în pustie la un sihastru. Acesta i-a primit cu părere de bine şi precum este obiceiul sihaştrilor, văzându-i osteniţi, le-a pus masa mai înainte de vreme şi din cele ce avea le-a pus dinainte şi i-a odihnit. Iar dacă s-a făcut seară, au cântat cei doisprezece psalmi. La fel şi noaptea. Iar bătrânul priveghea singur şi i-a auzit pe amândoi, grăind unul către altul:
- Şihaştrii cei din pustie se odihnesc mai mult decât noi la mănăstirile cele mari.
Dimineaţa, vrând ei sa plece la un bătrân aproape de sihastru, le-a zis:
- Inchinaţi-vă bătrânului din partea mea si sa i ziceţi sa nu ude buruienile.
Şi au făcut aşa. Iar acela auzind, a priceput cuvantul batranului şi i-a ţinut până seara nemâncaţi. Dacă s-a făcut seara, au făcut slujbă mare şi după aceea le-a zis:
- Să mai odihnim, pentru voi, de vreme ce sunteţi osteniţi.
Şi le-au pus dinainte pâine uscată şi sare, grăind că se cade a prăznui pentru ei şi a turnat puţin oţet în sare. Apoi, sulându-se, au făcut priveghere până la ziuă şi le-a zis:
- Nu putem săvârşi pentru voi pravila toată, de aceea, odhniţi-vă, de vreme ce sunteţi călători!
Şi făcându-se ziuă, voiau să fugă, dar el îi ruga:
- Mai şedeţi puţin la noi, măcar trei zile, după obiceiul pustiului.
Ei însă, n-au vrut să şadă, dar văzând că nu-i lasă, au fugit fără ştirea bătrânului.

18) Un frate l-a întrebat pe un bătrân:
- De mi se va întâmpla să mă îngreuiez de somn şi va trece vremea pravilei mele şi nu vreau să mai încep de supărare slujba, ce să fac?
Şi i-a răspuns bătrânul:
- De ţi se va întâmpla să dormi până dimineaţa, sculându-te, închide uşa şi ferestrele şi fă -ţi slujba, pentru că scris este: a Ta este ziua şi a Ta este noaptea, căci in toată vremea este slăvit Dumnezeu.

19) Zis-a un bătrân:
- Este un om care mănâncă mult şi încă nu se satură si este altul care mănâncă puţin şi se satură. Deci. cel ce mănancă mult şi încă i-ar mai trebui, are mai mare plată decât o ce mănâncă puţin şi se satură.

21) lesit-au oarecand nişte călugări din Egipt la Schit. Şi văzand cei de la oraş pe cei de Ia Schit mâncând degrabă, s-au smintit. Inştiinţăndu-se de aceasta preotul, a vrut să-i mângâie si a propovăduit in biserica, zicând poporului:
- Postiţi şi lungiţi rănduiala postului vostru, fraţilor! Atunci au dat sa plece egiptenii care veniseră dar au fost opriţi şi dacă n-au mancat in ziua cea dintâi, s-au îngreuiat. Aşa că i-au făcut să mănance tot a doua zi. Cei de la Schit insă a au mancat toata săptămâna. Iar daca a venit sambata, au sezut egiptenii cu bătrânii sa mănânce. Şi fiindcă egiplenii se temeau să mănânce, unul din bătrâni l-a apucat pe un egiptean de mâna si i-a zis:
- Mănâncă cu socoteală, ca un călugăr!
Acela şi-a smucit mana, zicând:
- Lasă-mă, că mor de foame in această săptămână, nemâncând fiertură!
Şi i-a zis bătrânul:
- Dacă pieriţi mâncând a doua zi, cum de vă smintiţi de cei ce postesc totdeauna câte o săptămână?
Iar ei cerând iertare, au plecat bucurându-se.

22) Zis-a un bătrân:
- Dacă va petrece cineva într-un loc si nu se va asemăna locului, însuşi locul ii goneşte pe acesta, căci nu face fapta locului.

38) Zis-a un bătrân:
- Tot vicleşugul care nu este deplin vicleşug, acela nu este vicleşug şi toată dreptatea care nu este deplină, nu este dreptate. Căci se aseamănă omul care nu are nici gânduri bune nici gânduri rele, pământului din Sodoma şi Gomora, care de vreme ce este sărat nu face nici roadă, nici neghină. Pe când pământul cel bun răsare şi grâu şi neghină.

39) Iarăşi a zis:
- Copilul cel ce îşi rosteşte cuvântul între cei mai mari ai săi, este asemenea cu omul ce vâră foc în sânul fratelui
său.

40) Un bătrân a fost întrebat:
- Ce înseamnă: pentru cuvântul cel deşert să dăm seamă?
Răspuns-a bătrânul:
- Orice cuvânt s-ar grăi despre pricina trupului, vorbă deşartă este. Numai ce se grăieşte despre mântuirea sufletului nu este vorbă deşartă. Mai bine este însă decât toate să tăcem. Dacă începi a grăi de bine, la mijloc vine vorbă deşartă.

41) Zis-a un bătrân:
- Cel ce fură şi cleveteşte sau alt păcat face şi după săvârşirea păcatului suspină şi se defaimă pe sine, vine la pocăinţă. Dar cel ce are ură în inima sa, ori mănâncă, ori bea, ori doarme, ori umblă, îl mănâncă pe el ca un venin. De unde se vede că nedespărţit are cu sine păcatul iar rugăciunea i se face spre blestem şi toată osteneala ii este neprimită, chiar de şi-ar vărsa sângele său pentru Hristos.

Cuvinte folositoare ale sfintilor batrani cei fara de nume, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Cuvinte folositoare ale sfintilor batrani cei fara de nume"


 

Pe aceeaşi temă

03 August 2017

Vizualizari: 1091

Voteaza:

Pentru socotinta 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE