Sambata, 22 februarie 2025, Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea "Mosii de iarna". Astfel, in toate bisericile se va savarsi Sfanta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei plecati in lumea vesniciei. Cuvantul "parastas" inseamna "a mijloci pentru cineva" si este o rugaciune de mijlocire pentru cei adormiti. "Mosii" inseamna neamul din care ne tragem, toti cei dragi ai nostri, mutati la Domnul.
Pentru slujba de pomenire a mortilor se pregateste o coliva. Ea este obtinuta din grau fiert, indulcit cu miere sau zahar si simbolizeaza trupul celui mort. Mantuitorul ne-a descoperit ca dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa se ingroape mai intai in pamant si apoi sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune.
Biserica Ortodoxa a consacrat pentru pomenirea generala a mortilor o zi liturgica pe saptamana, si anume sambata. S-a randuit ca sambata sa se faca pomenire pentru cei adormiti pentru ca aceasta este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad spre eliberarea dreptilor raposati. Doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate in chip special, in toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a mortilor, prin cantari si rugaciuni inscrise in randuiala de slujba din cartile liturgice respective (Triod si Penticostal), si anume :
a) Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (a Infricosatoarei Judecati) si
b) Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor).
Ambele zile poarta in popor si denumirea de Mosii (cea dintai : Mosii de iarna, cealalta Mosii de vara), pentru ca in ele facem pomenire pentru parintii, mosii si stramosii nostri cei adormiti.
In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare, Biserica a randuit sa se faca pomenire de a doua venire a Domnului si de Infricosatoarea Judecata. De aceea, intrucat multi dintre dreptii Vechiului Testament au adormit fara sa vada pe Mantuitorul fagaduit si asteptat, iar multi dintre crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia.
In Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau "Mosii" de vara), Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.
Cel mai important lucru pentru cei adormiti este sa-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie. Mentionam ca la Proscomidie, preotul scoate pentru cei adormiti miridie din prescura, rostind numele celor de pe pomelnicele care i-au fost aduse. Miridele sunt niste particele mici pe care preotul le asaza pe Sfantul Disc, alaturi de Sfantul Agnet, partea care Il simbolizeaza pe Hristos. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului prin invocarea Sfantului Duh. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.
Obiceiul de a se face rugaciuni pentru cei morti dateaza de la Sfintii Apostoli
In Liturghia Sfantului Apostol Iacob sunt prezente atat rugaciunile pentru cei vii, cat si pentru cei adormiti: "Doamne, Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii de care ne-am adus aminte si de (cei) care nu ne-am adus aminte, de la Abel pana in ziua cea de astazi. Da-le lor odihna in lacasurile ceresti ale Imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, al lui Isac si al lui Iacov, sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, unde straluceste totdeauna lumina fetei tale".
Rugaciuni pentru cei morti se obisnuia sa se faca si in Bisericile de Alexandria, de Cartagina, de Constantinopol, de Milan. Din toate vechile Liturghii, atat din cele ce erau in uz si mai sunt inca in Biserica ortodoxa orientala si cunoscute sub numele de Liturghia Sfantului Iacob, fratele Domnului, a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, a Sfantului Grigorie, precum si Liturghiile romana, galicana si altele, cum si cele ale iacobitilor, a coptilor, a etiopienilor, sirienilor si nestorienilor, din toate aceste Liturghii, desi atat de numeroase si diferite, nu exista nici una sa nu aiba in cuprinsul ei si rugaciunile pentru cei morti.
In Liturghia Sfantului Vasile cel Mare intalnim aceasta rugaciune: "Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice", iar in continuare zice sa ne rugam pentru aceia ale caror nume le va citi preotul, "pentru odihna si iertarea sufletelor lor in loc luminat unde nu e intristare, nici suspin, da-le Doamne odihna unde straluceste lumina fetei Tale".
In Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, rugaciunea pentru morti se repeta de trei ori. El ii invata pe credinciosii sai ca sa practice aceasta virtute, aratand binefacerea acestei rugaciuni, "atat pentru cei vii, cat si pentru cei morti". "Nu numai ca nu trebuie sa plangem sau sa ne intristam de moartea celor dragi, - spunea Sfantul Ioan Gura de Aur - ci, mai mult trebuie sa plangem nu moartea lor, ci pacatele pe care acestia le-au facut".
Adrian Cocosila
-
Mosii de toamna - Pomenirea mortilor
Publicat in : Editoriale -
Pomenirea mortilor - Mosii de iarna
Publicat in : Parastas - Pomana -
Pomenirea mortilor
Publicat in : Viata liturgica -
Mosii de vara - Pomenirea mortilor
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.