Italia meridionala si Sicilia

Planul in cruce greaca inscrisa a fost ales pentru cateva biserici din Calabria si din Sicilia, cu deosebire pentru cele ale manastirilor basiliene (Nume ce provine de la regula de viata monahala impusa de Sf. Vasile cel Mare). San Marco de la Rossano este unul dintre cele mai bune exemple de acest fel. Patru cupole se inalta peste compartimentele din colturi, ca in anumite biserici de la Constantinopol si ca la Sfantul Pantelimon de la Nerezi.

Rusia Kieviana

Planul in cruce greaca inscrisa, in versiunea sa constantinopolitana, a fost adoptat de Rusia Kieviana atunci cand rusii nu s-au mai multumit cu bisericile lor de lemn.

Dupa Cronica de la manastirea Ipatiev, Vladimir ar fi chemat mesteri bizantini pentru construirea bisericii Dijmei (Desiatinei), numita astfel pentru ca printul o construise si o inzestrase cu a zecea parte din veniturile sale. Acest edificiu a fost zidit intre 989 si 996, intru cinstirea Adormirii Maicii Domnului. El nu ne este cunoscut decat datorita sapaturilor, dar acestea par sa fi aratat ca era cladit in cruce greaca inscrisa. In orice caz acest plan a fost aplicat la catedrala Schimbarii la Fata, zidita la Cernigov de Mistislav, fiul lui Vladimir, si terminata de fratele sau mai mare, Iaroslav cel intelept (1019-1054) pe la 1036. Aceasta biserica pastreaza in bratele crucii tribunele pe care Constantinopolul le suprimase din acest loc de mai multe secole: printul slav si anturajul sau voiau sa imite eticheta capitalei Imperiului, unde basileul si curtea sa, la Sfanta Sofia si in alte sanctuare vechi, asistau la slujbe in tribune de unde dominau gloata credinciosilor si primeau aici impartasania.

Atunci cand Iaroslav cel Intelept a marit Kievul si a ridicat aici numeroase constructii menite sa rivalizeze cu acelea de la Constantinopol, el a adoptat pentru catedrala Sfanta Sofia, zidita intre anii 1037 si 1046, un plan mai amplu. Sub refacerile din secolele al XVII-lea si al XVIII -lea care, dupa o perioada de parasire la sfarsitul Evului Mediu, au transformat-o intr-un edificiu baroc polono-ucrainean, se poate vedea ca la origine ea avea cinci nave terminate fiecare spre rasarit cu o absida si marginite pe celelalte trei laturi de un portic.

Fara indoiala, neputand sa imite Sfanta Sofia de la Constantinopol sau vreo alta biserica impunatoare cu cupola de pe vremea lui Iustinian, a caror prezenta in capitala Imperiului nu mai facea necesara inaltarea unor noi sanctuare mari pentru ceremonii, in orasul de pe Nipru s-a tinut sa se dea o mai mare maiestate tipului de biserica in cruce greaca, prin sporirea navelor. Sfanta Sofia de la Kiev era incununata de treisprezece cupole: una mare in centru, si alte douasprezece mai mici repartizate pe fiecare dintre compartimentele din colturi.

Intentia simbolica era aceea de a-l evoca pe Hristos inconjurat de cei doisprezece apostoli. Constructorii au putut fi influentati in aceasta directie de obiceiul existent de a se inalta peste vechile biserici rusesti de lemn mai multe cupole: Sfanta Sofia de la Novgorod, construita din lemn de stejar de catre Vladimir nu avusese oare, dupa marturia cronicilor, treisprezece cupole ? Inrauririi Constantinopolului i se datoreaza zonele de arcade si de nise care decoreaza absidele, ferestrele numeroase si alternanta in parament a asizelor din blocuri de cuartit cu straturi de caramizi si de mortar rosietic. Cornisele orizontale ale cupolelor, care in capitala Imperiului erau atunci inlocuite cu cornise festonate, s-au mentinut la Kiev. In schimb, frontoanele triunghiulare pe care Constantinopolul le elimina treptat au fost total abandonate la catedrala lui Iaroslav in favoarea liniilor curbe. In interior au fost amenajate tribune, pentru desfasurarea ceremoniilor princiare, peste pronaos si colaterale, de jur-imprejurul crucii centrale (a boltilor).

Cu etajarea sa de acoperisuri rotunjite deasupra boltilor in leagan si a cupolelor cu cornise orizontale inaltate pe tambururi zvelte, Sfanta Sofia de la Kiev are o infatisare cu totul deosebita, in care elementele imprumutate de la Constantinopol, dar alese si potrivite dupa gustul local se impletesc intr-un ansamblu care devine tipic pentru Rusia.

Planul catedralei de la Kiev a fost reluat sub o forma simplificata la biserica Sfanta Sofia construita la Novgorod intre anii 1045 si 1050 de catre Vladimir, fiul lui Iaroslav, spre a inlocui sanctuarul de lemn, dedicat aceluiasi hram, care fusese ridicat de bunicul sau, Vladimir, si distrus in 1045 de un incendiu. Este evidenta aici acea propensiune spre verticalitate pe care o cerea imensitatea campiei rusesti, unde edificiile puteau fi vazute de departe, si care va fi caracteristica pentru scoala de la Novgorod. Cu aceasta insa parasim domeniul artei bizantine pentru a intra in acela al artei ruse.

Alaturi de asemenea edificii, in care fastul princiar tinea sa se afiseze, alte biserici de la Kiev si de la Novgorod au ramas credincioase planului in cruce inscrisa cu trei nave fara tribune. La Kiev, folosirea unor paramente din straturi de caramizi separate prin mortar trandafiriu face sa apara mai stransa asemanarea cu cladirile de la Constantinopol, pe cand la Novgorod blocajul acoperit cu tencuiala alba confera fatadelor o infatisare specifica, dar si aceasta ne indeparteaza de arta bizantina.

C. Delvoye

.