Abatia Iona
Abatia Iona se afla pe insula cu acelasi nume de pe coasta de vest a Scotiei, aceasta fiind cunoscuta cu precadere Sfantului Columba (521-597). De pe aceasta insula a inceput sfantul evanghelizator sa propovaduiasca pictilor pagani din Scotia vestea cea buna a credintei.
Farmecul insulei rezulta in mare parte din topografia acesteia, considerata sacra si asociata direct cu viata si faptele Sfantului Columba si a calugarilor sai. In capatul de sud al insulei, de exemplu, se afla locul unde Columba si cei 12 insotitori ai sai au debarcat pentru prima data in 563, venind din Irlanda. De pe un deal din apropiere Columba a privit inapoi catre tara sa, caci jurase ca se va stabili intr-un loc din care sa nu mai poata vedea Irlanda. Mai exista si Cnoc ant-Sidhein, un damb pe care sfantul se afla cand a vazut ingeri si, nu in ultimul rand, Tarmul Alb al Calugarilor, locul unde calugarii de pe Iona au fost masacrati de vikingi in anul 986.
Dupa moartea lui Columba, in anul 597, insula si-a pastrat timp de mai multe secole faima de centru spiritual crestin al celtilor. Misionarii ordinului intemeiat de Columba au continuat sa activeze in nordul Britaniei si chiar mai departe si de abia o data cu declansarea expeditiilor de jaf ale vikingilor in 794, a inceput sa se diminueze influenta ei.
In evul mediu, pe insula s-a construit o biserica benedictina, ceea ce a confirmat statutul insulei ca loc apartinand curentului principal al crestinismului romano-catolic, deosebit de crestinismul celtic practicat de Columba.
Treptat, in decursul secolelor, in special dupa Reforma din secolul al XVI-lea, biserica manastirii si celelalte cladiri au decazut, devenind ruine pitoresti vizitate de calatori. Importante lucrari de restaurare s-au desfasurat in trei etape, intre 1874-1876, 1902-1910 si incepand din 1938 pana astazi.
Motivul pentru care Columba a plecat in Scotia ramane necunoscut. Traditia spune ca ar fi fost partial responsabil de declansarea unei batalii intre triburile din neamul sau. Plin de remuscari, Columba a fost judecat de un sinod bisericesc si trimis in exil spre a converti atatea suflete, cate pierisera in acea batalie. Aceasta relatare nu apare totusi in biografia lui Columba, scrisa intr-o perioada ulterioara de un calugar din Iona pe nume Adamnan care spune doar ca sfantul a parasit Irlanda indreptandu-se spre Britania la 42 de ani "dorind sa duca invatatura lui Hristos intr-o tara straina".
In orice caz, in 563, insotit de 12 discipoli, Columba a pornit pe mare spre nord, catre insulele Scotiei. A acostat mai intai pe micuta insula Oronsay, dar, hotarat sa nu mai vada Irlanda la orizont, a plecat mai departe si a ajuns pe Iona.
Pentru intretinerea vietii, acestia pescuiau, cresteau vite si cultivau cereale pe terenul nisipos, dar fertil, deoarece continea var, din vestul insulei. Ei vanau foci pentru carne si grasime, pe care il foloseau pentru lampi. Intregul ansamblu de locuit, colibele din lemn si nuiele, biserica din lemn de stejar, cuptorul, bucataria, grajdurile, moara si casa de oaspeti era imprejmuit cu un vallum - un meterez de pamant si un sant.
Nici una din aceste structuri nu a rezistat atacurilor vikingilor si secolelor de ploaie si vant puternic dinspre Atlantic. Manastirea si alte ruine datand din evul mediu ocupa partial locul pe care se aflau constructiile ridicate de Columba, perpetuand astfel traditia sacra a locului.
In timp, pe masura ce reputatia de om sfant a lui Columba crestea, mai multi tineri ucenici au sosit la Iona si astfel comunitatea a prosperat. Dupa doi ani de regim monastic sever, care combina cultivarea pamantului si copierea de manuscrise, laolalta cu rugaciuni si o viata austera, Columba a trecut la implinirea adevaratei sale vocatii -convertirea paganilor scotieni la crestinism.
Planul de crestinare al lui Columba avea drept prima tinta persoana cea mai de seama: regele pictilor din nord. Cand a ajuns la fortareata regelui, acesta a refuzat sa le deschida portile, dar Columba a batut in poarta si aceasta s-a deschis, dintr-o data, singura. Impresionat de aceasta minune, ca si de predica lui Columba despre singurul Dumnezeu adevarat, regele a acceptat noua credinta, crestina.
Apoi Sfantul Columba a urcat pe un deal de unde se vedea manastirea si a binecuvantat lucrarea sa spunand: "Acest loc mic si neinsemnat va fi cinstit nu numai de regii Scotiei si de poporul lor, dar si de conducatorii unor natiuni barbare straine, impreuna cu supusii lor. Chiar si sfintii altor biserici il vor trata cu deosebita consideratie". Si, intorcandu-se la coliba sa, isi lua instrumentele de scris si continua transcrierea psalmilor (Cartea Psalmilor) pana ce ajunse la psalmul 34 versul 11: "iar cei ce cauta pre Domnul nu duc lipsa de bine". Aici se opri.
In noaptea aceea, cand clopotul a batut miezul noptii, Columba a mers in biserica sa se roage pentru ultima data. Calugarii, purtand torte aprinse intrara curand dupa el si il gasira intins in fata altarului, pe moarte. Astfel, Columba isi ridica cu greu mana spre a-i binecuvanta, apoi isi dadu ultima suflare.
Dupa trei zile de priveghi, trupul sfantului a fost ingropat intr-un mormant simplu. Conform credintei, pe locul acestui mormant s-ar afla micuta capela cunoscuta sub numele de Sanctuarul Sfantului Columba, aflata langa intrarea principala a manastirii.
Linistea insulei ramane netulburata si astazi si poate in viitor aceasta insulita va redeveni un centru monastic si de cultura, asa cum spune o profetie atribuita de traditie Sfantului Columba: "in Iona sufletului meu, Iona mea iubita, in loc de cantarile calugarilor se va auzi mugetul vitelor, dar inainte de sfarsitul lumii Iona va redeveni ce a fost".
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.