Manastirea Iviron, unde se praznuieste hramul cel mare al Adormirii Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, este asezata in partea de nord-est a peninsulei athonite, la tarmul Marii Egee, si a fost, asa cum ii arata si numele, intemeiata de regii georgieni (iviriti). Aceasta se intampla cu siguranta inainte de anul 972 de la Hristos, dupa cum marturisesc documentele, deci cu mai bine de 1000 de ani in urma.

Desi distrusa de piratii francezi la 1259, apoi din nou la porunca imparatului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, pentru ca vietuitorii de aici se impotrivisera unirii cu apusenii, si, in sfarsit, de catalani, la inceputul secolului 14, Manastirea Iviron si-a mentinut locul al treilea in ierarhia athonita pana in zilele noastre, dupa Marea Lavra si Vatoped.

Ea adaposteste un inestimabil tezaur constand in parti din sfintele moaste a peste 150 de sfinti. Dintre toate, imi amintesc mereu de o raclita in care se pastraza o mana de tarana plamadita cu sange; sangele Sfantului Apostol Petru varsat pentru Hristos la Roma in anul 55? Alaturi de acestea, muzeul si biblioteca adapostesc valori nepretuite: obiecte de arta, peste 2000 de manuscrise si cca. 20000 de tiparituri, dintre care multe incunabule sau editii princeps.

Ca toate celelalte manastiri din Sf. Munte, si Manastirea Iviron a supravietuit si prin ajutorul dat de evlaviosii domni ai Tarii Romanesti, si mai cu seama de Neagoe Basarb, Radu Mihnea si Matei Basarab. Nu ne-ar fi iertat sa nu il pomenim aici si pe Serban Cantacuzino, cel ce a ctitorit la 1680 paraclisul unde se pastreaza cel mai de pret odor al Manastirii Iviron: icoana Maicii Domnului Portarita.

Icoana Maicii Domnului „Portarita“

Cea dintai dintre icoanele Sfantului Munte este vestita icoana a Maicii Domnului numita „Portarita“ (foto). De aceasta icoana se leaga evenimente uimitoare si minunate, pe care, pentru a le primi cineva, trebuie sa lase deoparte logica si sa se inarmeze cu credinta ortodoxa. Istoria icoanei incepe din perioada iconoclasta a secolului 9. Este vorba, asadar, de lucruri petrecute cu cel putin 1200 de ani in urma, cand imparatul Teofil pornise o salbatica prigoana impotriva sfintelor icoane. Toti crestinii prinsi ca aveau icoane erau dati spre pedepse si chinuri, iar icoanele erau arse in piete.

In acea epoca traia in Niceea Asiei Mici o vaduva credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei: „Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini poruncile!“. Ea le-a fagaduit ca la va da banii a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm.
Acolo femeia a spus Maicii Domnului: „Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare“. A asezat apoi icoana pe apa marii si indata a vazut o lucrare mai presus de fire. Icoana a ramas dreapta deasupra apelor si astfel era purtata de valuri, indreptandu-se catre apus. Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: „Copilul meu,  dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta.

Te rog si te implor sa pleci in partile Eladei. Fiul a ascultat-o si a plecat la Salonic, apoi in continuare a mers in Sf. Munte, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice.

Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care impreuna cu mama sa o aruncase in mare. Acum, in ce loc si pentru cat timp a fost pazita icoana Maicii Domnului, stie numai Imparateasa tuturor. Oricum, dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sf. Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor. Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: „Spune egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire“. Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.

In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i: „Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi“.

Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de „Portarita“.

Chipul Maicii Domnului din aceasta icoana este mai degraba aspru si provoaca o teama sfanta. Preasfanta apare aici ca aspra Stapana a lumii si, privind-o, esti de-a dreptul coplesit. La aceasta conlucreaza si marimea icoanei. Infatisarea chipului fetei ei este atat de maret incat Maica milostivirii se infatiseaza ca Maica dreptatii si a nemitarnicului Judecator. Este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea.

 

Din minunile Maicii Domnului „Portarita“
Una dintre minunile pe care Maica Domnului le-a facut prin aceasta icoana este si aceasta: icoana prezinta o rana uscata la barbie, provenita dintr-o lovitura vrajmasa data de un pirat in urma cu cateva veacuri. Acesta, dupa ce a navalit impreuna cu altii in manastire, a lovit icoana cu un cutit si indata a curs sange, care se vede pana astazi. Acest lucru l-a cutremurat, a crezut si s-a botezat, apoi a trait in manastire o viata monahala aspra. Nevrand sa primeasca nume calugaresc, a cerut ca pentru fapta sa sa fie numit Varvar (Barbarul). Dupa aceea a dus o viata sfanta, lucru pentru care a fost recunoscut ca sfant. In biserica este pictat pe zid Sf. Varvar cu imbracaminte de pirat.

 

Minunea de la Moscova
O alta minune consemnata in cronica manastirii este vindecarea fetei tarului Rusiei, Alexei Mihailovici, in 1651. Paralizase si, dupa spusele medicilor, era condamnata sa ramana asa pentru totdeauna. Dupa ce bolnava a vazut in visul ei pe Imparateasa lumii, catre i-a fagaduit ca o va vindeca deplin daca tarul aduce icoana din Manastirea Iviron, parintii ei, cu adevarat credinciosi, au cerut, prin mijlocirea Patriarhiei de Constantinopol, aceasta icoana. Monahii iviriti au pictat alta icoana, identica cu cea originala, si au dus-o la Moscova. In vreme ce Patriarhul, Rusiei Nikon, cu clerul, poporul si tarul faceau icoanei intampinare sarbatoreasca, printesa bolnava a sarit din pat complet sanatoasa si a alergat prin multime catre icoana. Cand au vazut-o, toti s-au cutremurat.

Pentru felurimea minunilor savarsite de Maica Domnului s-au facut multe litanii cu sfanta icoana pana la tarm, cand i se inchina multimea de pelerini. Sa se insemneze si faptul ca, de cand a venit la manastire, in secolul 10, icoana nu s-a indepartat niciodata de aici.

 

                                                             Silviu-Andrei VLADEANU

                                                           Lumea credintei, anul II, nr 4(9)

• Pelerinaj in Grecia - Sfantul Nectarie si Sfantul Ioan Rusul
  Publicat in : Pelerinaje
• Pelerinaj in Grecia, de hram la Sfantul Ierarh Spiridon
  Publicat in : Pelerinaje
• Pelerinaj in Grecia
  Publicat in : Pelerinaje
• Pelerinaj in Grecia de ziua Sfantului Ioan Rusul cu Sfantul Nectarie
  Publicat in : Pelerinaje
• Pelerinaj in Grecia, hram la Sfantul Luca al Crimeei
  Publicat in : Pelerinaje