Manastirea Iviron - Sfantul Munte Athos

Manastirea Iviron - Sfantul Munte Athos Mareste imaginea.

Manastirea Iviron - Μονή Ιβήρων, Iviru, Iveron - este una dintre principalele manastirile ce inalta rugaciuni Domnului pe Sfantul Munte Athos, a treia in ordine ierarhica, intre cele douazeci de manastiri athonite, dupa Manastirea Marea Lavra si Manastirea Vatoped. In vechime, aceasta manastire se numea "Manastirea Ivirica", dupa locul de origine al ctitorului ei.

Manastirea athonita Iviron, care pastreaza cu mare bucurie si evlavie Icoana Maicii Domnului Portarita, este constru­ita la mica distanta de mare, pe coasta nord-estica a peninsulei, pe un mic ses si se ajunge acolo din Kareia, pe o carare pietruita care coboara pe aproape tot parcursul ei.

Sfantul Munte Athos se afla in nordul Greciei, in regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu inaltimea maxima de 2.033 metri - Varful Athon - ce isi inalta culmea de piatra pe o peninsula lunga de 60 de kilometri si lata de 8-12 kilometri, aria totala a acestuia fiind de 360 de kilometri patrati.

Sfantul Munte Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.

Cele douazeci de manastiri atonite sunt urmatoarele: Manastirea Marea Lavra, Manastirea Vatoped, Manastirea Iviron, Manastirea Hilandar, Manastirea Dionisiu, Manastirea Cutlumus, Manastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea Zografu, Manastirea Dochiariu, Manastirea Caracalu, Manastirea Fileteu, Manastirea Simonos Petras, Manastirea Sfantul Pavel, Manastirea Stavronichita, Manastirea Xenofont, Manastirea Grigoriu, Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea Constamonitu. Pe langa marile manastiri mai functioneaza inca 12 schituri si o multime de chilii monahale ortodoxe, in care traiesc multime de calugari ortodocsi.

Manastirea Iviron - scurt istoric

Manastirea Iviron a fost fondata, din mila Domnului, in anul 980. Potrivit documentelor manastirii, zidirea acesteia ar fi tinut trei ani, intre 980 si 983. Ctitorul acestei manastiri a fost Sfantul Ioan Iviritul, general al armatelor bizantine si prieten al Sfantului Atanasie cel Mare, venit din provincia Caucazului care se numea Ivirica (Iviria sau Georgia de astazi).

Renuntand la inalta lui meserie, Ioan Iviritul a intrat in monahism, alaturi de cei doi fii ai sai, Gheorghe si Eftimie. Tunderea in monahism a fost savarsita de catre prietenul sau, Sfantul Atanasie Athonitul. Adunand ajutoare din Iviria - Georgia, el va ctitori aceasta manastire si ii va pune drept hram Adormirea Maicii Domnului. Cei trei ctitori, parintele si cei doi fii, sunt recunoscuti drept sfinti. Pomenirea lor, impreuna cu a altor sfinti din Iviron, se face la 13 mai.

Desi distrusa de piratii francezi la anul 1259, iar mai apoi din porunca imparatului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, pentru faptul ca monahii acesteia se impotrivisera unirii cu apusenii, si, in sfarsit, de catre catalani, pe la inceputul secolului al XIV-lea, Manastirea Iviron a renascut, din mila Domnului.

Manastirea Iviron va trece prin mai multe incercari, de Dumnezeu randuite. Ea a fost atacata de pirati si incendiata, in repetate randuri. Martirii de la Iviron sunt si astazi pomeniti, cu dragoste si urmatoare ravna. In vremea Patriarhului latin Ioan Vecos au fost trecuti prin sabie 13 calugari iviriti, pe motiv ca nu se supuneau politicii sale uniate.

Manastirea a fost amplu restaurata, dupa toate cele suferite de la necredinciosi, in anul 1513, de catre calugarul georgian Gheorghe Varasvatzes. Aceasta a si condus obstea manastirii, pe post de staret, vreme de mai multi ani. Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601) este si el un ctitor al Manastirii Iviron, portretul lui votiv fiind zugravit pe unul din peretii bisericii principale.

Manastirea Iviron, ca mai toate manastirile athonite, a supravietuit si prin ajutorul dat de evlaviosii domni ai Tarii Romanesti, si mai cu seama de Neagoe Basarb, Radu Mihnea, Grigore Ghica, Matei Basarab si boierul Stavarache din Bucuresti. Nu ne-ar fi iertat sa nu il pomenim aici si pe Serban Cantacuzino, cel ce a ctitorit, la anul 1680, paraclisul unde se pastreaza cel mai de pret odor al Manastirii Iviron: icoana Maicii Domnului Portarita.

Manastirea Iviron este una din cele mai mari si bogate manastiri de pe Muntele Athos. Intr-o vreme, manastirea avea in jur de 200 de calugari. Cu toate ca aceasta manastire athonita s-a bucurat de perioade de instarire, ea a trecut si prin greutati de ordin financiar, dupa ce a patimit, printre alte pierderi, distrugerea prin incendiu a unei insemnate parti din padurea sa in timpul razboiului dus impotriva comunistilor. Inaintea Celui de-al Doilea Razboi Mondial, manastirea avea iluminat electric, fiind singura manastirea atonita, pe langa Manastirea Vatoped si Manastirea Hilandar, care a avut vre­odata electricitate.

Cladirile ansamblului monahal sunt mari, spatioase, marete, linistea si pacea domnind intr-insele si in curte pururea, atat ziua, cat si noaptea, intrerupte fiind doar de su­netele clopotelor, de toaca de fier, ori de cea de lemn, care ii cheama pe monahi la slujbele bisericesti. "Dumnezeu este pace, dincolo de zgomot si agitatie, iar cei care voiesc sa-L cunoasca trebuie sa se afle intr-o stare de pace."

Cantarile psaltice de la Manastirea Iviru sunt deosebit de foar­te frumoase. Nu s-au facut nici un fel de con­cesii in aceasta manastire, ori in altele din Sfantul Munte, fata de muzica occi­dentala. Stravechea tradi­tie crestina a muzicii pur vocale, monofonice, antifo­nice de sorginte bizantina s-a pastrat nealterata.
Manastirea Iviron este unica, prin folo­sirea sistemului caldean de masurare a timpului, socotind rasaritul soarelui drept ora 12.00. Mai exista si un alt aspect, de importanta majora, prin care Manastirea Iviron se dovedeste a fi unica printre manastirile atonite: implicarea ei in lucrarea misionara. Acest lucru a fost minunat rezumat de catre Arhimandritul Gavriil Dionisiatul, in cartea sa "Lavsaikon al Sfantului Munte":

"Timp de secole, Manastirea Iviron si-a raspandit mireasma sa duhovniceasca spre tarile ortodoxe, pana in Caucaz si Rusia. Din aceasta manastire au fost trimisi in calitate de misionari in acele tari indepartate, parinti venerabili si plini de virtuti, cu multa dragoste si lepadare de sine, parinti care au fost credinciosi pastratori ai poruncilor lui Pavel, dupa care nu exista "elin si iudeu.. ci toate si intru toti Hristos" (Col. 3, 11). Iviron este singura mana­stire din Sfantul Munte care a sprijinit duhul misionar din monahism. Acest duh inca se pastreaza aici. Vei gasi monahi iviriti in America, Africa de Sud, Australia si in alte parti ale lumii. Acesti monahi slujesc nevoile duhov­nicesti ale Ortodoxiei si isi imprastie lumina credintei asupra tuturor."

Manastirea Iviron - icoana Maicii Domnului "Portarita"

Cel mai mare odor si cea mai iubita bucurie a manastirii este icoana Maicii Domnulu, facatoare de minuni, numita "Portarita" - Παναγία Πορταϊτισσα. Aceasta icoana se afla in paraclisul de la poarta manastirii, cum se intra in curte, pe partea dreapta. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit pe mare, de la Bizant.

In vremea prigoanei icoanelor - iconoclasmul - traia in Niceea Asiei Mici o vaduva credincioasa, ce avea un singur fiu. Ea pastra cu mare evlavie aceasta icoana a Maicii Domnului in casa sa. La un control facut de trimisii imparatului, acestia au gasit icoana si au spus amenintator vaduvei: "Da-ne bani ca sa scapi impreuna cu icoana ta, altfel vom implini poruncile!". Atunci femeia le-a dat bani multi, sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei si icoana si au mers pe tarm.

Femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot sa te apar. Stapana lumii, tu, ca Maica a lui Dumnezeu, ai stapanire peste toata zidirea. Tu poti sa ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.", si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, in chip minunat - dreapta, pe apa, fara a se scufunda - pana la Sfantul Munte Athos.

Vaduva a fost mangaiata de aceasta priveliste si i-a multumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: "Copilul meu, dorinta noastra cea catre Maica Domnului este deja implinita. Eu sunt gata sa mor pentru credinta mea, prin mainile tiranilor, daca va trebui, dar nu doresc si moartea ta. Te rog si te implor sa pleci in partile Greciei."

Fiul a ascultat-o si a plecat la Tesalonic, apoi in continuare a mers in Sfantul Munte Athos, in acel loc unde, dupa putini ani, a fost ridicata Manastirea Iviron. Acolo a devenit calugar si, dupa ce a trait in chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice." Se vede ca ajungerea lui acolo s-a facut dupa iconomia si purtarea de grija a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat si pustncii Sfantului Munte istoria icoanei pe care, impreuna cu mama sa, o aruncase in mare.

         

Dupa ani si ani, cand aproape de tarm fusese construita Sfanta Manastire Iviron, calugarii au vazut intr-o seara deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea pana la cer. In fata privelistii iesite din comun, au ramas nemiscati si cantau. Vedenia a mai continuat cateva nopti, pana ce s-au adunat si calugari de la alte manastiri acolo, pe tarm. Atunci au vazut ca acel stalp de foc izvora dintr-o icoana a Maicii Domnului, iar cand parintii vroiau sa se apropie cu barca, icoana se indeparta. S-au intors in biserica manastirii si s-au rugat cu credinta si lacrimi Maicii Domnului sa daruiasca acea icoana manastirii lor.

Era atunci in Manastirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care in lunile de vara traia ceva mai sus de manastire, in nevointa si post aspru, asemeni unui inger pamantesc. Lui i s-a aratat Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si i-a zis: "Spune egumenului si fratilor ca voiesc sa le dau icoana mea pentru a-i acoperi si ajuta, apoi intra in mare si paseste pe valuri, si atunci vor cunoaste toti buna voire a mea catre manastire."

Apoi toti monahii au iesit la tarm unde Gavriil a pasit pe apele marii ca pe uscat si s-a invrednicit sa ia in mainile sale aceasta icoana grea si de mari dimensiuni, pictata pe lemn. Pe tarm, monahii s-au inchinat icoanei cu evlavie si mare bucurie. Apoi cu cantari au dus-o in sfantul altar al bisericii manastirii.

In ziua urmatoare, insa, icoana nu a mai fost gasita in biserica! Cautand-o, au gasit-o pe zidul manastirii, deasupra portii centrale. Au adus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o la poarta. Acest lucru neobisnuit s-a intamplat de mai multe ori, pana cand nedumerirea monahilor a fost dezlegata de Preasfanta, care i-a aparut in vis egumenului, zicandu-i:

"Spune fratilor sa nu ma mai deranjeze de acum inainte, pentru ca eu nu doresc sa fiu pazita de voi, ci eu sa va pazesc pe voi, nu numai in viata de acum, ci si in cea viitoare. Si sa nadajduiasca in milostivirea Fiului meu si Stapanului tuturor toti monahii traitori cu evlavie si frica de Dumnezeu in muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El si iata, va dau voua semn: cat timp veti vedea icoana mea in aceasta manastire, harul si mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi."

Monahii s-au bucurat de toate acestea si apoi au zidit un paraclis aproape de poarta manastirii, unde au pus aceasta icoana facatoare de minuni, care se afla in acest loc pana astazi. Datorita acestei intamplari, icoana a primit numele de "Portarita".

Icoana este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecata, cu exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a prorocit, de catre parinti, ca la sfarsitul lumii, aceasta icoana va pleca pe mare, asa cum a venit.

Una dintre bucuriile pe care le-a facut aceasta icoana celor rugatori este urmatoarea: un tanar pelerinj, neprimind paine de la bucatar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucatarului. Bucatarul, dandu-si seama de unde era galbenul respectiv, s-a cait.

Legat de painea din manastire, aici s-a mai petrecut inca si o alta minune: cand manastirea nu a dat masa la hram, de frica foametei, fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare. In amintirea acestei minuni, pocaindu-se inaintea lui Dumnezeu, monahii si-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta manastirii, o lada de lemn, cu paine, la indemana tuturor pelerinilor ce ii calca pragul.

Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii arabilor in Sfantul Munte, un soldat arab a lovit cu cutitul in chipul acestei icoane, si indata a inceput a curge sange. Arabul vazand minunea, s-a infricosat si cazand la pamant s-a pocait, s-a botezat in legea crestineasca si s-a imbracat in haina monahiceasca, ramanand acolo pana la moarte.

Manastirea Iviron - podoabe si manuscrise

Manastirea Iviron pastreaza mai afla multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat, in fiecare zi, la Sfanta Liturghie, scot moastele unui sfant din ziua respectiva): sange de la Sfantul Apostol Petru (o mana de tarana plamadita cu sange, varsat de Apostol pentru Hristos, la Roma, in anul 55), o particica din fasa Domnului, o particica din moastele Sfantului Ioan Botezatorul, mana Sfantului Ioan Gura de Aur, mana Sfantului Mucenic Pantelimon, mana Sfantului Mucenic Haralambie, capul Sfantului Nichita Romanul, al Sfantului Teodor Stratilat, al Sfantului Teodor Tiron si alti sfinti.

 

Multe odoare scumpe are biserica acestei manastiri: vase, vesminte, salbe de galbeni de aur, una daruita de Petru cel Mare, tarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoana. Pe unul din pereti este zugravit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601), ctitor domnitor.

Pe langa alte obiecte de valoare, pastrate in aceasta manastire, mai gasim si: o Evanghelie pe pergament din secolul al XIII-lea, 31 de Evanghelii pe pergament din secolele XIII-XIX, 45 de manuscrise pe pergament, cuprinzand chestiuni bisericesti din secolele XIV-XIX, 174 de manuscrise cu materii profane, din secolele XIX-XX, doua Evanghelii pe hartie, din secolul al XVII-lea, 772 de manuscrise de muzica bisericeasca, din secolele XIV-XIX.

 

In biblioteca Manastirii Iviru se afla aproape 1400-2000 de manuscrise vechi (15 manuscrise liturgice) si cam 15000-20.000 de carti tiparite, prin­tre care se afla numeroase editii princeps ale unor im­portante lucrari. Majoritatea cartilor sunt grecesti, in timp ce restul lor sunt georgiene, grecesti, ebraice, latine, slavone, rusesti si frantuzesti. Aceasta biblioteca este una dintre cele mai mari si mai importante din Sfantul Munte.

Manastirea Iviron - Sfintii Ioan Iviritul, Eftimie cel Nou si Gheorghe - 13 mai

In aceasta zi, pomenirea Cuviosului Eftimie cel Nou, ctitorul Manastirii Iviron din Sfantul Munte Athos, care cu pace s-a savarsit. Tot in aceasta zi, pomenirea Cuviosului Ioan Iviritul, tatal pomenitului Eftimie, care cu pace s-a savarsit. Tot in aceasta zi, pomenirea Cuviosului Gheorghe Iviritul, rudenie pomenitului Eftimie, care cu pace s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului Gavriil Iviritul, care a auzit dumnezeiesc glas si a scos din mare icoana cea facatoare de minuni a Maicii Domnului ce se zice Portarita, care cu pace s-a savarsit. Tot in aceasta zi, pomenirea monahilor Cuviosi Mucenici iviriti, care infruntand pe imparatul Mihail si pe patriarhul Ioan Vecos, aparand dreapta credinta, au fost aruncati in mare si asa s-au savarsit.

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 29586

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE