Biserica Mirauti 

Biserica Sfantul Gheorghe din Suceava

Biserica Mirauti din Suceava, cu hramul Sfantul Gheorghe si cunoscuta sub denumirea de "Vechea Mitropolie a Sucevei", este una dintre bijuteriile cu care nordul Moldovei se mandreste, alaturi de intreaga salba de sfinte locasuri cu arhitectura si fresca unica.

Suceava a devenit un important centru economic si politic al Moldovei, inca din vremea domnitorului Petru I, cand capitala Moldovei este mutata de la Siret la Suceava. Prima atestare documentara a acesteia o avem din data la 11 februarie 1388.

Biserica este situata la jumatatea distantei dintre Curtea Domneasca si Cetatea de Scaun, pe locul cunoscut in vechime sub numele de "Dealul Tatarilor". Biserica a fost construita de catre domnitorul Petru I Musat, intre anii 1375-1391, si a servit ca prim sediu al Mitropoliei Moldovei.

Biserica Mirauti, cea mai veche biserica din Suceava, a constituit odata, centrul spiritual al orasului. Acest lucru reiese si din faptul ca domnitorul Petru I, hotaraste ca alegerea si instalarea lui Iosif I ca mitropolit al Moldovei, sa aiba loc in Suceava; mitropolitul va fi recunoscut de catre Patriarhia de Constantinopol abia in anul 1402.

Se presupune ca Biserica Mirauti ar fi devenit sediu al Mitropoliei dupa anul 1401. In anul urmatoar, domnitorul Alexandru cel Bun va depune in ea Moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Biserica va fi folosita pe post de loc de incoronare, pana in anul 1522.

Arhiereul Narcis Cretulescu este de parere ca numele bisericii - mirauti - ar proveni de la "mir-ota", insemnand "Pacea Tatalui"; el isi bazeaza aceasta parere pe faptul ca domnitorii erau miruiti in aceasta functie de conducere politica - aici a fost uns ca domn al Moldovei si Sfantul Stefan Cel Mare. Aceasta teorie nu sta intru totul in picioare, deoarece numele acesteia ar fi trebuit sa fie "Biserica Pomadzuirii".

O alta teorie legata de provenienta numelui bisericii este cea care-l leaga de prezenta pe acest loc a unei familii numita

Biserica Mirauti va avea de intampinat o serie de greutati. In jurul anului 1513, in urma unei grele incercari, Biserica Mirauti a fost grav avariata. Starea grea a acesteia reiese si din faptul ca Bogdan cel Orb se simte nevoit sa construiasca "o noua mitropolie". A mai fost distrusa in timpul unei invazii a tatarilor din 1513 si refacuta de Bogdan al III-lea (1504-1517) pentru a adaposti in continuare moastele Sfantului Ioan cel Nou.

In luna aprilie a anului 1509, Bogdan al III-lea trece Nistrul, inconjurand Kamenita. Trei luni mai tarziu, el va trece prin Rohatin, de unde va lua clopotul cel mare si-l va pune la mitropolie, in Suceava. La randul lor, polonezii vor ataca si ei Moldova: incepand de la Cernauti, ei vor ajunge pana la Suceava. Neputand cuceri cetatea, ei au intrat in mitropolia acesteia - Biserica Mirauti, de unde au luat clopotul cel mare, adus de la Rohatin; biserica nu a fost daramata, insa a fost atat de avariata, incat nu se mai putea sluji in ea.

Parasirea definitiva a Bisericii Mirauti va avea loc dupa anul 1700, an in care cimitirul acesteia era inca folosit de localnici. Pe unul dintre mormintele din cimitirul alaturat, sunt sapate in piatra, cuvintele:

Habsburgii, aflati la conducerea zonei in acea vreme, tratau rau pe suceveni si ii lipseau de drepturi. Biserica Mirauti, intrata in posesiunea acelora, a dus la nasterea unei actiuni de protest in randul sucevenilor, care, la data de 25 ianuarie 1792, au intocmit o petitie catre guvernul Bucovinei:

Nevoia unei necredincios de a-si zidi o casa o dus la o alta incercare prin care avea sa treaca Biserica Mirauti. El spunea ca in Suceava sunt multe biserici si putini credinciosi, deci nu e nevoie de Biserica Mirauti, care e mai mult parasita decat locuita. In anul 1792, dorind sa-si zideasca o casa in Suceava, dr. Gutter a cerut si a primit de la comisarul Georgievici, aprobarea de a demola biserica, pentru a se folosi de piatra acesteia.

In anul 1815, protestantii din Suceava isi doresc pentru ei acest sfant locas; ei vor aduce drept argument existenta a doua biserici protestante, mai inainte de anul 1775. Cererea acestora a ramas neaprobata, Biserica Mirauti ramanand in continuare parasita. Din anul 1825, biserica va fi folosita pe post de magazie de munitie, pentru o unitate militara asezata in apropiere. Din anul 1854, Biserica Mirauti a fost inchiriata unor negustori, care o foloseau pe post de depozit.

Biserica a fost refacuta si restaurata in mai multe randuri, datorita distrugerilor repetate suferite de-a lungul timpului. Cea mai importanta actiune de restaurare a avut loc sub conducerea arhitectului austriac K. A. Ronestorfer.

In anul 1880, prefectul orasului Suceava - Eudoxiu Hurmuzachi, in intelegere cu Constantin Turtureanu si cu mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici, hotaraste sa scoata la lumina vechea mitropolie - Biserica Mirauti. Aprobarea a sosit la Cernauti in anul 1886.

Inceputul lucrarilor de restaurare va mai intarzia insa o buna bucata de timp. Maestrii au inceput lucrarile de amenajare interioara si exterioara in anul 1898 si le-au incheiat abia peste cinci ani, in anul 1903, sub directa coordonare a arhitectului K. Romstorfer si sub purtarea de grija a mitropolitului Vladimir de Repta.

Biserica Mirauti este renumita pentru acestica deosebita a acesteia, datorata unei tehnici arhitecturale cu totul aparte: in timpul lucrarilor de restaurare, cand au fost demolate boltiturile ruinate, s-au descoperit in ele niste oale de lut - acestea, fiind zidite in perete, produceau rezonante prelungite.

Biserica a ramas inchisa pana la inceputul anului 1919, cand titularul parohiei

Incepand din 25 ianuarie 1926, Biserica Mirauti a fost scoasa din Eparhia Bucovinei. Cercetarile arheologice din 1956 au descoperit in interior fragmente ale pietrei de mormant ce a apartinut Evdochiei de Kiev, prima sotie a lui Stefan cel Mare. Din anul 1957, sub directa indrumare a mitropolitului Iustin Moisescu, lacasul de cult este sfintit ca biserica parohiala.

Biserica Mirauti - arhitectura si podoabe

Se presupune ca actuala constructie ar urma, in linii mari, planul vechii biserici: turla pe naos si un turn clopotnita pe latura sudica. La primul nivel al acestuia se afla un pridvor, prin care se practica accesul in biserica. Biserica musatina, ale carei fundatii sunt suprapuse partial de cea moderna, nu poate fi identificata decat pe laturile de sud si de nord ale acesteia din urma. Urmele identificate in sapatura dovedesc ca edificiul vechi era lipsit de abside laterale si de contraforturi.

Cercetarile arheologice din 1976 au scos la iveala temeliile bisericii ridicate in vremea lui Petru I Musat. Materialul numismatic descoperit in timpul acelorasi sapaturi arheologice dateaza din secolele XIV-XVII.

Printre cele 32 morminte de la Biserica Mirauti se numara si unul care a fost atribuit lui Petru I Musat, fara probe concludente. Acesta este un cavou de caramida situat in naos, primul dintre morminte; in el se aflau un sicriu trapezoidal cu oseminte si urme textile.

Cu prilejul restaurarilor din 1990-2001 a fost re-descoperit mormantul Evdochiei de Kiev, prima sotie a lui Stefan cel Mare, si un alt mormant voievodal (1997). In timpul reparatiilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea au fost descoperite in podul bisericii, in zidarie, monede suedeze cu inscriptia G.A. si o moneda poloneza de la Sigismund III (1587-1632), ceea ce indreptateste afirmatia ca partea superioara a bisericii (mai ales turla) a fost modificata la inceputul secolului al XVII-lea.

• Biserica Parhauti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica din Reuseni
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica din Banesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Veche de lemn din Putna
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Nasterea Maicii Domnului
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: