Manastirea Mera este o manastire ortodoxa aflata pe malul stang al vaii Milcovului, in apropiere de satul Podul Manastirii, in comuna Mera, pe drumul judetean Odobesti-Andreiasu, in judetul Vrancea.

Manastirea Mera, aflata la numai 12 kilometri de orasul Odobesti si la aproape 25 de kilometri de municipiul Focsani, este clasata ca monument istoric, din punct de vedere istoric si arhitectural, ea fiind considerata drept cel mai valoros monument din judetul Vrancea.

Complexul arhitectural din Mera dateaza inca din secolul al XVII-lea, el apartinand initial familiei boierului Motoc. Abia intre anii 1706-1707, fiul cel mai mare al lui Constantin Cantemir, anume Antioh, va ctitori un nou locas monahal, pe locul celui vechi. Aceasta manastire este singura ctitorie bisericeasca a familiei Cantemir.

Manastirea lui Motoc se afla pe locul cimitirului monahal. Manastirea cea veche de la Mera fusese zidita ceva mai la est de cea actuala, de catre boierul Motoc din Odobesti si de episcopul Ioan al Romanului, sotia lui Motoc inchinand-o, mai apoi, domnitorului Constantin Cantemir.

Putin mai inainte de anul 1686, familia boierului Motoc renunta la resedinta de la Mera, unde, cu mijloace modeste fata de cele anterioare, ctitorise o biserica din lemn. Deoarece efortul de intretinere a manastirii era prea mare, in anul 1686, o inchina domnitorului Constantin Cantemir. Din vechiul ansamblu monahal s-a mai pastrat doar un singur turn.

Constantin Cantemir, tatal lui Antioh (ctitorul de la Mera), fusese inmormantat in Biserica Trei Ierarhi, din Iasi. Datorita acestui lucru, fiul a dorit mutarea osemintelor acestuia in singura ctitorie a familiei Cantemir, anume in Manastirea Mera. Astfel, edificiul monastic de la Mera se dorea a fi o necropola domneasca, pentru familia Cantemir, dupa modelul voievozilor moldoveni.

La inceputul anului 1717, ansamblul monahal de la Mera a fost transformat in punct de rezistenta pentru armata habsburgica, de aici pornind atacuri sistematice in tot sudul Moldovei. In luna mai, avangarda armatei lui Mihai Racovita a zdrobit rezistenta organizata in jurul manastirii si a aruncat in aer turnul de poarta al cetatii. Biserica de lemn, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, a fost incendiata, precum si corpul de chilii.

In perioada anilor 1717-1739 este zidita pivnita domneasca, pastrata pana astazi sub ruinele staretiei. In perioada 1737-1739, parintele Mitrofan Callerghi, staretul manastirii, reface sistemul de fortificare al acesteia. Zidurile sunt fortificate, iar turnurile sunt reparate, altele noi ridicandu-se. Intr-un anumit loc din zid este amenajata si o tainita.

Undeva intre anii 1739-1813, staretia piere intr-un incendiu. In anul 1800, parintele Arsenie, staretul manastirii, capteaza apa unui izvor, pe care o aduce in incinta manastirii, pe sub un turn fortificat. Afara, deasupra izvorului, el va zidi o cladire etajata. Cu putin inainte de anul 1813, tot parintele Arsenie construieste staretia, avand doua etaje.

In anul 1882, biserica era avariata de cutremure, casele egumenesti cu etaj erau paraginite, chiliile daramate, iar clopornita din lemn, de deasupra portii, era cazuta.

Lucrarile de restaurare a bisericii din incinta au fost facute intre anii 1974-1978, de catre D.M.A.S.I., din Bucuresti, cu ajutorul arhitectului N. Diaconu. Zidul de incinta al manstirii a fost restaurat partial, intre anii 1975-1977. Actualul proiect isi propune continuarea restaurarii zidurilor de incinta, a turnurilor de colt si drumului de straja, urmand o noua etapa de consolidare a casei egumenseti si anexele ei.

Datorita asezarii acestei manastiri la hotarele dintre doua tari surori, biserica centrala din Manastirea Mera prezinta o arhitectura traditionala moldoveneasca ce interfereaza cu elemente de constructie muntenesti.

Zidul de incinta, puternic fortificat, pastreaza si astazi ferestrele inguste, special zidite pentru aparare, si drumul strajii, care se intinde de-a lungul zidurilor. In doua dintre colturile sale, zidul prezinta doua turnuri puternice, zidite in forma hexagonala, cu doua etaje.

Pe fatada lor vestica, cele doua turnuri prezinta cate doua serii de ferestre de tragere, zidite pentru aparare. In celelalte doua colturi ale zidului inconjurator se afla alte doua turnuri, unul patrat (nord-vest) si altul rotund (sud-vest).

Turnul in care se afla zidita clopotnita este asezat pe latura vestica a zidului fortificat. Sub acest turn, aflat chiar in fata bisericii, se afla poarta de acces in incinta, sub forma unei usi masive de lemn intarit cu metal.

Inaltimea portii este mai mica decat la toate celelalte structuri fortificate asemanatoare, pe aceata intrandu-se numai aplecat, si niciodata in grup. Aceasta masura a fost una de siguranta, spre a intampina o intrare fortata in incinta. La clopote se ajunge pe o scara de lemn, construita in spirala.

In partea de rasarit a bisericii, adica intr-o pozitie diametral opusa celei in care se afla clopotnita, se afla un alt turn, mai mic decat cel vestic. Sub acest turn se afla cea de-a doua intrare in incinta, aceasta deschizand si drumul spre cimitirul manatirii.

Intrand pe poarta vestica, in partea dreapta se afla inaltata staretia si casa domneasca. Din corpul de chilii nu s-au mai pastrat decat fundatiile.

Biserica centrala a manastirii este inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Pridvorul bisericii prezinta arcade sprijinite pe stalpi de piatra de forma octogonala. Usa, din lemn masiv, este incadrata de praguri masive din piatra.

Pisania, asezata deasupra usii, s-a pastrat pana astazi. Astfel, scrisa cu litere chirilice si cu litere grecesti (in doua limbi), pisania este o valoare deosebita. Deasupra acesteia se afla asezata scena Buna Vestire. Aceasta scena nu s-a descoperit pana in anul 1977, cand cutremurul cel mare a zdruncinat zidurile si a scos la iveala icoana. Prin urmare, ctitoria lui Cantemir a fost initial inchinata Bunei Vestiri.

Intre pridvor si pronaos se afla trei arce, sprijinite pe trei stalpi octogonali. Pe o firida centrala se afla asezata icoana Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Pronaosul prezinta doua bolti ample. Sfantul Altar, terminat in absida, prezinta si el o bolta deosebita.

Dintre frescele bisericii s-au pastrat, aparte, tablourile votive ale ctitorilor, cat si o multime de scene biblice. Cat priveste mobilierul, acesta este semnificativ prin pragurile de piatra ale ferestrelor, dar mai ales prin catapeteasma si scaunul episcopal.

Teodor Danalache

• Biserica Sfintii Constantin si Elena - Oborul Nou
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfintii Constantin si Elena - Braila
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfintii Constantin si Elena - Popa Nan
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: