Asezat pe malul drept al raului lalomita, in imediata vecinatate a Piscului Crasani, satul Copuzu a fost intemeiat intr-o parte de Baragan unde urmele de locuire coboara pana in preistorie. Din vremea epocii getice se pastreaza urmele altei asezari, din perioada etnogenezei romanesti datand alte marturii pastrate acolo.
Sub numele de Cervenia, asezarea era atestata intr-un zapis din anul 1621. Mai tarziu, satului i s-a zis Copuzu, dupa slavonescul pentru "tufis", insemnand asadar satul din "locul cu tufisuri". Mosia Copuzu a devenit proprietate a Manastirii Caldarusani si s-a ridicat acolo un schit. Pana dupa anul 1900, mosia era cunoscuta sub numele de Copuzu-Odaia Calugarului. La inceputui secolului al XIX-lea, monahii au ridicat la Copuzu biserica, probabil de lemn, ale carei urme nu s-au pastrat. O cruce de lemn, datand din anul 1834 si pastrata sub foisorul clopotnitei, mentioneaza ca s-a ridicat in cinstea arhimandritilor (al caror nume nu se mai cunoaste), probabil de la schitui amintit. Biserica de zid, pastrata astazi in cimitir, langa "coasta", a fost ridicata de monahii schitului Calugareasca, intre anii 1848-1856, avand hramul Inaltarea Domnului. Dupa secularizare a devenit biserica parohiala, iar mosia sa a trecut in proprietatea statului. De la sfarsitui anului 1916 si pana in 1918, biserica a suferit distrugeri, ocupantii germani transformand-o in adapost pentru animale. Lacasul a fost reparat de comunitate in mai multe randuri, ultima data intre anii 1996-2001, cand s-au efectuat reparatii generale, pictura fiind restaurata de pictorul Teodor Paltinean. Resfintirea s-a facut la 21 octombrie 2001, de catre Preasfintitui dr. Damaschin, episcopul Sloboziei si Calarasilor. De-a lungul vremii, preoti la biserica din Copuzu au fost: Popa Zahariea (1812-1886), Niculae Copuzeanu (1858-1922), Anghel Popescu (1840-1920), loan Z. Popescu (1864-1923) s.a., ale caror nume sunt mentionate pe o placa de marmura fixata in anul 1976 in tinda.
Biserica este de tip nava si are altarul semicircular ca plan, o singura turla octogonala si invelita cu tabla incununand pronaosul. Pisania noua a fost pictata in pronaos, cu litere albe pe fond maroniu deschis, deasupra intrarii, glasuind:
"ACEASTA SF. BISERICA S-A RIDICAT IN ANII 1848-/1856 CA MANASTIRE, DE MONAHII SCHITULUI CALUGAREASCA. LA 1864 S'A TRANSFORMAT IN BISERICA/ DE ENORIE. INTRE ANII 1996-2001 S'AU EFECTUAT/LUCRARI DE REPARATII SI PICTURA NOUA SUB IN/DRUMA-REA PREOTULUI PAROH NAE IOAN. S-A/ SFINTIT DE EPISCOPUL SLOBOZIEI SI CALA/RASILOR DAMASCHIN, IN ANUL 2001,/ LUNA OCTOMBRIE 21./ PICTOR BISERICESC PALTINEAN TEODOR".
In interior se pastreaza cateva tablouri datand din secolul al XIX-lea.
Cimitirul satului pastreaza numeroase monumente runerare din prima si din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Se remarca crucea de lemn datand din anul 1834, cel mai vechi asemenea monument pastrat pe meleagurile ialomitene, precum si crucea "cu pui" amintind de preorul Zahariea, raposat in anul 1886, cruce asezata in imediata vecinatate a peretelui nordic al bisericii.
prof. drd. Stefan GRIGORESCU
Baraganul Ortodox
-
Biserica din Brosteni
Publicat in : Mitropolia Moldovei si Bucovinei -
Sfintirea Manastirii Chiroiu
Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei -
Biserica din Panduri
Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei -
Biserica din Rasimnicea
Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei -
Parohia Razvani
Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.