Biserica mare Domneasca din Targoviste
Biserica mare Domneasca din Targoviste este ctitoria voievodului Petru Cercel (1583-1585). Biserica a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Lacasul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa.
Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci, dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior masurand 14 metri pe 30 de metri.
Deasupra intrarii in naos, pentru familia domneasca, Petru Cercel adauga un balcon, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii.
Prima pictura, de la sfarsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696-1698, din initiativa lui Constantin Brancoveanu.
Varietatea temelor iconografice, simtul in armonizarea culorilor, ca si expresivitatea figurilor, fac din pictura acestei biserici una din marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici proportii, legate intre ele prin colorit si scara, creeeaza o puternica expresie de unitate, care se desprinde, de altfel, din mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti.
Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.
Cum spuneam, in Biserica mare Domneasca gasim cea mai ampla galerie a unor chipuri de domnitori munteni, pastrata si reprezentata de tablourile votive din pronaosul bisericii, de un mare interes artistic si documentar. Astfel, peretele de vest al pronaosului este decorat cu portretele voievozilor Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brancoveanu si Petru Cercel (in postura de ctitori, tinand macheta bisericii), urmati de Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.
Biserica domneasca a fost reparata in anul 1734, dar a ars in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739. La un cutremur ulterior s-au surpat turla si pridvorul.
Unele refaceri vor fi efectuate si in vremea lui Grigore al II-lea Ghica (aprilie 1748 - august 1752) care se vor dovedi insa efemere deoarece in 1785 boltile vor pica din nou.
La data la care ocupa functia de mare vistier, in prima domnie a lui Mihail Sutu (martie 1791 - ianuarie 1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca.
In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.
Dupa infiintarea Comisiunii Monumentelor Istorice in 1892 se restaureaza biserica domneasca in intervalul 1907-1910, sub coordonarea lui N. Ghica-Budesti, lucrari care nu au tinut insa cont de aspectul initial, modificandu-se turlele, fatadele si acoperisul.
Ultimele actiuni de restaurare au avut loc in 1961, din initiativa Directiei Monumentelor Istorice, data dupa care singurele actiuni intreprinse au constat in sondaje arheologice si lucrari de intretinere si amenajare a spatiului.
Pentru mai multe imagini cu biserica, accesati Galeria de imagini - Biserica Domneasca
-
Biserica Domneasca Sfantul Nicolae - Curtea de Arges
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.