In cate chipuri iau nastere gandurile rele in suflet

• « Inapoi
• Inainte »

In cate chipuri iau nastere gandurile rele in suflet

Fiindca am cercetat deja cele despre ganduri, dar n-am distins in cate chipuri incoltesc cugete rele in gandurile bune, am socotit sa adaugam acum si aceasta, asa incat cercetarea acestei parti sa fie deplina. Asadar, exista doua chipuri potrivit carora cugetele rele provoaca tulburari in gandurile bune: sau sufletul din cauza propriei lui neglijen te se inseala cu privire la lucrurile care nu se cuvin si se gandeste la lucruri nerationale, sau diavolul se straduieste cu vrajmasii sai sa-i inspire cu orice chip in minte lucruri nerationale si s-o indeparteze de la contemplarea si de la cugetarea lucrurilor laudabile.

Asadar, cand sufletul lasa in nelucrare concentrarea si intensitatea gandirii si doreste cele ce se intampla sa-i iasa in cale, atunci duhul este purtat catre lucrurile pe care si le reaminteste fara o ordine si cunoastere corespunzatoare, si preocupandu-se mai mult cu acestea trece de la rataciri la rataciri mai mari si de multe ori prin ganduri catre cele rusinoase si necuviincioase in cele din urma se distruge. Dar neglijenta de acest fel si dezordinea sufletului trebuie sa le indreptam si sa le restabilim cu atentia mai puternica si neintrerupta a mintii si sa intoarcem mintea totdeauna la lucrul prezent prin cugetarea despre lucrurile bune.

Iar cand diavolul ar incerca sa ne atace si s-ar grabi sa dezlantuie cu multa violenta, ca niste sageti inrosite in foc, gandurile lui impotriva sufletului fara grija si linistit, si sa-l arda pe neasteptate si sa-l faca sa-si reaminteasca pentru multa vreme si staruitor acelea pe care le-a suferit o singura data; atunci trebuie ca aceste curse sa le primim in fata cu veghere si atentie gata de infruntare, asa cum face luptatorul care evita cu o precautie foarte precisa si cu iuteala trupului loviturile adversarilor, si sa oferim in rugaciunile si in invocarile ajutorului de sus sfarsitul razboiului si indepartarea sagetilor. Pentru ca aceasta ne-a invatat-o Pavel, zicand: "Luati pavaza credintei cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului".

 Asadar, chiar daca in timpul acestor rugaciuni ni s-ar sugera inchipuiri (viziuni) rele, sufletul sa nu inceteze sa se roage si sa nu creada ca el poarta raspunderea pentru sugestiile rele ale vrajmasului, ca si pentru imaginatiile ciudatului scamator; dimpotriva, sa fie convins ca imaginatia cugetelor rele se datoreaza obrazniciei inventatorului de rautate si sa redublam ingenuncherea si sa rugam pe Dumnezeu sa distruga pentru aceasta bariera rea a cugetelor nerationale, asa incat, fara obstacole, cu puterea mintii sa treaca indata si neimpiedicat spre Dumnezeu, fara a fi intrerupt vreodata de asaltarile amintirilor rele. Iar daca influenta pagubitoare a gandurilor ar deveni mai puternica din cauza nerusinarii vrajmasului, nu trebuie sa ne dam batuti si nici sa nu ne oprim la mijlocul luptelor noastre, ci sa rabdam pana atunci pana cand Dumnezeu va vedea perseverenta noastra si ne va lumina cu harul Duhului, care pe vrajmas sa-l puna pe fuga, iar mintea noastra s-o purifice si s-o umple de lumina dumnezeiasca si sa faca in asa fel incat gandul nostru sa slujeasca lui Dumnezeu cu liniste netulburata si cu placere.

• « Inapoi
• Inainte »