I. RELIGIILE MONOTEISTE

• « Inapoi
• Inainte »

AVEM ACELASI DUMNEZEU CA SI NECRESTINII?

"Evreii, mahomedanii si crestinii sunt trei expresii ale aceluiasi monoteism, iar glasul traditiei lor autentice si stravechi este si cel mai cutezator si mai plin de incredere din istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, in loc sa genereze opozitii ireconciliabile, numele acestui unic Dumnezeu sa duca la un respect reciproc, la intelegere si coexistenta pasnica? De ce sa nu privim cu incredere la ziua in care, fara nici un prejudiciu adus dezbaterii teologice, vom descoperi ceea ce este atat de evident si totusi atat de greu de acceptat - si anume ca, in calitate de fii ai aceluiasi Tata, suntem prin urmare cu totii frati?"

Papa Paul al Vl-lea, La Croix, aug.11, 1970

In ziua de joi, 2 aprilie 1970, a avut loc o mare manifestare religioasa la Geneva, in cadrul celei de a II-a Conferinte a "Asociatiei Religiilor Unite", reprezentantii a zece mari religii au fost invitati sa se reuneasca in Catedrala Sfantului Petru. Aceasta rugaciune comuna a avut la baza urmatoarea motivatie: "Credinciosii tuturor acestor zece religii au fost invitati sa se reuneasca in comuniune in cadrul cultului aceluiasi Dumnezeu". Sa vedem cat de valida este aceasta afirmatie in lumina Sfintelor Scripturi

Pentru a explica mai bine problema, ne vom limita in analiza noastra la trei mari religii care s-au succedat istoric dupa cum urmeaza: Iudaismul, Crestinismul si Islamismul. Toate aceste trei religii se revendica de la o origine comuna, ca religii ale Dumnezeului lui Avraam. Astfel, s-a impamantenit parerea ca, din moment ce suntem toti fii ai lui Avraam (evreii si musulmanii, in mod trupesc, iar crestinii in mod duhovnicesc), atunci noi cu totii il avem ca Dumnezeu pe Dumnezeul lui Avraam, (la care ne inchinam fiecare in felul nostru, se intelege), care este ca atare "Unul si acelasi Dumnezeu". Si acest Dumnezeu constituie, intr-un oarecare mod, punctul nostru de unire si de "intelegere reciproca", lucru care ne indeamna la o "relatie de fratie" si de "intelegere reciproca", asa dupa cum a apasat Marele Rabin Dr. Safran, citandu-l pe psalmist: Ce este mai bun si mai frumos, decat numai a locui fratii impreuna... (Ps. 132,1)

Din aceasta perspectiva este evident ca Iisus Hristos, Dumnezeu si Om, Fiul co-etern cu Tatal mai inainte de veci, intruparea si Crucea Sa, invierea Sa minunata si preaslavita si cea de-a doua si infricosata Sa venire nu mai sunt decat niste detalii secundare care nu pot sa ne impiedice sa "fraternizam" cu cei care il considera pe Hristos "un simplu profet" (potrivit Coranului) sau "fiul desfranatei" (potrivit anumitor traditii talmudice)! Iisus din Nazaret nu se mai deosebeste, deci, prin nimic de Mahomed. Ne intrebam care crestin vrednic de acest nume ar admite aceste fapte in constiinta sa?

S-ar putea totusi crede ca, tinand cont de spiritul acestor trei religii si lasand la o parte pentru moment trecutul, am putea sa cadem de acord ca Iisus Hristos este o fiinta exceptionala trimisa de Dumnezeu.

Dar pentru noi crestinii, daca Iisus Hristos nu este insusi Dumnezeu, ci simplu "profet" sau "trimis al lui Dumnezeu", atunci El este nimic mai mult decat un impostor fara seaman, Care S-a facut pe Sine "Fiu al lui Dumnezeu" si asemenea cu Dumnezeu! (Marcu 14,61-62)

Potrivit acestei solutii ecumenice la nivel supra-confesional, Dumnezeul Treimic al Crestinilor ar trebui sa fie ceva asemanator cu monoteismul Iudaismului si Islamismului, cu vechea erezie a lui Sabelie, cu anti-trinitarismul modern si cu anumite secte iluministe. Nu ar mai fi vorba de Trei Persoane si o singura Dumnezeire, ci de o singura Persoana, neschimbatoare pentru unii, sau care-si schimba succesiv mastile (Tatal-Fiul-Duhul) pentru altii. Si in pofida acestor neconcordante ar trebui sa credem ca ne inchinam la "acelasi Dumnezeu"!

Totusi ar putea sa se ridice si urmatoarea naiva propunere: "Dar aceste religii au un punct comun: toate trei il marturisesc pe Dumnezeu Tatal!"

Raspuns: Potrivit Sfintei Traditii ortodoxe, acest lucru este o absurditate. Iata marturisirea noastra: "Slava Sfintei, Celei de o fiinta, de viata facatoarei si nedespartitei Treimi". Cum deci L-am putea desparti pe Tatal de Fiul, cand Iisus Hristos afirma clar: Eu si Tatal Meu una suntem! (Ioan 10,30) Si cand Sfantul Ioan, Apostol, Evanghelist si Teolog al iubirii, afirma si el: Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal (I Ioan 2,23).

Si chiar daca toate cele trei religii il numesc pe Dumnezeu, Tata, al cui Tata este El cu adevarat?

Pentru Evrei si Musulmani El este Tata al oamenilor in plan creatural, trupesc, cata vreme pentru noi, crestinii, El este Tata al nostru, randuindu-ne spre infierea intru El, prin Iisus Hristos (Efeseni 1,5) in planul mantuirii. Ce asemanare poate fi atunci intre Paternitatea Dumnezeiasca din Crestinism si cea din celelalte religii?

Altii ar putea inca spune: "Totusi, Avraam s-a inchinat la Unul Dumnezeu; Iar evreii prin Isaac si musulmanii prin Agar sunt descendentii acestui adevarat inchinator al lui Dumnezeu".

Aici ar trebui clarificate insa mai multe lucruri: Avraam nu s-a inchinat nicidecum la un Dumnezeu unipersonal si monoteist, ci la Dumnezeul Cel prezent in Sfanta Treime, dupa cum citim in Sfanta Scriptura: Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri... Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum i-a vazut, a alergat din pragul cortului in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant (Facerea, 18,1-2).

Deci in ce chip era Domnul, Caruia I S-a inchinat Avraam? Intr-o forma unipersonala, sau in forma Treimii Dumnezeiesti? Noi crestinii ortodocsi cinstim aceasta aratare vechi testamentara (veterotestamentara) a Sfintei Treimi la Ziua Cincizecimii, cand ne impodobim bisericile cu ramuri ce inchipuie acel stravechi stejar si cand asezam in mijlocul lor icoana cu Cei Trei ingeri si o cinstim, intocmai cum a facut-o parintele Avraam!

Descendenta trupeasca din Avraam nu ne poate fi de nici un folos daca nu suntem innoiti prin apele Sfantului Botez in credinta lui Avraam. Iar credinta lui Avraam era credinta in Iisus Hristos, dupa cum Domnul insusi a spus-o: Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat (Ioan 8,56).

Aceasta a fost si credinta proorocului David, care L-a auzit pe Tatal ceresc vorbind cu Fiul Cel de o fiinta cu Sine: Zis-a Domnul Domnului Meu (Ps. 109,1; Fapte 2,34).

Aceasta a fost si credinta celor trei tineri din cuptorul de foc care au fost scapati de Fiul lui Dumnezeu (Daniel 3,25); si tot aceeasi a proorocului Daniel care a vazut in duh cele doua firi ale lui Iisus Hristos in taina intruparii Sale atunci cand L-a vazut pe Fiul Omului indreptandu-se catre Cel vechi de zile (Daniel 7,13). De aceea spune Domnul, adresandu-se posteritatii (incontestabile) dupa trup a lui Avraam: Daca ati fi fiii lui Avraam ati face faptele lui Avraam (Ioan 8,39), iar aceste fapte sunt sa credeti in Acela pe Care El L-a trimis (Ioan 6,29).

Cine sunt deci urmasii lui Avraam? Fiii lui Isaac dupa trup sau ai Agarci egipteanca? Sunt Isaac sau Ismael, urmasii lui Avraam? Ce ne invata pe noi Scriptura prin gura dumnezeiescului Apostol? Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: "si urmasilor" - ca de mai multi - ci ca de unul singur: "si Urmasului tau", Care este Hristos. (Galateni 3,16) Si mai departe ...Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta (Galateni 3,29). Deci in Iisus Hristos a devenit Avraam tata al multor neamuri (Facerea 17,5; Romani 4,17). Dupa asemenea fagaduinte si asemenea adeveriri, ce inteles mai poate avea a fi urmas al lui Avraam dupa trup? Dupa Sfanta Scriptura, Isaac este considerat samanta sau urmas, dar numai ca chip al lui Iisus Hristos.

Spre deosebire de Ismael, fiul Agarei (Facerea 16,1 si urm.) Isaac s-a nascut din libertatea miraculoasa a unei mame sterpe si inaintate in varsta. Deci, contrar legilor naturii, intocmai ca Mantuitorul, Care S-a nascut din Fecioara in chip minunat. El a fost urcat in muntele Moria, intocmai cum Iisus a urcat pe Golgota, purtand pe umerii Sai lemnul Crucii.

Un inger l-a scapat pe Isaac de la moarte, dupa cum tot un inger a pravalit piatra pentru ca sa putem noi privi mormantul gol si sa vedem ca Cel inviat nu mai este acolo. La ceasul rugaciunii, Isaac a intalnit-o pe Rebeca in campie si a dus-o in cortul maicii sale Sara, asa cum si Hristos isi va intampina Biserica Sa pe nori pentru a o duce la salasurile vesnice, in Noul Ierusalim, patria mult dorita.

Deci raspunsul este: Nu. Noi nu avem nicidecum acelasi Dumnezeu pe care il au si necrestinii.

Conditia obligatorie de a-L cunoaste pe Tatal este Fiul: cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal; nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine (Ioan 14,6-9). Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al intruparii, pe Care L-am vazut cu ochii nostri si cu mainile noastre L-am pipait (l Ioan 1,1).

Nematerialnicul a devenit astfel material pentru mantuirea noastra, asa cum spune Sfantul Ioan Damaschin, "...si ni S-a aratat, purtand chip ca al nostru..."

Dar oare cand S-a aratat El printre evreii si musulmanii de astazi, asa incat sa presupunem noi ca si ei il cunosc pe Dumnezeu? Daca ei au o cunostinta despre Dumnezeu care este in afara lui Iisus Hristos, atunci inseamna ca Hristos S-a intrupat, a murit si a inviat in zadar!

Nu. Ei nu-L cunosc pe Tatal. Ei au diverse conceptii despre Tatal; insa fiecare conceptie despre Dumnezeu este un idol, pentru ca este un rod al imaginatiei lor, o creatie dupa chipul si asemanarea lor. Pentru noi, crestinii, Dumnezeu este de necuprins, de neinteles, de nedescris si nematerial, asa cum spune Sfantul Vasile cel Mare. Iar pentru mantuirea noastra, El S-a facut (in masura in care ne impartasim de El) cuprins, descris si material prin aceea ca S-a aratat in Taina intruparii Fiului Sau. A Lui fie slava in vecii vecilor. Amin.

De aceea spune si Sfantul Ciprian al Cartaginei ca cine nu are Biserica drept mama, nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tata!

Fie ca Dumnezeu sa ne pazeasca de lepadarea de credinta a Antihristului ce va veni, si ale carui semne se inmultesc pe zi ce trece. Fie ca El sa ne pazeasca de grozaviile care nu le-ar putea indura nici cei alesi daca prin harul lui Dumnezeu nu s-ar scurta acele zile. Si fie ca El sa ne pazeasca pe noi, "turma cea mica", "ramasita cea dupa alegerea Duhului", asa incat sa ne putem si noi bucura

Impreuna cu Avraam in lumina fetei Sale, prin rugaciunile Preasfintei, de Dumnezeu Nascatoarei si Pururea Fecioarei Maria, a dumnezeiestilor puteri si a multimii de mucenici, prooroci, marturisitori, ierarhi, apostoli si propovaduitori care au fost credinciosi pana la moarte, si care si-au varsat sangele pentru Hristos, Care ne-a castigat pe noi prin Evanghelia Lui si prin apa Sfantului Botez. Noi suntem fiii lor - slabi, pacatosi si nevrednici, asa cum suntem; dar nu ne vom intinde niciodata mainile noastre catre un dumnezeu strain! Amin.

Parintele Basile Sakkas

La Foi Transmise, 5 apr. 1970

• « Inapoi
• Inainte »