Introducere

1. "Dialogul cu religiile necrestine"

Traim intr-o epoca de adanc dezechilibru spiritual, epoca in care multi crestini ortodocsi sunt ca niste copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii (Efeseni 4,14). Pare intr-adevar sa fi sosit timpul cand oamenii nu mai sufera invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi gramadesc invatatori dupa poftele lor, si isi intorc auzul de la adevar si se abat catre basme (II Tim 4,3-4).

Ne incearca un sentiment de consternare cand citim cele mai recente documente si luari de pozitie ale miscarii ecumenice. Reprezentanti ai Conferintei Permanente a Episcopilor Ortodocsi din America impreuna cu alte persoane oficiale ale ierarhiei ortodoxe se intrunesc la nivel inalt cu Romano-catolicii si cu Protestantii si dau publicitatii "declaratii comune" pe teme cum ar fi Sfanta impartasanie sau trairea crestina.

Dar in cadrul unor astfel de intruniri la varf se omite sa li se comunice eterodocsilor (neortodocsilor) ca Biserica Ortodoxa este Biserica lui Hristos la care suntem chemati cu totii, ca numai prin tainele acestei Biserici lucreaza harul Duhului Sfant, ca membrii ei sunt membri ai Trupului lui Hristos care se impartasesc de acest har prin efort personal nemijlocit de curatire a trupului si sufletului in interiorul Bisericii Ortodoxe si ca fara intelegerea acestor aspecte fundamentale toate "dialogurile" si "declaratiile comune" nu sunt decat o caricatura cu pretentii de tinuta academica a adevaratului dialog crestin - dialog al carui tel unic nu poate fi altul decat mantuirea sufletelor omenesti.

Dar multi dintre participantii ortodocsi la aceste "dialoguri" banuiesc, ori s-au convins deja, ca ele nu constituie nici pe departe cadrul in care sa se poata face auzita vocea Ortodoxiei; ei vad ca insasi atmosfera de "liberalism" ecumenic a acestor intruniri anuleaza orice adevar care s-ar putea rosti in cadrul lor. Acesti participanti raman insa tacuti, pentru ca "spiritul vremilor" pe care le traim este adesea mai tare decat glasul constiintei ortodoxe.*

* Vezi Diakonia, 1970, nr. l, p.72; St. Vladimiris, Theological Quarterly, 1969, nr.4, p.225; etc

La nivele mai putin inalte, "conferintele" si "discutiile ecumenice" se organizeaza de obicei cu participarea unui "vorbitor" din partea Ortodoxa si chiar cu oficierea unei "Liturghii Ortodoxe". Atmosfera acestor "conferinte" este intr-atat de marcata de diletantism si de superficialitate, incat ele, departe de a sluji la crearea unei "unitati" atat de dorite de animatorii lor, pun mai curand in evidenta abisul de necuprins ce se casca intre adevarata Ortodoxie si viziunea "ecumenista" asupra lumii si vietii.**

** Vezi Sobornost, Iarna, 1978, pg. 494-8 etc.

La nivelul actiunii, activistii ecumenisti profita de atitudinea nehotarata a intelectualilor ortodocsi invitati la aceste conferinte si de faptul ca ei nu sunt ferm ancorati in traditia ortodoxa; se merge pana intr-acolo incat expresii formulate de acestia, precum "acordul de fond asupra punctelor liturgice si dogmatice", sunt folosite de activistii ecumenisti ca baza pentru cele mai incredibile inovatii, precum oferirea Sfintei impartasanii si ereticilor.

La randul ei, aceasta stare de confuzie permite ideologilor ecumenisti sa lanseze in randul maselor declaratii lipsite de acoperire care fac din aspectele fundamentale ale teologiei dogmatice ortodoxe o comedie ieftina. Iata in ce termeni isi permite sa vorbeasca Patriarhul Athenagoras: "Va cere vreodata sotia dvs. parerea cata sare sa puna in mancare? Cu siguranta ca nu, caci in aceasta privinta ea are infailibilitatea. Sa o aiba asadar si Papa, daca asta doreste".*

* Hellenic Chronichle, April 9,1970

Crestinii ortodocsi constienti se pot intreba pe buna dreptate unde vor sfarsi toate acestea si pana unde va fi impinsa limita tradarilor, falsificarilor si demolarii din interior a Ortodoxiei. Nu s-a facut pana acum nici un studiu atent in aceasta privinta, dar tinand cont de logica desfasurarii evenimentelor, nu este imposibil sa vedem in ce directie se indreapta ele. Ideologia care sta in spatele miscarii ecumenice, care a inspirat declaratii si actiuni de felul celor mentionate mai sus, este o erezie ai carei termeni sunt deja clar definiti: "Biserica lui Hristos nu exista, nimeni nu se afla in posesia Adevarului absolut. Biserica se constituie de-abia acum, in zilele noastre".

Dar nu trebuie sa dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia ca demolarea din interior a Ortodoxiei, adica a Bisericii lui Hristos, ar insemna de fapt distrugerea a insusi Crestinismului. Ca, daca nici una dintre Bisericile actuale nu poate pretinde ca este adevarata Biserica a lui Hristos, atunci o combinare a lor nu va duce nici ea la alcatuirea acestei Biserici unice, sau nu in modul si in sensul in care a intemeiat-o Hristos.

Si daca toate aceste Biserici crestine nu exista decat in masura in care se pot raporta una la cealalta, atunci nici o insumare a lor nu va putea rezulta intr-o Biserica absoluta, caci o atare insumare va trebui si ea sa se raporteze la alte organizatii "religioase". Si iata cum ecumenismul "crestin" nu va putea sa sfarseasca decat in sincretismul unei religii mondiale.

Caci, intr-adevar, acesta este scopul nemarturisit al ideologiei de tip masonic, care inspira si anima "Miscarea Ecumenica", ideologie care, la ora actuala, a patruns atat de adanc in constiinta celor care participa la asa-zisul dialog ecumenic, incat pentru crestinismul denaturat de astazi urmatorul pas logic care se prefigureaza este intrarea in comuniune cu religiile necrestine. Dam, in cele ce urmeaza, cateva exemple care indica liniile de dezvoltare a Miscarii Ecumenice din afara Crestinismului.

1. Pe 27 iunie, 1965, s-a convocat la San Francisco o Conferinta religioasa pentru pacea mondiala, cu ocazia aniversarii a 20 de ani de la infiintarea unei filiale a Organizatiei Natiunilor Unite in acel oras. in fata unui public de 10000 de persoane reprezentanti ai religiilor Hindusa, Budista, Musulmana, Mozaica, Protestanta, Catolica si Ortodoxa au tinut cuvantari despre fundamentarea "religioasa" a notiunii de pace mondiala, iar un cor "inter confesional" de 2000 de voci a intonat imnuri religioase apartinand tuturor denominatiunilor.

2. Intr-o declaratie oficiala la cel de-al 19-lea Congres al clerului si laicatului din Dioceza Greaca a Americii de Nord si de Sud (Atena, iulie 1968), s-a afirmat: "Credem ca Miscarea Ecumenica, chiar daca a luat nastere in sanul Crestinismului, trebuie sa fie o miscare a tuturor religiilor care isi dau mana".

3. "The Temple of Understanding, Inc". (Templul intelegerii), o fundatie Americana initiata in 1960 ca un soi de "Asociatie a Religiilor Unite" cu scopul de a "cladi Templul simbolic in diferite colturi ale lumii" (in perfect acord cu doctrina Francmasoneriei), a tinut pana in prezent mai multe "conferinte la varf". La prima dintre ele, organizata la Calcutta in 1968, trapistul *) Thomas Merton **) a declarat: "Suntem deja in unitate. Ceea ce trebuie sa ne redobandim insa este unitatea primordiala".

* Trapist, membru al ordinului romano-catolic cistercian, reorganizat de catre abalele de Rance in 1664, in cadrul manastirii "La Trappe" din Normandia (n. tr.)

** Calugar american (1915-1968) din ordinul cislercienilor nascut la Prades, in Franta din tata neozeelandez si mama americana. A studiat si apoi a predat literatura engleza la Universitatea din Columbia, iar in 1938 s-a convertit la romano-catolicism, intrand in ordinul trapist la manastirea Our Lady of Gethsemane din statul Kentucky. Biografia sa de mare succes (subliniaza titlul original) The Seven Storey Mountain (Muntele cu sapte etaje, 1946) a determinat un mare numar de persoane sa se calugareasca. Pledeaza pentru un monahism orientat catre lume (vezi Contemplation in a Word of Action, Contemplatia intr-o lume a actiunii, 1971), bucurandu-se de o popularitate imensa si purtand o corespondenta bogata. Scrie mult, de la jurnal personal si poezie pana la critica sociala. Interesul sau crescand pentru spiritualitatea extrem-orientala l-a determinat sa participe la o conferinta in domeniu la Bangkok (sic), unde a suferit un accident prin electrocutare din cauza unei defectiuni la instalatia de aer conditionat. Dupa CHAMBERS BIOGRAPHICAL DICTIONARY, Chambers, 1990. (n.tr.)

La cea de a doua conferinta, organizata la Geneva in aprilie 1970, s-au intalnit optzeci de reprezentanti a zece dintre religiile existente pentru a discuta probleme precum: "Proiectul de Creare a Comunitatii Mondiale a Religiilor". Secretarul General al Consiliului Mondial al Bisericilor, Dr. Eugene Garson Blake a lansat un mesaj de unire catre toti conducatorii spirituali ai tuturor religiilor din lumea intreaga; iar pe 2 aprilie la Catedrala Sfantul Petru a avut loc o slujba supraconfesionala "fara precedent", descrisa de catre pastorul protestant Babel ca fiind "un eveniment epocal din istoria religiilor". Cu acest prilej, fiecare participant s-a rugat in limba lui si potrivit traditiei propriei sale religii.

De asemenea, "credinciosii tuturor religiilor au fost invitati sa coparticipe la cultul aceluiasi Dumnezeu; slujba s-a incheiat cu rugaciunea 'Tatal nostru" (La Suisse, 3 aprilie 1970).

Materialele de popularizare pe care le-a redactat "Templul intelegerii" dau la iveala ca la conferinta "la varf" organizata in toamna anului 1971 in S.U.A., au fost invitati si reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si ca Mitropolitul Emilianos din Patriarhia de Constantinopol este membru al "Comitetului International" al Templului.

Asadar, "conferintele la varf ofera delegatilor ortodocsi ocazia sa intre in dialoguri care duc la "crearea unei comunitati mondiale a religiilor", care "grabesc realizarea visului de pace si de intelegere al omenirii", potrivit filozofiilor intemeiate de Vivekananda, Ramakrishna, Gandhi, Schweitzer, si potrivit fondatorilor altor felurite religii; aceiasi reprezentanti participa, de asemenea, la rugaciuni supraconfesionale "fara precedent", la care "fiecare se roaga potrivit propriei sale religii".

Ne intrebam: cam care ar putea fi starea inimii unui crestin ortodox, care participa la asemenea conferinte si se roaga impreuna cu musulmani, cu mozaici si cu pagani?

4. La inceputul anului 1970 Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a finantat conferinta de la Ajaltoun (Liban) dintre hindusi, budisti, crestini si musulmani, care a fost urmata de o conferinta de evaluare in iunie al aceluiasi an la Zurich, unde 23 de "teologi" din cadrul CMB au declarat necesitatea "dialogului" cu religiile necrestine. La intalnirea Comitetului Central al CMB de la Addis Abbeba din ianuarie anul acesta,* Mitropolitul Georges Khodre al Beirutului (Biserica Ortodoxa a Antiohiei) i-a socat pana si pe delegatii protestanti cand nu numai ca a lansat apelul la "dialog" cu aceste religii dar, calcand in picioare nouasprezece secole de istorie a Bisericii Mantuitorului Hristos, i-a urgentat pe crestini sa "investigheze viata de autentica spiritualitate a celor nebotezati" si sa-si imbogateasca experienta cu "comorile ce se afla in sanul comunitatii religioase universale" (Religious Press Service), caci atunci cand "brahmanul, budistul sau musulmanul isi citeste scriptura sa, el primeste in lumina pe insusi Hristos".**

* adica din 1979 (n.tr.)

** Christian Century, 10 feb, 1971

5. La intalnirea de la Addis Abbeba din ianuarie 1971 Comitetul Central al Consiliului Mondial al Bisericilor a incurajat si a aprobat ca reprezentantii diferitelor religii sa se intalneasca cat mai des posibil, mentionand ca, "in prezenta faza de dezvoltare putem incepe sa acordam prioritate intalnirilor bilaterale axate pe probleme specifice".

In acord cu aceasta directiva, s-a programat pentru mijlocul anului 1972 un "dialog" major crestino-musulman cu circa patruzeci de participanti de ambele parti, la care au fost prezenti si delegati ortodocsi.*

* Al Montada, ian-feb 1972, p.18.

6. In februarie 1972 un alt eveniment ecumenic "fara precedent" a avut loc la New-York, Aici, pentru prima oara in istorie - potrivit Arhiepiscopului Iakovos al New-Yorkului - Biserica Ortodoxa Greaca (Arhidioceza Greaca a celor doua Americi) a intrat intr-un "dialog" teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, in cele doua zile de discutii s-a ajuns la rezultate foarte precise care pot fi considerate simptomatice pentru rezultatele viitoarelor "dialoguri cu religiile necrestine". "Teologii" greci au cazui de acord cu "revizuirea textelor lor liturgice referitoare la iudei si iudaism, atunci cand ele sunt negative sau ostile" (Religious News Service).

Mai poate exista vreo indoiala in ceea ce priveste intentia acestor "dialoguri"? in mod evident ea este aceea de a "reformula" Crestinismul Ortodox asa incat el sa nu mai creeze senzatii de disconfort religiilor acestei lumi.

Acestea sunt evenimentele care au marcat inceputul "dialogului cu religiile necrestine" la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70.

De atunci incoace ele s-au intetit, iar dialogurile si chiar rugaciunile "crestinilor ortodocsi" cu reprezentantii religiilor necrestine sunt acceptate ca un aspect normal si cotidian al vietii contemporane. "Dialogul cu religiile necrestine" a devenit chiar moda intelectuala a zilelor noastre; aceasta moda reprezinta actuala faza de progres a ecumenismului in drumul sau catre un sincretism religios universal. Dar sa examinam acum "teologia" si scopul acestui "dialog" accelerat si sa vedem ce il distinge de ecumenismul asa-zis crestin care a predominat pana acum.