VI. SEMNE DIN CER PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOXa ASUPRA OBIECTELOR ZBURaTOARE NEIDENTIFICATE (OZN-urilor)

• « Inapoi
• Inainte »

Deceniile care au urmat celui de al II-lea Razboi Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales in Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi in aparenta neavand nici o legatura cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atenta un semn tot atat de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiinta religioasa" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburatoare neidentificate", care virtual au fost vazute in toate partile lumii, incepand cu prima "farfurie zburatoare" reperata in 1947.

Credulitatea si superstitia omeneasca, care sunt la fel de mult raspandite astazi ca oricand in istoria omenirii, au facut ca acest fenomen sa fie intrucatva asociat cu "manifestarile bizare" ale diferitelor pseudo-religii contemporane. Intr-o masura nu mai mica insa, el a suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiinta si chiar al unor echipe guvernamentale, interes ce s-a concretizat in publicarea unor studii si carti.

Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive in identificarea fizica a acestor obiecte zburatoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercetatorii pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile decat vechile teorii de pana acum.

In acelasi timp insa, aceste ipoteze de ultima ora ne aduc in prezenta unei "granite a realului" (chiar asa se si intituleaza una din lucrarile stiintifice mentionate), adica la limita unei realitati psihice si spirituale pe care, oamenii de stiinta respectivi nu sunt pregatiti sa o investigheze. In schimb, bogatia de informatii referitoare tocmai la aceasta realitate, asa cum o aflam din textele patristice si din Sfanta Scriptura, il plaseaza pe observatorul crestin ortodox in pozitia privilegiata din care el are toate datele care sa-i permita sa evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" in general.

Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu atat de fenomenele ca atare, cat de mentalitatea asociata cu ele: cum interpreteaza oamenii in general OZN-urile si de ce? Printre primii care au abordat problema OZN-urilor in acest mod se numara si celebrul psiholog elvetian C.G. Jung, in foarte seriosul sau studiu din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburatoare: un mit modern al obiectelor vazute pe cer).

In aceasta carte Jung abordeaza fenomenul in primul rand din perspectiva semnificatiei lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinand "realitatii obiective", el a identificat cu toate acestea in mod just zona cunoasterii umane, careia ii apartine. Oamenii de stiinta contemporani, chiar daca pornesc de la latura "obiectiva" iar nu cea psihologica a problemei, sunt si ei nevoiti sa apeleze la ipotezele "psihice" pentru a putea explica aceste fenomene.

In abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai inainte de toate important pentru noi sa intelegem cadrul general in limitele caruia s-au interpretat in general fenomenele OZN (de catre cei care au crezut in existenta lor, desigur), inca de pe vremea primelor lor manifestari la sfarsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregatiti sa vada pe cer? Raspunsul la aceasta intrebare se poate afla aruncand o privire rapida asupra literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.

1. Atmosfera science-fiction

Originile acestui gen de literatura sunt indeobste plasate la inceputurile secolului XIX. Unii prefera sa-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combina un stil de un realism foarte persuasiv cu o substanta narativa atinsa intotdeauna de "misterios" si de "ocult". Altii o considera precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, in cartea sa "Frankestein, or the Modern Prometheus" (Frankestein sau Prometeul modern, tradusa recent si in romaneste, n. tr.) combina stiinta fantezista si ocultism intr-un mod ce caracterizeaza multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci incoace.

Povestirea stiintifico-fantastica tipica avea sa apara insa la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, odata cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecand prin faza manifestarilor literare de mana a doua, asa cum apareau ele in periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o forma literara de prestigiu international in deceniile din urma. Mai mult, un numar de filme de maxima audienta atesta cat de mult atmosfera SF captiveaza imaginatia maselor.

Filmele SF ieftine si mai curand de senzatie ale anilor '50 au facut loc in ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care isi spun "de idei", cum ar fi Odiseea spatiala 2001, Razboiul stelelor, sau Intalnirea de gradul III, fara a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).

Filozofia sau mai curand ideologia care sta la baza spiritului SF si care il genereaza, este impartasita, chiar daca numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceasta filozofie ar putea fi rezumata astfel:

1. Religia in sens traditional este fie cu totul absenta, fie prezenta in mod accidental sau artificial. Chiar ca forma literara, SF-ul este in mod vizibil produsul unei perioade deja "post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu totul secularist, desi in el se amesteca adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu", atunci cand este mentionat, este prezentat ca o putere vaga si lipsita de contur, iar nu ca o fiinta personala (de ex. "Forta" din Razboiul Stelelor, o energie cosmica care are atat un aspect pozitiv cat si unul negativ). Fascinatia crescanda a omului contemporan fata de temele SF este o reflectare directa a pierderii valorilor religioase traditionale.

2. In centrul universului SF nu se mai situeaza Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum il cunoastem noi astazi, ci asa cum va "deveni" el in viitor, conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt in general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies in prim plan, ci intalnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce reprezinta rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin "din alte galaxii".

Ideea ca exista forme de viata inteligenta "mult evoluata" pe alte planete a devenit atat de inradacinata in mentalitatea contemporana, incat pana si in cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotita ca ceva de la sine inteles.

Astfel, intr-o foarte populara serie de carti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods - Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" in preistorie, carora li s-ar datora aparitia subita a inteligentei la om, inteligenta care este anevoie de explicat prin teoria evolutionista obisnuita.

Cercetatori de prestigiu din Rusia speculeaza ca distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, ca in urma cu secole pamantul a fost vizitat de fiinte "extraterestre", ca Iisus Hristos se poate sa fi fost un astfel de "cosmonaut" si ca astazi "este posibil sa ne aflam in pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. *

* Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain - Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele in lb. rusa ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space", in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik Jan. 1968

Cercetatori la fel de reputati din lumea occidentala cred destul de serios in existenta "inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani incoace ei incearca, prin intermediul telescoapelor radio, sa intre in legatura cu ele. Exista in intreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care incearca sa receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.

De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit sa urmeze orice idee noua pe care o lanseaza "stiinta", fac la randul lor speculatii in cadrul noului domeniu al "exoteologiei" (adica "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netagaduit ca mitul SF ii fascineaza cu putere pana si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiinta ai zilelor noastre.

Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele in literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au "depasit" limitele umanitatii obisnuite, mai ales cele ale "personalitatii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o impersonalitate bizara. In cartea Childhood's End (Sfarsitul copilariei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasa de oameni are fizionomia caracteristica varstei copilariei, insa chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformari "evolutive" inca si mai inalte, pana la absorbirea intr-o "Supraminte" impersonala.

In general literatura SF - ale carei idei se afla in opozitie diametrala fata de invatatura crestina, dar in concordanta perfecta cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul evolutionist" si "spiritualitatea" in termenii unei depersonalizari crescande.

3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vazute, in termenii SF, ca "proiectii" ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt catusi de putin lipsite de substanta, pentru ca ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiana a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfasurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

Iata cateva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aparea si a disparea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin "gandirea pura", miscarea la viteze ce depasesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovaduirea unei filozofii "spirituale" care se plaseaza "dincolo de orice religie" si care promite sosirea unui timp in care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.

Intr-adevar, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decat prin practici sataniste si vrajitoresti tipice. Intr-o istorie a literaturii SF se noteaza ca, "un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normala prin intermediul unor personaje si evenimente care depasesc conditiile de spatiu si de timp normale" .*

* Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura SF: Istorie, Stiinta, Premonitie, Oxford University Press, 1977, p. 175.

Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamana foarte bine prin unele locuri (mai ales in amanuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele descrieri din "Vietile Sfintilor Parinti", pe vremea carora activitatile vrajitoresti erau ceva obisnuit la popoarele pagane, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti sa-si duca viata.

Literatura stiintifico-fantastica nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologica" nu este. Ea se prezinta mai degraba ca o intoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne - stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiata de ocultism.

In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaza ca "radacinile literaturii SF, ca si radacinile stiintei, se situeaza in zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetarile si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indica si ele o viitoare jonctiune intre "stiinta" si ocultism, dezvoltare care se afla in deplina armonie cu literatura SF.

Literatura SF din Uniunea Sovietica (care se bucura acolo de aceeasi popularitate ca si in Vest, desi cunoaste dezvoltari usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentala. In general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influenta occidentala sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduista, asa cum se remarca in cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatura SF ramane, potrivit unui critic, "cu o capacitate vaga de a distinge demarcatiile critice dintre stiinta si magie, dintre omul de stiinta si vrajitor, dintre viitor si fantezie".

Literatura SF, atat din Vest cat si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, "confirma in intregime - spune acelasi autor -, faptul ca faza superioara a umanitatii o constituie ocultismul".*

4. Prin insasi natura sa "viitorologica", literatura SF tinde sa devina utopica. Cateva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfecta a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupa de "evolutia" societatii moderne la o stare mai avansata, sau cu intalnirea cu civilizatii superioare de pe alta planeta, cu speranta (care uneori este prezentata ca realitate) ca problemele cotidiene ca si limitarile conditiei umane pot fi depasite. In creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "incepe sa dobandeasca calitati nemateriale", iar "civilizatia post-industriala va fi ca aceea de tip hinduist" **.

* G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science Fiction - Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110

** Grebens, pp.109-110

"Fiintele avansate" din spatiul cosmic sunt adesea inzestrate cu calitati "mantuitoare", iar aterizarile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente "apocaliptice" - de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care sa conduca oamenii in "progresul lor evolutiv".

Intr-un cuvant, literatura SF a secolului XX este in ea insasi un semn graitor al pierderii valorilor si mentalitatii crestine in interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestand mai curand, pe fata sau in ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot aceasta literatura, intr-o perioada cruciala de criza si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o forta de prim ordin in crearea sperantei si a starii de asteptare actuale a "fiintelor extraterestre", care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, calauzind-o catre o noua era "cosmica" a istoriei sale.

Pretinzand ca este "stiintifica si nereligioasa", literatura SF in realitate este un mijloc propagandistic de varf (de forma secularista) in mediatizarea "noii constiinte religioase" ce invadeaza omenirea, pe masura ce crestinismul autentic supravietuieste in arii etnice si geografice tot mai restrans.

Toata aceasta prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund in mod ciudat cu asteptarile pseudoreligioase spre care este stimulat omul "civilizatiei postcrestine"!

2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica

Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregatit intrucatva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi in mod evident, neputand intelege realitatea lor "obiectiva" pe baza literaturii sau asteptarilor si fanteziilor omenesti.

Inainte de a incerca sa aflam ce sunt OZN-urile, trebuie mai intai sa cunoastem natura si gradul de incredere pe care il putem acorda observatiilor care s-au facut asupra lor. Exista cu adevarat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de implinire psihologica si pseudo-religioasa pe de alta parte?

Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de catre Dr. Jaques Vallee, un cercetator francez care in prezent locuieste in California, expert in astrofizica si in stiinta computerelor, si care a facut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifica a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Marturia lui este cu atat mai pretioasa, cu cat el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce intregeste considerabil tabloul general al fenomenului.

Dr. Vallee afirma* ca, desi obiecte zburatoare ciudate au mai fost observate in secolele trecute, "istoria lor moderna" incepe odata cu transformarea lor intr-un fenomen de masa, adica odata cu anii celui de-al doilea Razboi Mondial si de atunci inainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oara in 1947, dar el se repetase de mai multe ori pana atunci in tari ale Europei.

* UFO's in Space : Anatomy of a Phenomenon - OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen -, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)

In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce pareau ca se afla sub un control inteligent, iar in 1946, mai ales in luna iulie, a fost un adevarat val de astfel de aparitii, in Suedia si in alte tari nord-europene. Initial s-a presupus ca obiectele percepute in acest val scandinav sunt "meteori", apoi ca ar fi "rachete" (sau "rachete fantoma") sau chiar "bombe", si uneori ca sunt "un nou tip de nava spatiala", capabila de miscari cu totul neobisnuite in spatiu si care nu lasa nici o urma pe sol, nici macar atunci cand par ca aterizeaza.

Presa europeana era plina de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toata lumea in Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar in nici macar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor "extraterestre" sau "interplanetare". Dr. Vallee conchide ca "valul" a constat din aparitia unor obiecte reale, dar ramase neidentificate si ca el nu se poate pune pe seama "rumorilor" pre-existente despre OZN-urile sau despre "vizitatorii din spatiul extraterestru".

Conform cercetarilor sale, din acest "val de farfurii zburatoare" si din altele ce i-au urmat, lipseste orice asociere intre interesul crescand al maselor pentru literatura SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte dupa cum nici cu ani inainte, cand Orson Wells panicase intreaga opinie publica americana in 1938, cu a sa adaptare radiofonica dupa Razboiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun "val de farfurii zburatoare".

El concluziona ca "nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent de influenta constienta sau inconstienta a martorilor oculari sau a reactiilor lor fata de el".

Prima reperare, care s-a inregistrat in Statele Unite si care a fost preluata si difuzata in masa de mass-media americana, a avut loc in iunie 1947, cand Kenneth Arnold, un comis voiajor care isi pilota la acea ora propriul avion, a vazut noua obiecte in forma de disc, asemenea unor "farfurii" ce zburau in apropiere de Muntele Rainier din Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a inceput era "farfuriilor zburatoare".

Ceea ce este totusi interesant, este ca aceasta nu a fost prima aparitie OZN americana; s-au facut alte observari nepopularizate, in lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, in aceeasi luna, avusese loc un val OZN in Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.

Deci, se vede clar ca aparitiile OZN din 1947 nu se datoreaza nicidecum peste tot isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii in cadrul valului american din 1947, mai cu seama in lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare faceau speculatii despre "vizitatorii interplanetari", aparitiile erau totusi luate in serios de oamenii de stiinta, care presupuneau ca se afla in fata unei tehnologii foarte avansate, dupa toate probabilitatile americane, sau poate chiar rusesti.

Un al doilea val s-a manifestat in iulie 1948, cu aparitii in America si in Franta. In Statele Unite niste piloti aflati in zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern Airline au vazut o nava de zbor in forma de torpila cu doua randuri de "hublouri", inconjurata de un soi de aura albastruie si emitand o coada de flacari portocalii. In august al aceluiasi an s-au inregistrat numeroase aparitii la Saigon si in alte parti ale Asiei de sud-est, ale unui "obiect prelung in forma de peste".

1949 a fost anul in care s-au semnalat discuri si sfere ciudate in Suedia si noi OZN-uri in America, doua dintre ele observate de specialisti si experti in astronomie. Valuri OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat in 1950 si 1951, in Statele Unite mai ales, dar si in Europa.

In 1952 a aparut primul val OZN cu adevarat international, care s-a manifestat in aparitii repetate in S.U.A., Franta si Africa de Nord. Apogeul acestui val l-au constituit doua aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adica deasupra unor cladiri care se afla sub permanenta supraveghere radar. In septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si Polonia de nord. In acelasi interval s-a comunicat in Franta prima "aterizare" OZN, care include si prezenta unor "omuleti".

In 1953 nu s-au mai inregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, cand, intr-o noapte, patru obiecte au plutit si au facut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial al acestui eveniment se intinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui foarte mare numar de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal militar.

Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de pana atunci. Franta a fost practic coplesita de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificultatile cu care se confrunta o investigatie stiintifica solida a fenomenului OZN: "Fenomenul a fost atat de intens, impactul asupra opiniei publice atat de profund, reactia ziarelor atat de emotionala, incat reflexia stiintifica ajunsese la saturatie cu mult inainte de a fi posibila o investigare serioasa. Drept urmare, nici un cercetator nu-si putea risca reputatia stiintifica studiind pe fata un fenomen prezentat cu atata patima si care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiinta francezi au pastrat tacerea pana cand valul a trecut si s-a mai estompat in constiinta oamenilor".

In timpul valului francez au aparut caracteristicile tipice ale intalnirilor extraterestre de mai tarziu: "aterizari" OZN (in imprejurari bine descrise de cele mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN inspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) in vecinatatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate imbracate in "costume de scafandri", tulburari fizice si psihice grave la martorii oculari.

Din 1954 incoace s-au semnalat in fiecare an astfel de aparitii in diferite tari, cu valuri internationale majore in anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt indeosebi numeroase si cu efecte foarte adanci in tarile Americii de Sud.

Cea mai cunoscuta investigatie guvernamentala a fenomenului OZN este cea intreprinsa de Flota Americana a SUA, la scurt timp dupa primele aparitii OZN americane din 1947. Aceasta investigatie, cunoscuta din 1951 sub numele de "Project Blue Book" ("Cartea Albastra") a durat pana in anul 1969, cand a fost abandonat la recomandarea "Raportului Condon" din 1968 - raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condusa de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.

Cei care s-au ocupat indeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat insa imediat ca in nici unul dintre ele nu se ia in serios existenta fenomenelor OZN si ca preocuparea lor este mai curand aceea de a calma opinia publica prin explicarea "oficiala" a unor fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.

Unele grupuri de persoane interesate de intelegerea fenomenului "Farfuriilor Zburatoare", au mers chiar pana la a afirma ca Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un paravan in spatele caruia tin ascunsa cunoasterea "adevaratei naturi" a fenomenului OZN.

Dupa toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetari decat ca au fost facute cu neglijenta, pentru simplul motiv ca obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca neavand nici o legatura cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor intamplari cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiinta incepu sa nu le mai placa aceasta tema de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe sa nu-i mai placa strugurii.

Primul director al "Cartii Albastre", capitanul Edward Ruppelt, a mers pana la a marturisi ca "daca scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai multa confuzie in jurul acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treaba mai buna... Se poate vorbi despre o confuzie organizata in abordarea acestei probleme... Totul in acest raport se bazeaza pe premisa ca de fapt nu exista OZN-uri"*.

Raportul Condon contine cateva explicatii "clasice" ale Fenomenului OZN; in una din ele, de exemplu, se afirma ca "aceasta aparitie neobisnuita trebuie considerata asadar ca facand parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu siguranta naturale, dar care sunt atat de rare, incat nu au putut fi descrise sau evaluate pana la momentul aparitiei lor, sau de la acel moment inainte".

Consultantul stiintific principal al "Cartii Albastre" pentru mai bine de jumatate din cei 22 de ani, cat au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern University; el a numit pe fata toata aceasta activitate drept un "proiect pseudo-stiintific"**.

* Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, - Raport asupra Obiectelor Zburatoare Neidentificate - Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83

** Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare stiintifica, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219

In cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, "Cartea Albastra" a reunit totusi peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au ramas "neidentificate" in pofida chiar a "explicatiilor" adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au colectat si se mai colecteaza inca de catre organizatii particulare din S.U.A. si din alte tari, in conditiile in care aproape toate organele guvernamentale se feresc sa faca comentarii asupra lor.

In Uniunea Sovietica subiectul a aparut mentionat public pentru prima oara in 1967 (ceea ce inseamna implicit aprobarea oficiala), cand Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de Aviatie din Moscova afirma, intr-un articol din revista sovietica Smena, ca "radarul sovietic receptioneaza obiecte zburatoare neidentificate inca de acum douazeci de ani".***

In aceeasi perioada a avut loc o conferinta stiintifica (sovietica) pe tema "Civilizatii Spatiale", condusa de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea cu astfel de "civilizatii" a caror existenta el o considera de la sine inteleasa.**** In anul urmator insa, tema OZN-urilor a fost din nou interzisa in Uniunea Sovietica, iar de atunci cercetatorii sovietici isi comunica rezultatele colegilor lor din vest doar pe cai neoficiale.

*** UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul "Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburatoare Neidentificate" - in Soviet Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94-103

**** Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre, studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967 Psychic Discoveries, p. 96

In Statele Unite subiectul se situeaza "in afara ariei" de cercetare, atat pentru cercurile de resort militare, cat si pentru oamenii de stiinta propriu-zisi, dar este demn de notat faptul ca in anii din urma un numar din ce in ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte in serios fenomenul OZN si se intrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare; Cercetatorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor oameni de stiinta foarte activi in cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuza sa-si vada mentionat numele (in massmedia) in contextul cercetarilor fenomenului OZN.

Exista desigur si altii care neaga existenta OZN-urilor, punandu-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, dupa ei OZN-urile nefiind altceva decat obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti autori este Philip Klass; el "demasca" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, in urma catorva investigatii, ca OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins ca "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinand altor civilizatii este un basm confectional pe masura mentalitatii adulte". *

* Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360

Asemenea cercetatori de neclintit se bazeaza mai ales pe faptul ca practic nu exista dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti sa recunoasca putinatatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.

Dar, ceea ce a convins un numar de savanti, in anii din urma, sa ia in serios fenomenul, nu este dovada fizica a existentei lor, ci faptul ca o multitudine de persoane, a caror probitate si seriozitate nu poate fi pusa la indoiala, au vazut lucruri ce se situeaza dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.

Iata cum descrie Dr. Hynek aceste marturii: "Aveam invariabil sentimentul ca ma aflu in fata unor oameni care imi descriu desfasurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoana intr-o experienta capitala, pe care si-o aminteau in cele mai mici detalii si care nu avea nici o legatura cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoana nu era catusi de putin pregatita - si a carui intelegere o depasea cu desavarsire" (The UFO Experience).

Aceasta experienta a intensei realitati a fenomenului OZN, conjugata cu lipsa totala a dovezilor fizice care sa ateste existenta lor, plaseaza fenomenul mai curand in sfera studiilor de psihologie, decat in cea a investigarilor unor fenomene fizice; mai precis, in sfera cercetarilor prin care se studiaza mai curand rapoartele decat intalnirile extraterestre in sine, si gradul de credibilitate si consistenta a acestor rapoarte.

Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care in mod firesc abordarile care urmaresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate. Dar din aceasta perspectiva poate ca nici parerea d-lui Klass cum ca aceste "nave spatiale miraculoase" nu sunt decat niste "basme pentru oameni mari" - nu este cu totul neindreptatita. Pentru ca a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce ai vazut (sau ceea ce altcineva a vazut) este cu totul altceva: experienta in sine poate sa fie reala, in timp ce relatarea sau interpretarea ei poate sa tina de domeniul "basmului" sau a miturilor contemporane.

Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la inlaturarea prejudecatilor despre intalnirile sau observarile obiectelor extraterestre. El a aratat clar ca de cele mai multe ori persoanele care declara asemenea intalniri sau observari nu sunt nici sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu prezinta credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat sistata.

Dimpotriva, relatarile cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni normali si responsabili (adesea de formatie stiintifica), pe care respectiva experienta i-a surprins sau chiar socat si careia ei nu ii gasesc nici o explicatie (The UFO Experience); si cu cat experienta este mai puternica iar OZN-ul vazut mai de aproape, cu atat mai putin dispusa este respectiva persoana sa o relateze.

Dosarele OZN sunt o colectie de "evenimente incredibile povestite de catre persoane perfect credibile", dupa cum declara un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul ca exista ceva in spatele atator mii de declaratii credibile nu poate fi pus la indoiala.

3. Cele sase tipuri de intalniri extraterestre

Dr. Hynek, care a studiat mai in amanuntime problema decat cei mai prestigiosi dintre experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre *.

* The Hynek UFO Report - Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co., New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10

Prima dintre ele, a "luminitelor nocturne", este si cea mai frecvent mentionata si cea mai putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. "Luminitele nocturne" cu adevarat ciudate (acelea care raman "neidentificate"), cele care par manevrate in mod inteligent si nu pot fi considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi martori, printre care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.

A doua categorie de OZN-uri o constituie "discurile diurne", al caror comportament este similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele "farfurii zburatoare" si ele apar in toate relatarile incluse in aceasta categorie; ceea ce difera este forma OZN-ului, care variaza de la cilindrica pana la circulara. Au un aspect metalic si depasesc capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute pana in prezent. Se afirma ca OZN-urile de gradul doi sunt, ca si "luminitele nocturne", silentioase, si ca pot aparea in grupuri de doua sau mai multe.

In a treia categorie intra descrierile "radar-vizuale", adica reperari de OZN-uri care se fac cu ajutorul radarului (reperarile radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele mai multe din aceste cazuri au loc noaptea, cand sunt reperate simultan de mai multe avioane (uneori trimise special sa urmareasca OZN-urile deja semnalate), de la distante relativ mici.

In astfel de cazuri, avioanele sunt intotdeauna depasite de OZN-uri, care uneori se plaseaza ele in urmarirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (pana la 6640 km pe ora si chiar mai mult). Uneori, ca si in intalnirile de gradul 1 si 2, obiectul pare ca se divide (in doua sau chiar mai multe parti distincte), iar alteori radarul nici macar nu inregistreaza obiective reperate clar de piloti in timpul zborului. Aceste intalniri, ca si cele din primele doua categorii, dureaza de la cateva minute pana la cateva ore.

Exista un numar de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele fiind observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experienta. Dr. Hynek noteaza insa ca oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de imprejurari sau conditii extrem de neobisnuite si nu neaparat de un fenomen total necunoscut.

Dar cand se acumuleaza cazuri bine documentate si toate asemanatoare intre ele, posibilitatea ca ele sa fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte mica (The UFO Experience). Din acest motiv cercetatorii fenomenului se concentreaza acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparand dosarele cel mai bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind sa discearna astfel caracteristici si structuri comune clare ale manifestarilor OZN.

Reactia emotionala a celor care au vazut astfel de obiecte in cadrul intalnirilor apartinand primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu isi pot explica catusi de putin comportamentul lor si raman cu dorinta manifesta de a mai vedea odata obiectul "macar un pic mai de aproape". Cazurile in care martorii au incercat un sentiment acut de teama sunt putine la numar si de cele mai multe ori se refera la piloti care, incercand sa urmareasca obiectele necunoscute, isi dadeau seama ca au de-a face cu o tehnologie ce depaseste cel mai inalt nivel cunoscut si ca respectivele obiecte sunt pilotate clar de cineva. Pe de alta parte, in cazul "intalnirilor la mica distanta", reactia "psihica" a persoanelor in cauza este foarte puternica si cu consecinte durabile.

"Intalnirile de gradul I" sunt cele in care un obiect luminos este vazut de la 150 m sau chiar mai putin, luminozitatea lui fiind atat de puternica, incat lumineaza si solul de pe raza lui. Ele adesea plutesc la o distanta foarte mica deasupra solului, parcurgand in acest mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si mai intotdeauna pe verticala.

Cazurile de "Intalniri de gradul I", atat de numeroase si documentate intotdeauna de mai multi martori, sunt atat de asemanatoare intre ele, incat cel care le studiaza are impresia ca este vorba invariabil de acelasi obiect zburator. Trasatura specifica a "Intalnirilor de gradul I" este insa aceea ca ele au loc mai ales noaptea in zone mai putin locuite si ca numarul martorilor oculari nu depaseste in general trei sau patru (in cazurile examinate de Dr. Hynek).

"Intalnirile de gradul I" intotdeauna intimideaza si sunt adesea terifiante, dar ele nu lasa urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei atat de coplesiti de ceea ce vad, incat pierd cu totul din vedere sa fotografieze obiectul, in ciuda faptului ca uneori au aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor intalniri asupra martorilor oculari este redat de unul dintre ei astfel:

"Va asigur ca oricine a vazut un astfel de obiect de atat de aproape, fie chiar si pentru un singur minut, nu il mai uita toata viata" (The Hynek Report ). Experienta este atat de neobisnuita, incat cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce ii face pe acestia sa nu o mai povesteasca deloc sau sa o povesteasca doar unui cerc restrans de prieteni, sau de abia peste ani de zile. Este un tip de experienta care este foarte reala pentru cei care au trait-o, dar incredibila pentru cei care asculta relatari despre ea.

O "Intalnire de gradul I" tipica a avut loc in 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au vazut un obiect "mare cat o casa" ridicandu-se cam la 30 m inaltime. Pe masura ce obiectul se apropia de ei, luminozitatea lui crestea, luminand tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Cand a inceput iar sa se miste, politistii l-au urmarit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat de alti doi politisti, la o inaltime mai mare, dupa care a disparut in spatiu printr-o miscare brusca pe verticala.

Presiunea exercitata din partea Congresului american a obligat comisia insarcinata cu dosarul "Cartii Albastre" sa investigheze in amanuntime acest caz, concluzia trasa fiind aceea ca politistii avusesera de-a face cu o "observare a planetei Venus". Politistii au fost supusi unei masive campanii de ridiculizare in presa, care a dus la distrugerea familiei unuia dintre ei si la ruinarea sanatatii si carierei sale.

Astfel de tragedii personale in randurile celor care au experienta "Intalnirilor de gradul I" sunt atat de obisnuite, incat ele trebuie, sau ar trebui neaparat considerate caracteristice tipic fenomenului OZN.

"Intalnirile de gradul II" sunt similare celor de gradul I, cu diferenta ca obiectele zburatoare lasa urma pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil. Urmele constau in parjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat obiectul.

Acest tip de intalnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintifica, caci in afara de relatarile verbale ale fenomenului, mai exista si dovezi materiale ale manifestarii lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte pentru faptul ca celor mai multi cercetatori le este teama sa abordeze problema OZN-urilor in general, iar pe de alta pentru ca dovezile materiale insasi ale existentei lor sunt de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.

Exista un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tari (The Hynek Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru ca nici o portiune sau bucata de OZN nu a fost autentificata pana acum si pentru ca urmele lasate pe sol sunt uneori la fel de greu de explicat ca si intalnirile insasi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de forma circulara cu un diametru de 6 pana la 9 m si cu o adancime de 30 cm pana la 1 metru; pamantul in interior este ars sau deshidratat si se afirma ca portiunea ramane sterila timp de unul sau doi ani. Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au permis nici o concluzie clara cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilitati.

"Intalnirile de gradul II" au loc cel mai frecvent, noaptea, in sectiuni mai putin circulate ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizeaza pe campul de langa sosea sau chiar in mijlocul ei, in fata unor masini ale caror motoare sau faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinauntru ii cuprinde spaima, ei nerevenindu-si decat odata cu decolarea OZN-ului; dupa decolare motorul sau farurile masinii (martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau isi revin de la sine.

Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relateaza asa numitele "Intalniri de gradul III", pentru ca in ele apar si "fiinte vii" asa numitii "ocupanti", "omuleti", "humanoizi" sau "creaturi". Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea de a imagina "omuleti verzi" si de a considera ca incredibil intregul fenomen, categorisindu-l drept fals sau halucinatie.

Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de fenomene OZN, "Intalnire de gradul III" (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic), impreuna cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstreaza ca 54% din cei care stiu ceva despre OZN-uri cred ca ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred in existenta vietii inteligente pe alte planete *, indica gradul din ce in ce mai sporit al acceptarii din partea contemporanilor nostri a posibilitatii existentei reale a inteligentei "non umane".

* J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetarilor asupra obiectelor zburatoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290

Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastica a oferit imaginile, "evolutionismul" a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor intalniri extraterestre.

Ceea ce este surprinzator si uluitor in acelasi timp este ca asemenea intalniri au loc inca astazi, conform marturiilor multor martori oculari credibili. Deci de importanta capitala este interpretarea care trebuie data acestor fenomene: sa fie vorba intr-adevar de contacte cu "vizitatorii din spatiul cosmic", sau avem de-a face cu intalniri de o cu totul alta natura, explicate insa conform cu "spiritul veacului"? Acestea sunt intrebarile care ii preocupa pe cercetatorii fenomenului OZN.

Dr. Hynek recunoaste ca ii vine greu sa admita existenta "Intalnirilor de gradul III": "Daca nu mi-ar fi teama ca ultragiez integritatea stiintifica, marturisesc ca as fi gata sa omit din toata inima acest capitol al cercetarilor referitoare la OZN-uri" (The UFO Experience).

Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivitatii stiintifice, lui ii este imposibil sa ignore multitudinea cazurilor atat de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de intalniri extraterestre la mica distanta descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentioneaza aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre acestea specifica prezenta "humanoizilor" in interiorul sau in jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz in parte.

Intr-unul din cazurile cu "humanoizi" ce a avut loc in noiembrie 1961 in nordul SUA, patru barbati care se intorceau de la vanatoare au observat prabusirea unui obiect in flacari, ce parca era un avion. Cand au ajuns la locul "prabusirii" toti au vazut un obiect alungit de forma cilindrica infipt oblic in pamant si cu patru figuri, dupa toate aparentele omenesti in jurul lui.

Barbatii s-au deplasat in orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar cand s-au intors la locul respectiv n-au mai vazut decat niste luminite rosii, obiectul disparand fara a lasa nici un fel de urma, desi terenul era noroios. Dupa ce ofiterul de politie a plecat cuprins de uimire, cei patru au vazut din nou obiectul venind spre sol ca o lumina rosiatica. S-au intors la casele lor cu sentimentul ciudat ca a existat o portiune de timp "pierduta" in timpul noptii.

In ziua urmatoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de catre mai multi indivizi "cu infatisare oficiala", care i-au pus intrebari despre incident si apoi l-au condus acasa in masina lor, cerandu-i sa nu dezvaluie nimanui cele intamplate. Vanatorul a presupus ca respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care incearca sa escamoteze existenta vreunei "masini secrete".

Toti cei patru protagonisti ai intamplarii au ramas extrem de marcati de pe urma ei si dupa sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat sa povesteasca totul unui agent al Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).

Momentele principale ale acestei relatari sunt tipice pentru multe din seria "Intalnirilor de gradul III". Un caz usor diferit il constituie faimoasa "aterizare" OZN de la Kelly, care a fost investigat in amanuntime, atat de politie si de Fortele Aeriene, cat si de cercetatori independenti.

In seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii - au avut o intalnire prelungita cu "umanoizii".

Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a vazut un obiect zburator "aterizand" in spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, insa o ora mai tarziu "un omulet" ce emitea o "lumina ciudata" se apropia de casa. Au mai fost vazuti si alti "omuleti" (sau poate aceiasi omuleti care reapareau). Se apropiau invariabil de casa din directia cea mai intunecoasa, si niciodata cand luminile erau aprinse. l)

1) Vallee, UFOs in Space - OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO Experience - Dosarul OZN - pp. 172-177

Doctorul Hynek face distinctie clara intre "Intalnirile de gradul III" si cazurile "indivizilor de legatura" (persoanelor care declara ca au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste persoane "de legatura" au deseori intalniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele "mesaje" pseudo-religioase privind existenta unor fiinte "superior dezvoltate" de pe alte planete care vor veni curand sa "aduca pace pe pamant".

Astfel de indivizi sunt mai intotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma fenomenelor extraterestre. Pe de alta parte, "Intalnirile de gradul III" obisnuite sunt foarte asemanatoare celorlalte tipuri de "intalniri extraterestre"; ele li se intampla unor oameni cu ocupatii similare si prezentand un inalt grad de credibilitate, au loc intotdeauna pe neasteptate si produc intotdeauna un soc, fiind atat de incredibile. "Ocupantii" observati in astfel de situatii, sunt vazuti mai intotdeauna (de obicei de la distante foarte mici) culegand mostre de roca si de sol, cercetand cu interes instalatiile si vehiculele omenesti sau "reparandu-si" propriul vehicul de zbor.

Acesti "umanoizi" prezinta caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu au ochi deloc fie ii au asezati la mare distanta unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si cu o fanta in loc de gura), picioare foarte subtiri si lipsa gatului; unii au inaltimea normala a omului, dar altii nu sunt mai inalti de 1m, ca in cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a compilat un catalog ce insumeaza peste 1000 de "Intalniri de gradul III".*

* Hynek, The UFO Experience - Dosarul OZN -, p. 31

S-au raportat si cazuri in care ocupantii obiectelor zburatoare au "rapit" persoane de la sol, cel mai adesea in scop de "testare". Credibilitatea celor care au facut astfel de relatari poate fi cu greu pusa la indoiala. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri, (excluzandu-i pe indivizii "de legatura") s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive; experienta este atat de traumatica pentru martori, incat ei nu si-o mai amintesc decat mai tarziu, cand ei insisi accepta sa fie hipnotizati si sa inteleaga astfel misteriosul "salt peste timp" din urma intalnirii extraterestre - intalnire care pana la un anumit punct si-o amintesc perfect.

Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de "abductie" a avut loc pe 19 Septembrie, 1961, la miezul noptii, langa localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul cartii lui John Fuller (The Interrupted Journey - Calatorie intrerupta), publicata intr-o forma rezumata in revista Look. In seara in care Barney si Betty Hill se intorceau din vacanta, un OZN ateriza pe sosea exact, in fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste "umanoizi" si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este ca, doua ore mai tarziu s-au trezit la o distanta de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.

Aceasta amnezie le procura ambilor soti stari de mare tensiune psihica si disconfort fizic, ceea ce-i facu in final sa recurga la un psihiatru. In stare de hipnoza ambii au relatat, independent unul de celalalt, ca au fost transportati la bordul unei "nave", unde "umanoizii" i-au supus la diferite analize, luandu-le probe de tesut cornos (unghii, piele). Au fost eliberati dupa doua ore, dupa ce li s-a dat in prealabil sugestia hipnotica de a nu-si aminti nimic din ceea ce li se intamplase. Ei au relatat aceasta experienta (tot in conditii de hipnoza) intr-o stare psihica deosebit de zbuciumata (The UFO Experience).

Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, cand un politist din Ashland, statul Nebraska a vazut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportand apoi superiorilor sai prezenta unei "farfurii zburatoare" in zona, s-a indreptat spre casa cu o durere de cap ingrozitoare, cu un zgomot asurzitor in urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stanga.

Mai tarziu s-a descoperit ca a existat o perioada de 20 de minute de care el nu-si mai aminteste nimic; sub stare de hipnoza insa a marturisit ca a pornit in urmarirea OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au indreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la bord, intr-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemanatoare computerelor.*

* Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul "abductiei" sale care a durat 18 zile

La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea ingadui sa le tratam cu usurinta. In masura in care relateaza intalniri cu aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingatoare.

Mai mult, psihanalistii insisi atrag atentia asupra faptului ca rezultatele "hipnozei regresive" nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflata sub hipnoza nu este capabila sa distinga intre experientele reale si "sugestionarile" inculcate in subconstientul sau, fie de hipnotizor, fie de altcineva, in momentul presupusei "Intalniri de gradul III".

Dar chiar daca aceste experiente nu sunt cu totul "reale" (ca fenomene obiective in spatiu si in timp), faptul insusi ca ele au fost "implantate" in mintile oamenilor in proportii atat de masive in anii din urma este deja semnificativ. Fara indoiala ca "ceva" exista si in spatele acestor cazuri de "abductie", iar recent cei care investigheaza fenomenele OZN au inceput sa caute explicatiile lor in alte directii.

Asemenea experiente, si mai ales "Intalnirile de gradul III" ale anilor '70, sunt in mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin inainte de a intalni OZN-uri, cei care urmeaza a fi protagonistii lor viseaza lucruri ciudate, sau aud batai in usa in conditiile in care nu se afla nimeni in apropiere, sau primesc vizite ciudate dupa aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.

OZN-urile chiar ajung sa dispara si sa apara in loc sa decoleze si sa aterizeze cu viteze mari; alteori au loc "vindecari miraculoase" in prezenta lor sau cand cineva este expus la lumina emisa de ei. *

* Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21

Alteori insa "Intalnirile de gradul III" au dus si la leucemie, precum si la boli produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalitatii, dementa, sinucidere**.

** John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse - OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, G. P. Putnam's Sons, NewYork, 1970, p. 303

Sporirea si intensificarea "componentei psihice" a intalnirilor extraterestre i-a determinat pe cercetatori sa le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice asemanatoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).

Multi cercetatori au remarcat asemanarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului al XIX-lea, in care fenomenele psihice se combina cu efecte fizice stranii, "tehnologia" acelora fiind desigur mai primitiva. In general, in anii '70 a inceput sa dispara distinctia intre fenomenele OZN "propriu-zise", sau "normale", si diferitele culte OZN, si aceasta datorita faptului ca in aceasta decada omenirea a devenit din ce in ce mai receptiva la practicile oculte.

4. Explicarea fenomenelor OZN

Cea mai recenta carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible College dezvaluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercetatori asupra acestei probleme. Dr. Vallee considera ca ne aflam astfel "foarte aproape" de o intelegere clara a naturii acestui fenomen.

El observa ca ideea existentei unei forme de inteligenta "extraterestra" a devenit la moda, atat printre oamenii de stiinta, cat si in cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii zilelor noastre), mai ales ca rezultat "al setei neostoite de a contacta inteligente superioare care sa aduca rezolvarea miraculoasa a tuturor problemelor ce sfasie si agita biata noastra planeta".

In mod semnificativ el mai noteaza ca ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a devenit marele mit, sau "superbul neadevar" al vremurilor noastre.

Totusi credinta in acest mit i se pare o naivitate: "Explicatia aceasta este prea rudimentara; ea nu acopera diversitatea interactiunilor dintre ocupantii obiectelor zburatoare si pamanteni, si nici marea varietate comportamentala a celor dintai". Dr. Hynek noteaza ca, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie sa plecam de la ideea ca ele sunt "un fenomen cu efecte fizice fara indoiala, dar care prezinta si atribute ce tin de sfera psihicului" (The Edge of Reality, p. 259). Dr. Vallee crede ca ele sunt "atat obiecte fizice, cat si instrumente psihice, ale caror proprietati specifice raman sa fie definite de acum inainte" (The Invisible College, p. 200).

Teoria ca OZN-urile nu exista de fapt ca obiecte concrete si ca ele tin doar de fenomenele psihice sau parafizice a fost inaintata de un numar de cercetatori inca de la inceputul anilor 1950. Pe parcurs insa ea s-a erodat, pe de o parte datorita proliferarii grupurilor de tip sectar ce exaltau ideea originii "extraterestre" a OZN-urilor, si pe de alta datorita chiar explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majoritati a opiniei publice, conform careia intregul fenomen este pura imaginatie. *

* Keel, UFOs: Operation Trojan Horse, pp.38,41

Dar, in prezent, cercetatori de mare prestigiu sunt de acord in a considera ca, desi OZN-urile prezinta indubitabil caracteristici "fizice", ele nu pot fi nicidecum socotite "nave spatiale" aflate in posesia cuiva, ci ele tin in mod clar de domeniul parafizic sau ocult.

Intr-adevar, de ce atat de multe OZN-uri aterizeaza atat de des exact pe mijlocul soselelor? De ce aceste aparate atat de sofisticate si demonstrand o tehnologie atat de "avansata" au nevoie atat de des sa fie "reparate"? De ce este nevoie ca ocupantii lor sa ia atat de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care insumeaza deja 25 de ani!) si sa "testeze" un numar atat de mare de oameni daca ele sunt intr-adevar misiuni de recunoastere asa cum pretind "umanoizii" de la bordul lor?

Dr. Vallee se intreaba pe buna dreptate daca nu cumva ideea cu "vizitatorii din spatiul cosmic" este o pura diversiune, avand "scopul precis de a disimula natura infinit mai complexa a tehnologiei, care mai ales da amploare acestor fenomene" (The Invisible College, p. 28). El crede ca "de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne confruntam de fapt cu un sistem de control". "De fapt prin "Intalnirile de gradul III" se realizeaza un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor individului". "Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce in ce mai mare. Mase din ce in ce mai largi de tineri sunt atrasi pana la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe aceasta tema sumedenii de carti si articole care modifica in profunzime mentalitatile si intreg spatiul cultural in care traim".

Intr-o alta carte a sa, Dr. Vallee noteaza: "A devenit deja posibila determinarea a mari segmente ale populatiei sa creada in existenta unor rase supranaturale, in posibilitatea masinilor zburatoare, in pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul catorva scene si imagini atent regizate, ale caror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente intr-un anumit spatiu geografic la un moment dat"1).

* Vallee, Passport to Magonia - Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago, 1969, pp. 150-1

Exista insa unele mici detalii care pot arunca lumina asupra intelesului acestor "scene regizate" si care nu au scapat cercetatorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci cand s-au avut in vedere "Intalnirile de gradul III" si cele de "contact direct" cu umanoizii; si anume, acestea sunt detalii de o factura profund "absurda" sau care sunt de un rationament a caror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurda (Valle, The Invisible College).

In mod si mai semnificativ, intalnirile sunt in intregime gratuite, fara vreun scop sau inteles clar. Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea ca absurditatea ce caracterizeaza aproape toate "Intalnirile de gradul III", nu este altceva decat o foarte clara tehnica hipnotica. "Cand persoana este tulburata de elemente absurde sau contradictorii, pe care se lupta sa le inteleaga, atunci psihicul sau este foarte deschis si receptiv la transferul de idei, la vindecari miraculoase, si asa mai departe".

Dr. Vallee compara aceasta tehnica cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si remarca similaritatea dintre intalnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere care "predispun mintea" la "nou set de structuri simbolice". Toate acestea indica in opinia lui trecerea "la o noua forma de religie".

* koan = paradox folosit ca tema de meditatie in zenbudism, cu scopul de a anihila orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul sa dobandeasca instantaneu o iluminare de tip intuitiv - WEBSTER's New Collegiate Dictionary (n. tr. )

Intelegem asadar ca intalnirile extraterestre nu sunt altceva decat formele moderne ale unui ocultism vechi de cand lumea. Abandonand credinta in Iisus Hristos, omenirea isi cauta acum "mantuitori" in spatiul extraterestru, iar fenomenele in discutie nu fac altceva decat sa furnizeze, prin materialitatea lor - OZN-uri, extraterestri -, recuzita externa necesara credibilitatii. Dar in ce consta totusi acest fenomen? Cine sa fie cei care "il regizeaza" si, mai ales, in ce scop ar face-o?

Raspunsul la cel putin primele doua intrebari il dau oameni de stiinta insisi, desi, neavand competenta in domeniul religios, ei nu sesizeaza. semnificatiile mai profunde ale descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului Iowa, care a si scris mai multe carei in domeniul ce ne intereseaza, a facut, dupa o cercetare amanuntita a documentelor sustinute in "Cartea Albastra" redactata de Fortele Aeriene, urmatoarea declaratie: "Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale carui radacini tin de sfera planetei Pamant" (Canadian UFO Report, Summer, 1977).

John Keel, care a pornit in cercetarile sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care in materie de religie este un agnostic, scrie: "In esenta lor, OZN-urile, ...sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de fantome, al carei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie... in care realitatea insasi este distorsionata de forte stranii, care in mod vadit pot manipula spatiul, timpul si materia fizica - forte care se situeaza aproape in totalitate dincolo de puterea noastra de intelegere... Aparitiile OZN par a fi pe de-a intregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de cand lumea" (UFOs: Operation Trojan Horse).

Intr-o bibliografie recenta a fenomenelor OZN pregatita de Biblioteca Congresului, se noteaza la prima pagina urmatoarele: "Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se publica in prezent in presa de mare audienta la public, relateaza incidente care sunt izbitor de asemanatoare fenomenelor de posedare demonica, psihice sau de alt fel, pe care teologii si parapsihologii le cunosc de multa vreme"*. Cei mai multi cercetatori ai fenomenului OZN cauta de acum explicatia lui in sfera demonologicului si a ocultului.

* Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography - OZN-urile si alte subiecte inrudite: O bibliografie adnotata -; US Government Printing Office, Washington, D. C. ,1969

In cateva studii recente efectuate de cercetatori protestanti (evanghelici) toate aceste dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este ca fenomenele OZN sunt de origine demonica **. Este adevarat ca unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de dosare care s-au acumulat pana in prezent asupra fenomenului. Ca frauda este de asemenea intalnita in cadrul sedintelor de spiritism - este foarte adevarat. Dar spiritismul insusi, atunci cand este autentic, produce negresit stari "paranormale", care nu sunt altceva decat rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.

** Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai buna explicare a Intalnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual Counterfeits Project - Revista Dosarului "Falsuri Spirituale", Berkeley, Calif., Aug. 1977; "UFOs: Is Science-Fiction Coming True?" - Se adevereste literatura stiintifico-fantastica despre OZN-uri?"

Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvaluie caracteristici tipice, identice cu cele care se regasesc in practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter de politie din California a vazut primul OZN in iunie, 1966, si de atunci inainte a avut foarte des astfel de intalniri.

"Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins ca ceva absolut maret mi se va intampla in curand. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gandit la Dumnezeu, dar in schimb am inceput sa citesc cu inversunare toate cartile despre OZN-uri care-mi cadeau in mana... Vegheam noptile, asteptand in zadar sa mai primesc vreun semn, incercam sa comunic mental cu ceea ce eu credeam ca sunt fiinte extraterestre, aproape ca ma rugam la ei sa-mi apara in fata sau sa intre intr-un fel in legatura cu mine".

In cele din urma a cunoscut ce inseamna o "Intalnire de gradul III"; o "nava" cam de 24 m in diametru i-a aparut in fata, dar a decolat imediat, lasandu-l perplex si cu expectativa unui moment "maret" dar nimic n-a mai urmat dupa toate acestea. OZN-urile au incetat sa mai apara, iar omul, frustrat in asteptarile sale, a inceput sa bea pana la atingerea unei stari depresive in care il incerca din ce in ce mai des gandul sinuciderii. Nu a reusit sa iasa din acest iad decat prin convertirea la Hristos.

Cei care insa au intrat in contact nemijlocit cu insisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai infricosatoare de povestit. Ei devin literalmente "posedati" de aceste fiinte care incearca mai intai sa-i ucida pe cei care le opun rezistenta. (UFOs: A Better Explanation).

In afara de semnificatia generala a fenomenului OZN, "Intalnirile de gradul III" mai ales ne obliga sa intelegem ca scopul lor precis este acela de a insela individul care participa la ele si de a-l impinge, fie spre a cauta noi "contacte" al caror "mesaj" mai apoi sa-l popularizeze, fie - si aceasta intotdeauna - spre stari de acuta confuzie si dezorientare personala.

Daca amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizeaza fenomenele OZN este si aspectul ce intriga cel mai mult pe cercetatori, ramanand din punctul lor de vedere fara solutie, el este insa cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate ortodoxa si mai cu seama Vietile Sfintilor.

In interiorul acestei spiritualitati se stie ca si demonii dispun de "trupuri fizice", numai ca "materia" din care sunt facute ele este atat de subtila, incat nu poate fi sesizata decat de oameni cu "usile spirituale ale perceptiei" deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca in cazul sfintilor, fie impotriva ei - in cazul vrajitorilor sau celor care accepta sa fie mediumi in sedintele de spiritism ***.

*** Doctrina Ortodoxa despre demoni si ingeri si modul in care este simtita actiunea lor de catre oameni a fost sintetizata (printre altii - n. tr. ) de marele episcop si parinte al Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov; ea este expusa pe larg in cartea The Soul After Death - Sufletul dupa Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. in lb. rom. extrase in vol. Cuvant despre moarte, Ed. "Pelerinul Roman", Oradea 1993

Literatura ortodoxa ofera numeroase exemple de manifestari demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul intalnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adica prezente si contrafaceri demonice) care "apar" si "dispar" brusc, care au intotdeauna menirea de a inspaimanta si semana confuzie intre oameni, ducandu-i in final la distrugere. Viata Sfantului Antonie cel Mare si a Sfantului Ciprian al Cartaginei, care mai inainte fusese vrajitor, sunt pline de astfel de incidente ****.

**** Vezi Vietile Sfintilor (pe larg) editate cu incepere din 1991 la Episcopia Romanului si Proloagele, vol. I-II (Vietile Sfintilor pe scurt ), Craiova 1991 (n. tr. )

Viata Sfantului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat in Proloage vol. I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonica care prin puterea ei de a manipula obiecte "fizice" se potriveste perfect cu momente similare din cadrul "Intalnirilor de gradul III".

Un anume tanar Anatolie se face monah langa Manastirea Sfantul Martin, dar din falsa smerenie devine victima inselaciunii diavolesti. I se pare ca sta de vorba cu "ingerii", iar ca sa-l incredinteze de "sfintenia" sa, acesti "ingeri" au promis sa-i daruiasca "o mantie stralucitoare din cer" ca semn al "puterii dumnezeiesti" ce se salasluia deja in el.

"Deci, intr-una din nopti, pe la miezul noptii, se facu zgomot mare de pasi ce parca jucau, si de murmure ca de multe voci in schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumina. Apoi se asternu linistea, iar cel inselat iesi din chilia sa, purtand "straiul cel dumnezeiesc". Cineva a adus o lumanare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste masura de moale si de lucioasa, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume era facuta, insa la vedere si la pipait parea o haina si nimic mai mult".

In zori, duhovnicul tanarului Anatolie vrea sa-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfantul Martin, ca sa se descopere daca intamplarea nu era cumva o inselaciune diavoleasca. De frica, ucenicul refuza, "si cand fratii il trasera cu de-a sila, haina cu pricina se facu nevazuta din mainile lor".

Autorul acestei marturisiri (care fie a asistat personal la intamplare, fie a aflat-o de la participantii directi la ea) incheie istoria astfel: "diavolul nu a putut sa-si tina pana la capat inselaciunea, sau sa si-o ascunda, cand a auzit ca va ajunge inaintea fetei Sfantului Martin".

"Era in puterea Sfantului Martin sa recunoasca pe diavol in orice chip s-ar fi aratat, fie cu firea sa proprie, fie preschimbat in vreo alta forma a rautatii cu care sa-i insele pe oameni" - inclusiv in forma idolilor si chiar in chipul lui Hristos Insusi, imbracat ca Imparat, lumina din jurul trupului sau fiind insa rosie (semn ca este de la diavolul, dupa Sfintii Parinti, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Staniloae - n. tr.)

Deci nu incape nici o indoiala ca "farfuriile zburatoare" ale zilelor noastre se incadreaza perfect in "tehnologia" diavoleasca; cu adevarat, nimic altceva nu le-ar putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele inselaciuni diavolesti despre care ne avertizeaza scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporana a spatiului cosmic - nimic mai mult.

De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit "individ de legatura". Iar scopul "obiectului neidentificat" nu este greu de lamurit. El este acela de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de teama in fata "misterului". In acelasi timp, de a produce "dovada" existentei unor "inteligente superioare" (care se numesc "ingeri", pentru cei care le cad victime dintre randurile credinciosilor, sau "extraterestri", pentru omul ateu contemporan), ale caror mesaje transmise oamenilor sa aiba astfel o autoritate care sa nu poata fi pusa la indoiala. Vom analiza aceste mesaje in cele ce urmeaza.

In viata Sfantului Nil de Sorska (cel care in secolul XIV a intemeiat schiturile ca centre de viata monahala in Rusia), se descrie o "rapire" demonica care este aproape identica cu "abductia" extraterestra.

La catava vreme dupa moartea Sfantului Nil locuiau in manastirea lui un preot si fiul sau. "Odata, pe cand baiatul fusese trimis cu o treaba la cineva, ii aparu deodata in fata un om ciudat care il apuca de mana si il duse, ca si cand ar fi fost purtat de vant, in mijlocul unei paduri foarte salbatice". Si pe cand preotul si monahii se rugau la Sfantul Nil sa-i ajute sa descopere copilul pierdut, Sfantul veni in ajutorul baiatului si statu afara, in fata ferestrei la care era asezat copilul; iar cand lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea in mana, cladirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate cazura la pamant. Sfantul porunci diavolului sa duca baiatul inapoi de unde il luase si se facu nevazut.

Apoi, dupa oarece strigate si cearta intre diavoli, "acelasi strain apuca baiatul si-l duse la Schit ca vantul, ... asezandu-l pe o capita de fan, dupa care disparu". Cand l-au gasit calugarii, baiatul le povesti tot ce i se intamplase, ce vazuse si ce auzise. De atunci incolo umbla foarte smerit, purtand in el parca o anumita teama".**

Intr-o "rapire" demonica similara din Rusia secolul XIX, un tanar, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol intruchipat intr-un "bunic", avand puterea de a sta nevazut in mijlocul oamenilor, ajutandu-l astfel pe diavol sa semene confuzie printre ei**.

** The Northern Thebaid, -Tebaida nordului - St.Herman - Alaska Brotherhood, 1975, pp. 91-92

** St. Nilus, The Power of God and Man's Weakness (in Russian) - Puterea lui Dumnezeu si slabiciunea omeneasca (in lb. rusa), St. Sergius' Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98

In secolele trecute astfel de intamplari adevarate despre actiunile dracesti nu uimeau pe nimeni (pentru ca omenirea acelor vremuri era constienta de realitatea puterii diavolului - n. tr.). Astazi insa, unul din semnele crizei spirituale la care asistam, consta din aceea ca omul modern, in pofida "iluminismului" si a "intelepciunii" sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil sa si le explice, pentru ca a pierdut trairea vietii duhovnicesti care sa-l ajute la aceasta.

Cercetatorii actuali ai fenomenelor extraterestre, in incercarea lor de a explica fenomene care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alaturat cercetatorilor din domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o "teorie unificata", care sa permita analiza globala a acestor fenomene atat psihice, cat si fizice. Dar acesti cercetatori nu fac altceva decat sa perpetueze metoda moderna "rationala" a gandirii de sorginte luminista pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedandu-si seama insa ca acesta nu poate fi investigat cu mijloacele stiintifice "obiective", ci exclusiv cu instrumentul credintei.

Lumea fizica este neutra din punct de vedere moral, ea putand fi cunoscuta relativ usor in urma observatiei stiintifice; dar lumea nevazuta a spiritului comporta entitati (fiinte) atat ale binelui cat si ale raului, pentru care cercetatorul stiintific nu poate avea instrumente "obiective" de discriminare, decat in conditiile in care el accepta revelatiile referitoare la ele pe care Adevarul intrupat, adica Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.

Astfel, cercetatorii contemporani ai fenomenului extraterestru plaseaza cartile Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, pe acelasi plan cu textele spiritiste de inspiratie demonica, neputand din aceasta cauza distinge intre activitatile demonice si cele efectuate de ingeri.

Dar ei acum stiu (dupa o lunga perioada in care stiinta a fost dominata de prejudecati materialiste) ca exista un domeniu al realului de esenta nefizica ale carui efecte sunt observabile in fenomenele extraterestre. Dar cata vreme ei vor persista sa abordeze acest domeniu in mod "stiintific", ei vor continua sa fie dusi in eroare, cu aceeasi usurinta cu care este inselat cel mai naiv "individ de legatura".

Cand incearca sa determine cine sau ce se afla in spatele fenomenelor extraterestre si care ar putea fi semnificatia lor, acesti cercetatori cad prada, inevitabil, celor mai fanteziste speculatii. Vallee insusi se marturiseste dezarmat in fala manifestarilor extraterestre, neputand spune daca ele sunt "un mecanism scapat de sub control", o "reuniune solemna de intelepti" plina de bunavointa (asa cum ar vrea sa ne faca sa credem mitul "extraterestru"), sau o "teribila monstruozitate superumana a carei simpla contemplare duce orice fiinta omeneasca in pragul dementei", adica o monstruozitate care este, prin natura ei, demonica.*

* The Invisible College , p. 206

O evaluare justa a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsa decat din interiorul revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibila doar crestinului credincios care traieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma ca omului ii este dat sa "explice" in amanunt si pe de-a intregul lumea nevazuta a ingerilor si a demonilor; dar cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, pentru a fi incredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (ingeri si diavoli) si de modul in care trebuie sa reactionam noi la influentele lor, mai ales atunci cand trebuie sa dejucam si sa invingem inselaciunile diavolesti.

Cercetatorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia ca ele sunt identice cu fenomenele numite "demonice"; dar numai crestinul - si anume cel ortodox, care este instruit si luminat de 2000 de ani de experienta patristica a luptei cu demonii - este capabil sa inteleaga semnificatia adanca a acestei concluzii.

5. Semnificatia fenomenelor OZN

Care este deci semnificatia fenomenelor extraterestre contemporane? De ce au aparut ele, din punctul de vedere al timpului istoric, tocmai acum? Care este mesajul lor? Ce viitor anunta ele omenirii?

*

In primul rand, fenomenele extraterestre nu constituie decat unul din multitudinea de evenimente "paranormale" care uluiesc omenirea la ora de fata. Cu doar cativa ani in urma, cei mai multi le-ar fi considerat "minuni" de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, in cartea sa Colegiul invizibil se exprima astfel: "Observam in mediul nostru inconjurator evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numara cu miile". Ele produc "o mutatie generala in structurile de credinta religioasa ale oamenilor, in intreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil". "Se intampla ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre"; "aceeasi putere sau forta care a marcat rasa umana in trecut se manifesta din nou asupra ei in prezent".

In limbaj crestin, aceasta inseamna ca avem de-a face cu o noua dezlantuire demonica asupra omenirii. In viziunea apocaliptica crestina (a se vedea sfarsitul cartii), se stie de existenta unui timp (pe care tocmai il traim) in care puterea ce tine in frau cele mai de pe urma si cele mai salbatice manifestari demonice pe pamant nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).

Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestin-ortodoxa , asupra lumii, intruchipata de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau imparatului, este deja de multa vreme un fapt istoric.

Viziunea crestin-ortodoxa asupra lumii nu mai exista ca un tot organic nealterat, caci Satan a fost "dezlegat din inchisoarea lui" in care a fost tinut inchis prin harul Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, "sa amageasca neamurile" (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregati pentru inchinarea la Antihrist spre sfarsitul vremurilor.

Poate ca niciodata de la inceputurile Crestinismului incoace puterile demonice nu s-au manifestat intr-un numar atat de mare si atat de pe fata ca in zilele noastre. Teoria "vizitatorilor din spatiul extraterestru" nu este decat unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor "fiinte superioare" care isi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.

In al doilea rand, OZN-urile nu sunt altceva decat tehnici mediumistice de ultima ora, prin care diavolul isi castiga aderenti pentru sfera lui oculta. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilitati a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai intamplat niciodata in era crestina. In secolul trecut de exemplu, era de obicei necesara participarea la sedinte de spiritism pentru a intra in contact cu demonii, pe cand astazi privirea cerului este suficienta in acest scop (este adevarat, de preferinta noaptea).

Pentru a face acest lucru mai clar, vom oferi in continuare in rezumat invatatura Bisericii Ortodoxe despre inselaciunea diavoleasca, asa cum a formulat-o Episcopul Ignatie Briancianinov, el insusi un Parinte al Bisericii Ortodoxe din timpurile mai apropiate de noi (secolul XIX).

Exista doua forme principale de inselaciune diavoleasca. Prima si cea mai spectaculoasa dintre ele apare atunci cand cineva se lupta sa dobandeasca un inalt nivel spiritual si sa se invredniceasca chiar de viziuni, fara sa se fi curatit in prealabil de patimi, bazandu-se exclusiv pe intelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul ii daruieste "viziuni" pe masura. Exemplele abunda in Vietile Sfintilor, carte de capatai a invataturii ascetice ortodoxe.

Astfel, Sfantul Nichita, episcopul Novgorodului (31 ianuarie), s-a retras in pustie nepregatit fiind si contra sfatului staretului sau. Facand astfel, nu mult dupa aceea a inceput sa auda o voce rugandu-se impreuna cu el. Mai apoi i-a vorbit "Domnul" insusi, trimitandu-i un "inger" care se ruga in locul lui si il indemna sa citeasca carti, in loc sa se roage si sa-i povatuiasca pe cei care veneau la el pentru sfat.

Si asa a trait o vreme, vazandu-l mereu pe "inger" rugandu-se langa el, iar oamenii care il cercetau erau coplesiti de intelepciunea lui si de "darurile Duhului Sfant" de care parea ca este plin, inclusiv de darul "profetiilor" care intotdeauna se implineau.

Inselaciunea s-a dat pe fata doar in momentul in care parintii din manastire au aflat de impotrivirea lui fata de Noul Testament, caci din Vechiul Testament, pe care nu-l citise niciodata, putea cita pe de rost. Numai prin rugaciunile parintilor s-a intors monahul Nichita la pocainta. "Minunile" au incetat, iar cel pocait a ajuns mai tarziu la masura sfinteniei.

Tot astfel, Sfantul Isaac din Pesterile Kievului (14 februarie), care a vazut o lumina mare si in mijlocul ei pe "Hristos inconjurat de ingeri". Fara sa se insemne cu semnul Sfintei Cruci, Isaac i s-a inchinat si indata diavolul a luat putere asupra lui, incingandu-l intr-un joc dracesc si lasandu-l dupa aceea abia viu. Si acesta a ajuns mai tarziu, prin pocainta, la masura adevaratei sfintenii.

Sunt multe cazuri in care "Hristos", inconjurat de "ingeri", apare unor nevoitori in vedenie, daruindu-le puteri mari si "daruri ale Duhului Sfant", pentru ca apoi acesti monahi asceti inselati de diavol sa cada in nebunie sau in sinucidere.

Exista insa si o forma de inselaciune diavoleasca mai obisnuita si mai putin spectaculoasa, care nu ofera victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate "sentimente religioase". Aceasta se intampla, dupa cum scrie Episcopul Ignatie, "atunci cand inima doreste si se straduieste sa obtina bucuria cugetarilor sfinte si dumnezeiesti, nefiind inca pregatita pentru ele. Cel care nu are o inima infranta, cel care se bazeaza pe faptele sale si pe vrednicia sa, cel care nu se tine strans de invatatura Bisericii Ortodoxe, ci urmeaza unei alte "traditii", pe baza careia isi formeaza propria conceptie de viata, acela este stapanit de inselaciune diavoleasca".

Aceasta este starea si conditia spirituala reala a adeptilor "renasterii harismatice", in care ei se afla chiar fara stirea lor. Vom vedea clar acest lucru examinandu-le practicile si conceptia si comparandu-le cu invatatura Sfintilor Parinti, punct cu punct.

A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"

Cunoscand foarte putin sau nimic din adevarata credinta si spiritualitate crestina bazata pe Sfintele Taine ale Bisericii intemeiate de Hristos, pe Sfintii Sai Apostoli, a caror invatatura ramane mereu vie prin Sfintii Parinti, cei care se raliaza miscarii "harismatice" nu au nici un criteriu de deosebire intre harul lui Dumnezeu si falsificarile lui. Toti autorii "harismatici" demonstreaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, o lipsa totala de precautie in atitudinile pe care le au fata de propriile lor experiente. Unii dintre catolici aderenti la miscarea "harismatica", "scot diavoli" chiar inainte de a cere "Botezul Duhului". Dar eficacitatea acestui act, cum vom vedea indata, ne aminteste de iudeii din Faptele Apostolilor (19,15), carora diavolul pe care voiau ei sa-l scoata le raspundea: Pe Iisus il cunosc si il stiu si pe Pavel; dar voi cine sunteti?

Sfantul Ioan Casian, unul din marii Sfinti Parinti din Apusul Ortodox din secolul V, in "Convorbirea despre daruri dumnezeiesti" spune: "Cel care crede ca are darul vindecarilor, umflandu-se de trufie, cade si mai rau. Demonii se prefac ca sunt arsi si alungati din trupurile celor stapaniti de ei prin sfintenia oamenilor despre care, cu adevarat stiu ca nu sunt sfinti.

Despre acestia in Scriptura se spune: Se vor ridica hristosi mincinosi, si prooroci mincinosi si vor face semne mari si minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi. *

* Trad. rom. Prof. David Popescu, in Sfantul Ioan Casian, Scrieri alese , Parinti si Scriitori Bisericesti vol 57, Ed. Inst. Biblic al B.O.R, Bucuresti, 1990, p. 569. (n. tr.)

"Vizionarul" suedez Emanuel Swedenborg (secolul XVIII), straniul precursor al revivalismului "spiritual" si ocult din zilele noastre, avea o temeinica si indelungata si experienta de (intre) vedere si comunicare cu spiritele. El distingea intre doua feluri de spirite, cele "bune" si cele "rele". Aceste experiente au fost recent confirmate de descoperirile unui psihiatru, care lucreaza cu pacienti ce sufera de halucinatii, in cadrul clinicii de boli mintale din Ukiah, statul California. Acest psihiatru a luat in serios vocile pe care le auzeau pacientii sai si a intreprins o serie de "dialoguri" cu ele (prin intermediul chiar al pacientilor).

A tras concluzia, ca si Swedenborg, ca exista doua categorii foarte diferite de "fiinte" care intra in contact cu pacientii: una mai "inalta" sau "superioara" si alta mai "joasa" sau "inferioara". Iata relatarea sa: "Vocile inferioare seamana cu cele ale betivilor dintr-un bar, care sacaie pe cei pe care li se casuna, pana la exasperare. Ele sugereaza pacientilor acte scabroase si apoi ii cearta cand acestia le dau atentie. Ele depisteaza punctul slab al constiintei si actioneaza, interminabil asupra lui... Vocabularul lor este limitat, ca si varietatea termenilor, in schimb prezinta vointa persistenta de a distruge... se opresc asupra fiecarei slabiciuni si fiecarei idei in care crede pacientul, pretind ca au puteri nemasurate, mint, fac promisiuni, toate in scopul de a submina vointa pacientului... Spiritele inferioare sunt in totalitate nereligioase sau antireligioase. Unuia dintre pacienti i-au aparut sub chipul diavolilor conventionali si chiar i s-au prezentat chiar ca atare.

In contrast direct cu aceste voci stau halucinatiile de ordin superior... Vom ilustra acest contrast prin experienta unuia dintre pacienti. La un moment dat a auzit niste voci (apartinand ordinului inferior) certandu-se multa vreme intre ele despre modul in care vor sa-l omoare. Dar in acelasi timp, in timpul noptii vazu o lumina ca soarele apropiindu-se de el. Si-a dat seama ca era de un ordin diferit, pentru ca lumina aceea ii respecta libertatea si se retragea cand vedea ca-l sperie. Cand omul a fost incurajat sa se apropie de acest soare prietenos el se trezi deodata intr-o lume a supranaturalului...

Odata* i-a aparut un chip extraordinar de puternic si de impresionant, care, parca era al lui Hristos... Unii pacienti fac simultan experienta halucinatiilor de ambele ordine si se simt prinsi la mijloc intre un iad si un rai personal. Multi nu cunosc decat atacurile ordinului inferior. Ordinul superior se prevaleaza de putere asupra celui inferior, putere pe care o si demonstreaza din timp in timp, dar nu suficient, incat sa linisteasca mintile chinuite ale bolnavilor... Ordinul superior pare sa fie deosebit de inzestrat, de sensibil, de intelept si religios".

* Wilson van Dusen, The Presence of the Other Worlds, (Prezente din alte lumi), Harper & Row, New York, 1974, pp. 120-125

Crestinul ortodox, care citeste cu patrundere Vietile Sfintilor si alte scrieri patristice, stie ca toate aceste spirite, fie ele "inferioare" sau "superioare", sunt demoni, si ca deosebirea intre adevaratele duhuri bune (ingeri) si demoni nu se poate face pe baza sentimentelor si ideilor personale. Raspandita practica a "exorcismelor" din cercurile "harismatice" nu ofera nici o garantie a izgonirii reale a duhurilor; astfel de exorcisme intalnim si la samanii primitivi, care le practica cu succes,** si care stiu si ei ca exista mai multe feluri de "duhuri", care in proportie de suta la suta, nu sunt altceva decat demoni, fie ca par sa fuga atunci cand sunt izgoniti, fie ca vin atunci cand samanii ii invoca pentru a obtine de la ei diferite puteri.

** Vezi I. H. Lewis, Extatic Religion, An Anthropological Study of Spirit Possession and Shamanism - Religia extatica, Studiu antropologic despre fenomenele de posedare si despre samanism, - Penguin Books , Baltimore, 1971, pp. 45, 88, 156 etc. si ilustratia 9

Desigur, nimeni nu ignora ca "miscarea harismatica", in general, este ferm orientata contra curentelor samaniste si ocultiste contemporane. Dar sa nu uitam ca, in subtilitatea lor, diavolii au capacitatea de a se transforma in "ingeri de lumina" (II Cor. 11, 14) si ca ne trebuie o mare capacitate de discernamant si o mare smerenie si neincredere in experientele noastre "spirituale", oricat de extraordinare ar putea parea ele, pentru a nu fi inselati. In fata dusmanului subtil si invizibil, care duce contra omenirii un razboi pe viata si pe moarte, credulitatea si ignoranta celor ce urmeaza mai mult sau mai putin orbeste "harismaticilor" nu este altceva decat o invitatie deschisa.

De exemplu, un pastor recomanda meditatia asupra unor pasaje scripturistice si apoi notarea pe hartie a oricarui gand "declansat" de lectura, "caci acela este mesajul personal al Duhului Sfant catre voi" (Cristenson, p.139).

Dar oricine studiaza serios spiritualitatea crestina, stie ca "la inceputul vietii monastice unii dintre necuratii draci trimit ganduri, mai ales incepatorilor, cum ca ei s-ar bizui sa talmaceasca locuri din Sfanta Scriptura... si asa ii inseala, impingandu-i la erezie si hula"*.

* The Ladder of St. John, Step 26:152 - Vezi Filocalia Rom, vol 9; Sfantul Ioan Scararul, Scara dumnezeiescului urcus, pp 317-377, trad. Pr. Dumitru Staniloae

Din pacate atitudinea crestinilor ortodocsi, care se alatura "revivalismului harismatic", nu se deosebeste prin nimic de cea a protestantilor si a catolicilor. Sunt crestini ortodocsi care, in mod evident, nu cunosc deloc sau cunosc slab textele patristice si Vietile Sfintilor, iar atunci cand citeaza din aceste scrieri, o fac nesocotind complet contextul (vezi mai jos din Sfantul Serafim).

Atractia "harismatica" se exercita mai ales prin experienta pe care o promite. Crestinii ortodocsi capabili sa distinga formele adesea foarte subtile de inselaciune diavoleasca (in care mandria capata chipul smereniei), doar pe baza simtirii lor, fara sa fie inarmati cu cunoasterea textelor patristice sunt foarte rari. Aceste deosebiri nu le pot face decat cei care duc o viata duhovniceasca inalta in rugaciune, post si smerenie, si care au asimilat traditia vie a Sfintilor Parinti in propria lor conceptie de viata si in vietuirea lor intima.

Cum este pregatit deci crestinul ortodox impotriva inselaciunii diavolesti?

El are la indemana intregile scrieri de invatatura ale Sfintilor Parinti inspirate de Dumnezeu, care, impreuna cu Sfanta Scriptura, prezinta conceptia pe care, Biserica lui Hristos o are de 1900 de ani incoace cu privire la toate posibilele chipuri de experiente duhovnicesti, si pseudo duhovnicesti.

Vom vedea, in cele ce urmeaza, ca aceasta traditie ofera o judecata foarte sigura si lipsita de orice fel de echivoc la adresa problemei cheie pe care o ridica miscarea "harismatica": posibilitatea unei "revarsari" generalizate a Duhului Sfant in vremurile din urma. Dar chiar inainte de a trece la studierea atitudinii Sfintilor Parinti asupra acestei controverse, crestinul ortodox se poate pazi fara gres contra oricarei inselaciuni tocmai prin aceea ca el stie nu numai ca inselaciunea exista, ci stie ca exista pretutindeni, chiar si in interiorul lui.

Episcopul Ignatie scrie: "Cu totii ne aflam in inselaciune. Constiinta acestui fapt ne pazeste ea insasi de inselaciune. Este o mare inselaciune sa crezi ca nu poti sa fii inselat". El il citeaza pe Sfantul Grigorie Sinaitul, care ne avertizeaza: "Nu este putin lucru sa dobandesti intelegerea exacta a lucrurilor si sa te eliberezi de toate cele ce se opun harului; caci inselaciunea diavoleasca se arata de obicei, mai ales incepatorilor, sub forma adevarului si a virtutii". Apoi zice: "Dumnezeu nu se supara pe acela care, temandu-se de inselaciune, se pazeste pe sine cu mare frica, neincrezandu-se, in semne, chiar cand sunt de la Dumnezeu. Dimpotriva, pe unul ca acesta Dumnezeu il cinsteste pentru dreapta lui socoteala".

Deci, necunoscand nimic despre acest razboi nevazut si fiind total nepregatiti pentru el, necunoscand macar ca exista un nivel de activitate in realitatea spirituala care se numeste inselaciune diavoleasca, catolici, protestanti si crestini ortodocsi ignoranti ai propriei lor traditii ortodoxe se duc la adunarile "harismatice" ca sa se "boteze" sau sa se umple cu "Duhul Sfant". Atmosfera insasi a acestor adunari este foarte ambigua, ea fiind declarata intentionat "deschisa" activitatii oricaror posibile "spirite".

Iata cum descriau niste catolici - care sustin ca sunt mai cu bagare de seama decat protestantii -, unele dintre intalnirile lor penticostale din America: "Totul se petrecea fara bariere, fara inhibitii... Sedeau picior peste picior direct pe podea. Doamne in pantaloni lejeri. Un "calugar" imbracat in alb. Unii fumau, se serveau si cafele. Rugaciunea se facea foarte liber, dar intr-un mod care aducea mai mult a distractie. La asta se refereau ei cand afirmau ca Duhul Sfant se salasluieste intre ei?"

Iar la o alta intrunire penticostala catolica: "Semana foarte bine cu un cocteil, cu exceptia faptului ca nu se consumau bauturi alcoolice" (Ranaghan. pp. 209, 157).

Si la alte intalniri "harismatice" interconfesionale, atmosfera este suficient de intima, ca nimeni sa nu fie surprins daca "duhul" o inspira pe o doamna mai in varsta sa se ridice in picioare in toiul unui acces de plans general si sa "danseze..." (Sherill, p.118).

Sobrietatea unui crestin ortodox este in primul rand izbita de aceasta amosfera, din care lipseste orice element de taina sau de cutremur, care lui ii este atat de familiar, si care decurge firesc din frica de Dumnezeu. Iar primele lui impresii sunt confirmate cu putere, cand observa straniile efecte pe care le produce "duhul" penticostal, cand se coboara peste aceasta adunare "lipsita de constrangeri". La aceste efecte ne vom opri in continuare, aducindu-le in fata judecatii sigure a invataturii Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe.

B. Reactii fizice care insotesc experienta harismatica

Reactia cea mai frecventa a celor care se "boteaza in Duhul Sfant" este rasul. Un credincios catolic spune: "Totul era asa de vesel incat, de acolo de unde sedeam pe podea, nu ma puteam abtine sa nu rad" (Ranaghan, p. 28). Un altul: "Sentimentul prezentei si iubirii lui Dumnezeu era atat de puternic, incat in toata acea jumatate de ora petrecuta (sezand pe podea) in capela nu am facut altceva decat sa rad de bucurie ca Dumnezeu ne iubeste" (p. 64).

Un protestant ii aminteste de "botezul" sau: "Am inceput sa rad foarte tare... la fel de tare ca atunci cand nu mai esti in stare nici sa vorbesti despre lucrul care provoaca bucuria. Ma tineam cu mainile de burta de atata ras, pana cand am cazut pe spate" (Sherill, p. 113).

Alt protestant: "Noua limba pe care o primisem era impletita cu accese de veselie din care orice inhibitie sau teama care ma stapaneau in trecut disparusera. Era o limba a rasului" (Sherill, p. 115).

Se pot aduce nenumarate exemple care sa ilustreze aceasta bizara reactie la niste experiente "spirituale", caci unii apologeti "harismatici" au elaborat chiar o intreaga filozofie a "bucuriei duhovnicesti" si a "nebuniei pentru Dumnezeu", care sa o sustina. Aceasta "filozofie" insa nu are nimic de-a face cu Crestinismul. In intreaga istorie a gandirii si trairii crestine nu se cunoaste nimic si nici nu s-a pomenit vreodata de "rasul Duhului Sfant".

Dar tocmai acest "ras" este elementul care ne indica precis ca "miscarea harismatica" penticostala este o orientare religioasa total straina de crestinism. El este pur lumesc si chiar pagan, si daca el nu se datoreaza unor reactii de tip isteric, atunci el nu se poate datora decat diferitelor grade de "posedare" din partea unuia sau mai multor zei pagani, care, in limbaj crestin ortodox, se numesc diavoli.

Dam aici ca termen de comparatie experienta de "initiere" a unui eskimos pagan la samanism: "Intarziind prilejul acestei initieri, ma trezeam deseori plangand de nefericire fara sa-mi dau seama din ce cauza. Apoi, tot din senin, ma cuprindea o bucurie atat de mare si inexplicabila si atat de puternica, incat nu ma puteam abtine sa nu izbucnesc in cantece in care nu era loc decat pentru un singur cuvant: "Bucurie! Bucurie!"

Cu ocazia unui astfel de acces extraordinar de bucurie misterioasa am devenit eu saman (vrajitor). Simteam si auzeam totul in jurul meu intr-un mod cu totul diferit. Imi dobandisem iluminarea... si nu numai ca puteam vedea prin intunericul vietii din jurul meu, dar aceeasi lumina stralucitoare strabatea si din mine... si toate spiritele pamantului, ale vazduhului si apelor marii veneau acum la mine, facandu-se ajutoarele mele" (Lewis, Extatic Religion, p. 37).

Deci sa nu ne surprinda faptul ca un numar atat de mare de "crestini" creduli, lasandu-se de buna voie prada unor astfel de experiente pagane, le interpreteaza pe acestea ca fiind de esenta "crestina". Psihologic si la suprafata, ei raman in continuare crestini, dar de fapt, din punct de vedere adanc spiritual, ei se angajeaza in atitudini si practici distinct necrestine.

Care este acum atitudinea traditiei ascetice ortodoxe fata de asa-zisul "ras al Duhului Sfant"?

Sfintii Varsanufie si Ioan,* traitori in secolul VI, dau un raspuns clar si lipsit de orice echivoc unui frate monah pe care il chinuia aceasta problema: Nu exista ras la cel care traieste in frica de Dumnezeu. Sfanta Scriptura spune despre nebun ca atunci cand rade, isi inalta glasul (Isus Sirah 21, 22; 27, 13), iar cuvantul lui este plin de tulburare si lipsit de harul lui Dumnezeu".

* Filocalia rom. vol. XI, trad. Pr.D. Staniloae (n. tr.)

Sfantul Efrem Sirul invata si el limpede: Rasul si indrazneala sunt inceputul stricarii sufletului. Daca le vezi pe acestea in tine, sa cunosti ca ai ajuns in adancul pacatului si fara incetare sa te rogi lui Dumnezeu sa te izbaveasca din aceasta moarte... Rasul alunga de la noi binecuvantarea ce s-a fagaduit celor ce plang (Matei 5,4) si surpa ceea ce s-a cladit. Rasul alunga pe Duhul Sfant, nu zideste sufletul, necinsteste trupul. Rasul alunga virtutile, nu-si aduce aminte de moarte si nu gandeste la chinuri"**. Nu este oare evident cat de departe ratacim prin ignorarea invataturilor de baza ale Ortodoxiei?

** Vezi Proloagele pe scurt si Vietile Sfintilor

In timpul unui "botez" harismatic, lacrimile sunt o reactie tot atat de obisnuita ca si rasul, la nivelul reactiilor psihice cele doua fiind de altfel inrudite. Ele caracterizeaza indivizii, dar si grupuri intregi de persoane (caz in care nu mai sunt legate de experienta stricta a "botezului"), si se imprastie molipsitor fara vreun motiv vizibil (Sherill, pp. 109, 117).

Autorii "harismatici" nu pun aceste lacrimi pe socoteala constiintei, a starii de pacatosenie in care s-ar afla cei ce plang; ei nu explica in nici un fel aceste lacrimi, lasand sa se inteleaga ca le considera o reactie normala la atmosfera "harismatica" din jur.

Dar Parintii ortodocsi, dupa cum noteaza - Episcopul Ignatie Briancianinov, ne invata ca lacrimile sunt adesea un semn al celei de a doua forme de inselaciune diavoleasca. Sfantul Ioan Scararul, enumerand diferitele stari care pricinuiesc lacrimile, dintre care unele sunt rele, iar altele bune, ne indeamna: "Sa nu crezi lacrimilor tale, pana ce nu-ti vei fi curatit desavarsit sufletul de patimi". iar despre un anumit fel de lacrimi el spune raspicat: "Lacrimile lipsite de ratiune nu sunt proprii naturii rationale, ci numai celei irationale" (treapta a 7-a).

Pe langa ras sau plans sau amandoua la un loc, "botezul cu Duhul Sfant" mai da nastere la reactii cum ar fi: caldura raspandita in tot trupul, multe feluri de tremuraturi si contorsionari, caderi pe jos. Atragem atentia ca oferim aici doar exemple de reactii obisnuite in randurile protestantilor si catolicilor (care practica cultul "harismatic", n.tr.) nu si cele care se intalnesc la sectele penticostale extremiste si care sunt cu mult mai spectaculoase si mai dezlantuite.

"Cand (pastorul respectiv) si-a pus mainile pe crestetul meu, am simtit ca si cum pieptul mi s-ar fi ridicat inauntrul capului. Au inceput sa-mi tremure buzele, iar mintea mea sa-si piarda pentru fractiuni de secunda controlul. Apoi am inceput sa ranjesc". (Ranaghan, p. 67). Un altul "nu a avut nici un fel de emotie dupa eveniment, dar a simtit o mare caldura in corp si o senzatie de bine" (Ranaghan, p. 91).

Alta marturie: "De indata ce am ingenunchiat, am inceput sa tremur... Si deodata m-am umplut de "Duhul Sfant" si mi-am dat seama ca "Dumnezeu este adevarat". Apoi am inceput sa rad si sa plang in acelasi timp. Urmatorul moment pe care mi-l amintesc este ca zaceam intins in fata altarului si ca eram plin de pacea lui Hristos". (Ranaghan, p. 34).

Altul: "Mainile mele care de obicei sunt reci din cauza unei circulatii proaste, mi-au devenit calde si umede. Am simtit ca ma invaluie o caldura". (Ranaghan,p. 30). Un membru al "Miscarii lui Isus" spune: "Am simtit ca ceva incepe sa izvorasca din mine si deodata am inceput sa vorbesc in limbi" (Ortega, p. 49).

Un apologet "harismatic" subliniaza ca asemenea experiente sunt tipice la cei care se "boteaza cu Duhul", "botez" care creeaza adesea "reactii subiective la respectivele persoane, prin care acestea simt in chip minunat apropierea de Domnul. Acest sentiment de inchinare si de adoratie este atat de puternic, incat el nu se poate mentine in limitele unor restrictii de expresie impuse de eticheta societatii noastre occidentale! De aceea in astfel de momente, unii tremura violent, altii isi ridica mainile spre Domnul, altii isi ridica vocea dincolo de inaltimea normala, iar altii cad pe jos" (Lillie, p. 17).

Nu stim ce sa ne mire mai tare: totala discrepanta dintre asemenea manifestari isterice si adevarata expresie a cinstirii si inchinarii la Dumnezeu in duh si in adevar, sau incredibila nebunie, care ii face pe acesti oameni sa puna contorsiunile lor pe seama actiunii "Duhului Sfant", a "inspiratiei divine" si a "pacii lui Hristos".

Cert este ca acesti oameni, din punct de vedere spiritual si religios, nu sunt numai total lipsiti de calauzire si de experienta, dar ei sufera din capul locului, din acest punct de vedere, de un "analfabetism" absolut. Nu se cunoaste in intreaga istorie a Crestinismului Ortodox nici o asemenea experienta "extatica" produsa de Duhul Sfant.

Este nebunie din partea unor apologeti "harismatici" sa indrazneasca sa compare aceste reactii infantile si isterice, care sunt la indemana absolut a oricui, cu descoperirile dumnezeiesti de care s-au invrednicit marii sfinti, precum Sfantul Apostol Pavel pe drumul Damascului sau Sfantul Ioan Evanghelistul in insula Patmos.

Acesti sfinti au cazut intr-adevar cu fala la pamant, dar inaintea adevaratului Dumnezeu (fara sa se contorsioneze si cu siguranta fara sa-i apuce rasul), in timp ce pseudocrestinii nu fac altceva decat sa se lase miscati de un duh invadator si sa se inchine doar la ei insisi.

Cuviosul Macarie de la Optina ii scria unei persoane care se afla intr-o asemenea stare: "Gandind ca vei afla iubirea lui Dumnezeu in sentimente consolatoare, tu nu-L cauti pe Dumnezeu, ci pe tine insuti, adica propria ta consolare, si ocolesti adevarata cale a suferintei care duce la El, pentru ca te socotesti pierdut fara aceasta consolare"*.

* Staretul Macarie de la Optina, Harbin 1940, p. 100, rus

Daca aceste experiente zise "harismatice" sunt intr-adevar religioase, atunci ele sunt de natura pagana; caci ele par sa corespunda exact tipului de initiere mediumistica, care se numeste "experienta de posedare spirituala" si care este produsa de "o forta ce apare dinauntru si care incearca sa puna stapanire pe persoana respectiva" (Koch, Occult Bondage, p. 44).

Desigur, nu toate "botezurile cu Duhul" sunt atat de extatice ca unele din cele amintite pana in prezent (desi exista altele cu mult mai extatice). Dar chiar si acestea concorda cu practicile spiritiste: "Cand spiritele intampina un medium prietenos, cu o minte pasiva si supusa, ele intra linistite in acea persoana ca la ele acasa. Cand, dimpotriva, psihicul persoanei respective nu este perfect supus, sau pasivitatea mintii nu este totala, atunci ele intra mai mult sau mai putin fortat, ceea ce se reflecta in contorsionari ale fetei si in tremurul membrelor respectivului medium" (Blackmore, Spiritism, p. 97).

Totusi cazurile acestea voluntare de "posedare" nu trebuie confundate cu adevaratele demonizari, prin care duhuri necurate intra si raman permanent in persoane, producand reactii fizice si psihice pe care sursele "harismatice" nu par sa le indice. "Posedarea" mediumistica este temporara si partiala, mediumul consimtind sa fie "folosit" intr-un anumit mod de catre spiritul la dispozitia caruia se pune. Insa, ceea ce textele "harismatice" lasa sa se inteleaga clar, este ca asemenea experiente - atunci cand sunt reale si nu simple produse ale autosugestiei - nu presupun doar exersarea sau antrenarea in vederea dezvoltarii unei anumite aptitudini mediumistice, ci ele inseamna intr-adevar posedare reala din partea unui duh. Deci au dreptate cei care sustin ca se simt "plini de duh" - cu singura diferenta ca nu Duhul Sfant este acela care ii umple!

Episcopul Ignatie Briancianinov da mai multe exemple de reactii fizice ce apar de obicei la cei care cad prada inselaciunii demonice. Un anume monah care tremura si scotea sunete ciudate socotea ca acestea sunt "roadele rugaciunii". Altul, care prin rugaciunea extatica pe care o practica simtea o caldura atat de mare in corp, incat nu avea nevoie de haine calduroase in timpul iernii, caldura corpului lui putea fi simtita chiar si de cei din jur.

Ca principiu general, Episcopul Ignatie spune ca cel de-al doilea mod de inselaciune diavoleasca se arata printr-o "caldura patimasa si materiala a sangelui". "Comportamentul misticilor latini a fost intotdeauna de tip extatic, din cauza acestei calduri patimase, cu deosebire trupeasca".

Caldura "materiala" a sangelui, ca semn al celor care s-au lasat inselati de diavol, trebuie deosebita de caldura duhovniceasca a acelora care au dobandit cu adevarat Duhul Sfant, asa cum a fost de exemplu Sfantul Serafim de Sarov. Dar Duhul Sfant nu se dobandeste prin experiente "extatico-harismatice". El se dobandeste pe calea lunga si anevoioasa a luptei ascetice, prin rugaciune, post, si smerenie, pe "calea suferintelor" Crucii in Biserica lui Hristos, asa cum ne invata toti Sfintii Parinti.

C. "Darurile spirituale" care insotesc experienta

"harismatica"

Avantajul de baza pe care il invoca adeptii "renasterii harismatice" este acela al dobandirii unor daruri "spirituale", intre care se numara in primul rand o noua putere si o noua indrazneala "spirituala". Indrazneala este data chiar de "experienta harismatica" in sine, de a carei realitate nici nu ne indoim. Ne indoim doar de interpretarea pe care "harismaticii" o dau acestei experiente.

Iata cateva ilustrari: "Nu am nevoie sa cred in Cincizecime deoarece am vazut-o" (Ranaghan, p. 40). "Am inceput sa am sentimentul ca stiu exact ce trebuie sa spun celorlalti si ce anume au ei nevoie sa auda... Am inteles ca Duhul Sfant imi da cu adevarat indrazneala sa o spun, iar efectul spuselor mele era foarte puternic" (ibid., p. 64). "Eram atat de ferm convins ca Duhul se va tine de cuvant, incat ma rugam fara sa tin cont de vreun "daca". Ma rugam fiind sigur ca vointa mea va fi indeplinita" (ibid., p. 67).

Sa ascultam acum si marturia unui "ortodox": "Ne rugam sa primim intelepciune si devenim intelepti in Domnul. Ne rugam pentru iubire, si simtim imediat iubire pentru toti oamenii. Ne rugam pentru vindecari, si ne facem sanatosi. Ne rugam pentru minuni si, prin credinta, am vazut minuni intamplandu-se in mijlocul nostru. Ne rugam pentru semne si le primim. Ne rugam in limbi cunoscute si in limbi necunoscute" (Logos, aprilie, 1972, p.13).

Iata cum, ceea ce se obtine in traditia ascetica ortodoxa prin ani lungi de nevointa, prin credinta fierbinte si treaza si din mila lui Dumnezeu, pretind unii ca se castiga cit ai clipi din ochi prin experienta "harismatica". Ca Sfintilor Apostoli si Mucenici li se daruia, printr-un har special al lui Dumnezeu, o mare indrazneala in vestirea cuvantului Lui, este foarte adevarat. Insa este de ras dorinta unora, care nu au nici o idee despre ceea ce inseamna harul dumnezeiesc, de a se pretinde comparabili cu acesti mari sfinti.

Bazandu-se pe o experienta care este de fapt o inselaciune, indrazneala "harismaticilor" nu este decat o imitatie infierbantata de tip "revivalist" a adevaratei indrazneli crestine si care constituie un semn sigur si distinctiv ca cel care o are se afla prada inselaciunii "harismatice".

Episcopul Ignatie atrage atentia ca "increderea in sine si indrazneala sunt vizibile la cei care au cazut prada inselaciunii diavolului, si care au impresia ca sunt sfinti sau ca se afla pe calea inaintarii duhovnicesti". "Cei care sufera de aceasta inselaciune, au un stil extraordinar de pompos: ei sunt parca imbatati de propria lor sine, vazand in aceasta, tocmai din cauza ca se inseala pe ei insii, un semn de mare har. Ei nu mai pot iesi din marea lor mandrie si buna lor parere fata de ei insisi. Unii ca acestia sunt socotiti smeriti doar de cei care judeca dupa aparente, iar nu dupa roade".

In afara de "vorbirea in limbi" propriu-zisa, cel mai frecvent dar "supranatural" pe care il capata cei "botezati in Duhul" este receptarea directa a "mesajelor de la Dumnezeu", care se face in forma "profetiilor" si a "talmacirilor" sau (a "interpretarilor").

Iata ce spune o tanara catolica despre prietenii ei "harismatici": "Pe cativa dintre ei i-am vazut vorbind in limbi, si, uneori intelegeam ce spun. Erau intotdeauna mesaje de alinare si bucurie in Domnul". Iata ideea unei alte "talmaciri": "Erau transmise insasi cuvintele lui Dumnezeu, intr-un mesaj de mangaiere" (Ranaghan, p.32).

Indrazneala acestor mesaje nu cunoaste limite. In cadrul altei adunari, "o femeie a anuntat ca va transmite un "mesaj de la Dumnezeu", pe care l-a redat vorbind la persoana intai" (ibid., p.2). Un protestant "harismatic" noteaza ca in astfel de mesaje "cuvantul lui Dumnezeu se transmise fara nici un fel de intermediere... Cuvantul se poate transmite brusc prin oricine dintre cei de fata, astfel incat mereu se aude cate un "asa graieste Domnul", din mijlocul adunarii. De cele mai multe ori aceste mesaje sunt rostite la persoana intai; un altul foarte des auzit este: "Am venit sa va binecuvantez" (Williams, p.27).

Sistematizam acum cateva dintre "profetiile" si "talmacirile" cele mai caracteristice exemplificate de propaganda "harismatica":

1.Fiti asemenea copacului ce se apleaca dupa vointa lui, care isi infige radacinile in puterea lui, si care atinge cu ramurile sale iubirea si lumina lui" (Ford, p.35).

2. "Asa cum Duhul Sfant a umbrit pe Maria, care a luat in pantece pe Iisus, tot asa Duhul Sfant sufla peste voi si Iisus apare in mijlocul vostru" - mesaj transmis in limbi de catre un romano-catolic si "talmacit" de un protestant.

3. "Pasii celui care a strabatut ulitele Ierusalimului sunt in urma noastra. Privirea sa ii vindeca pe cei care vin catre el si ii ucide pe cei care fug de el" - mesaj special la adresa unui membru al respectivului grup de rugaciune.

4. "Va intind mana. Nu trebuie decat sa mi-o dati pe a voastra si eu va voi conduce". Acelasi mesaj se daduse cu cateva minute mai devreme unui preot romano-catolic, care se afla intr-o camera alaturata. El si l-a notat si, intrand in camera de rugaciune, l-a auzit repetandu-se identic, cu exact aceleasi cuvinte pe care le notase pe carnetel (Ranaghan, p.54).

5. "Nu te tulbura, sunt multumit de calea pe care ai luat-o. Iti este greu, dar prin aceasta aduci multa mangaiere altuia". Acest mesaj a linistit una din persoanele prezente care era ingrijorata din pricina unei hotarari dificile pe care tocmai o luase (Sherill, p.88).

6. "Sotia mea a intrat si a inceput sa cante la orga. Deodata Duhul lui Dumnezeu a coborat asupra ei, facand-o sa vorbeasca in limbi si sa profeteasca: "Fiul meu, sunt cu tine. Pentru ca mi-ai fost credincios in lucrurile mici, te voi rasplati folosindu-te la lucruri mai mari. Te calauzesc, tinandu-te de mana. Eu te calauzesc, nu te teme. Esti tinta vointei Mele. Nu privi nici la stanga, nici la dreapta, ci continua cum ai inceput". Aceasta "profetie" a fost insotita de o "vedenie" care a determinat crearea unei foarte mari si influente fundatii penticostale, sub numele de "Full Gospel Business Men's Fellowship International" (Fratia internationala evanghelica a oamenilor de afaceri)*.

* Logos Journal, Sept. - Oct., 1971, p.14,

Bazandu-ne pe declaratiile martorilor oculari, am putea crede ca intr-adevar aceste profetii tin de paranormal si ca nu pot fi pe de-a intregul inventate. Dar oare Duhul Sfant se foloseste de asemenea cai artificiale pentru a comunica cu oamenii? (Raspunsul este afirmativ in cazul "duhurilor" invocate la sedintele de spiritism!).

Cum se face ca limbajul in care se comunica aceste mesaje este atat de monoton si stereotip si nu mai nuantat decat cel in care li se ghiceste viitorul la automatele cu fisa de prin cafenelele americane? De ce sunt aceste mesaje atat de vagi si de lipsite de substanta?

Ele reflecta intr-adevar ca sunt rostite in stare de inconstienta. De ce sunt ele intotdeauna mesaje "de mangaiere, de bucurie si alinare, de linistire" si in mod evident lipsite de orice continut dogmatic sau profetic - ca si cand "duhul" ar fi foarte multumit de faptul ca aceste adunari sunt non-confesionale? Si la urma urmei cine este aceasta ciudata si abstracta persoana, acest "eu" care vorbeste? Oare gresim daca aplicam acestui fenomen cuvintele unui adevarat prooroc al lui Dumnezeu?: Sa nu va lasati amagiti de proorocii vostri si de ghicitorii vostri care sunt in mijlocul vostru, ...pentru ca va proorocesc minciuna si Eu nu i-am trimis, zice Domnul (Ieremia 29,8-9).

Asa cum cel "botezat in Duhul" poate vorbi in limbi, nu doar in timpul adunarilor de rugaciune, ci si acasa in rugaciunile lui particulare, tot asa, chiar dupa ce paraseste atmosfera casei de rugaciune, el are adesea "revelatii" personale, aude voci si este insotit de "prezente" tangibile.

Iata cum isi descrie un "profet" al "miscarii harismatice" o astfel de experienta: "Ma trezisem dintr-un somn adanc si odihnitor la auzul unei voci clare si destul de ridicate...care a rostit clar: "Dumnezeu nu are nepoti"... Apoi am avut sentimentul ca mai este cineva in camera mea, a carui prezenta imi facea bine. Deodata mi-am dat seama: Trebuie sa fi fost Duhul Sfant, cel care-mi vorbise" (Du Plessis, p. 61).

Ce explicatie am putea gasi pentru astfel de experiente? Sfantul Ignatie Briancianinov scrie: "Cel care este victima unei astfel de inselaciuni isi inchipuie (inchipuirea sau imaginatia fiind si ea o forma de inselaciune diavoleasca) ca este plin de darurile Sfantului Duh. Aceasta inchipuire este alcatuita din conceptii si sentimente false, ceea ce inseamna ca apartine cu desavarsire tatalui si capeteniei falsului si a minciunii, adica diavolului.

Cel care, rugandu-se, se straduieste sa descopere in inima sa sentimentul omului nou, neavand inca nici o posibilitate de a reusi, va substitui acestui sentiment simtiri false scornite de inima lui, carora diavolul nu intarzie sa li se alature. El ii va insufla respectivei persoane incredere in scornelile sale pe care le va intari cu ale lui proprii, diavolesti, facandu-l sa creada ca sunt trimise de sus - credinta (sau concept) ce corespunde perfect sentimentelor inchipuite ce i-au premers".

Este exact fenomenul pe care l-au observat cei care au studiat spiritismul. Pentru cel care practica cu seriozitate spiritismul (si nu este vorba doar de mediumuri ca atare), soseste un moment cand intreaga aceasta "spiritualitate", care cultiva pasivitatea mintii si deschiderea fata de actiunea "duhurilor", chiar atunci cand este vorba de moduri aparent nevinovate de recreere, cum ar fi practicarea jocurilor de ghicire a viitorului, duce inevitabil la transformarea respectivei persoane intr-un om demonizat. Este momentul in care acestui om incep sa i se intample lucruri "supranaturale"*.

* Vezi Blackmore, Spiritism, pp. 144-175, in care se vorbeste despre un preot romano-catolic care era urmarit fizic de o tablita de ghicit - actionata, bineinteles, de un diavol - tocmai in perioada in care incerca sa renunte la acest mod de recreere!

In cadrul "renasterii harismatice", acestui moment de tranzitie ii corespunde "botezul cu Duhul Sfant" care, atunci cand isi face efectul, marcheaza momentul in care autoinselarea devine inselaciune diavoleasca, victima "harismatica" fiind de atunci incolo virtual asigurata ca inchipuitele sale "sentimente religioase" vor fi intampinate de insusi "Duhul" si ca va incepe de acum inainte o viata plina de "minuni".

D. Noua "revarsare" a Duhului Sfant

In general, adeptii "miscarii harismatice", asa cum o afirma neincetat ei insisi, au senzatia ca sunt "plini de Duhul". "Ma simteam un om nou, curat si liber si cu desavarsire plin de Duhul Sfant" (Ranaghan, p.98). "Totul a inceput cu botezul Duhului, cand am inceput sa-mi dau i eu seama ce inseamna sa ai cu adevarat vedenii despre viata in Duhul. Este intr-adevar o viata plina de minuni... in care te umpli mereu de iubirea de viata-datatoare a Domnului" (Ranaghan, p.65).

Toti isi caracterizeaza starile spirituale invariabil cu aceleasi cuvinte, aceleasi propozitii stereotipe. Dupa un preot catolic, "toata lumea parea sa fie cuprinsa, fara exceptie, de o mare bucurie si pace - era efectul atingerii Duhului" (Ranaghan, p. 185).

Un grup harismatic interconfesional afirma ca scopul membrilor sai este "sa arate si sa duca pretutindeni iubirea lui Hristos, pacea si bucuria, oriunde s-ar afla ei" (Inter Church Renewal).

Odata intrati in aceasta stare "spirituala" (in care, in mod semnificativ, termenii pocainta sau mantuire sunt rareori pomeniti), multi reusesc sa ajunga la mari "inaltimi". Zice un catolic: "Duhul crestea in mine uneori pe durate foarte lungi (de mai multe ore) in care ma aflam propriu-zis in extaz; jur ca am simtit cu anticipatie gustul Imparatiei Cerurilor" (Ranaghan, p.103).

Biserica Ortodoxa respinge total aceste practici si "miscari harismatice" sectare, care sunt amagiri diabolice din veacurile de pe urma, ce inseala. in diferite chipuri si forme pe cei ce s-au rupt de Biserica lui Hristos intemeiata de Duhul Sfant. Ca cei ce nu asculta de Biserica si de Sfintii Apostoli si nu au cele sapte Taine, Sfanta Liturghie, Preotia si Sfanta Cruce, nu pot avea Duhul Sfant, ci numai duhul diavolului.

Dupa cuvantul Episcopului Ignatie Briancianinov, inselaciunea, cunoscuta sub numele de inchipuire, se hraneste din inventarea unor simtiri false sau stari de har, care dau nastere la o conceptie complet eronata asupra vietii duhovnicesti. In acest mod se inventeaza mereu stari pseudo-spirituale, cel inselat are mereu senzatia ca se afla in intimitatea lui Iisus si ca discuta cu El, are mereu "revelatii mistice", aude voci, simte bucurii...

Din aceasta activitate sangele primeste o miscare inselatoare si pacatoasa, care este luata drept bucurie plina de har, care imbraca haina umilintei, a pietatii si intelepciunii".

Spre deosebire de formele mai spectaculoase de inselaciune diavoleasca, inchipuirea, "desi face mintea sa cada in cele mai teribile greseli, nu o impinge insa pana la nebunie desavarsita", astfel incat aceasta stare poate sa dureze ani indelungati sau chiar o viata intreaga fara ca cel in cauza sa-si dea seama.

Aceasta stare placuta plina de caldura si chiar de fervoare, echivaleaza insa cu o sinucidere spirituala, caci cel care sufera de ea este de fapt cu desavarsire orbit si nu vede starea reala a vietii lui sufletesti.

Spune iarasi Episcopul Ignatie: "Inchipuindu-si ca este plin de har, el nu mai poate primi niciodata harul... Cel care isi atribuie daruri duhovnicesti este impiedicat de chiar inchipuirea lui de la primirea harului dumnezeiesc, deschizandu-si in schimb larg inima patimilor si diavolilor". Fiindca tu zici: Sunt bogat, si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb, si gol! (Apoc. 3,17).

Cei atinsi de boala inselaciunii "harismatice" nu se simt doar "covarsiti de duh"; ei "vad" chiar si in jurul lor inceputul unei "noi ere" (new age) a "revarsarii Duhului Sfant", - crezand ca "lumea se afla in pragul unei mari desteptari spirituale" (Logos, Feb. 1972, p.18) si avand in permanenta pe buze cuvintele profetului Ioil: Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul (3,1).

Crestinul ortodox insa stie ca aceasta profetie se refera in general la vremurile din urma, care au inceput chiar cu venirea Mantuitorului, cu deosebire la Cincizecime (Fapte, 2) si la sfintii Bisericii Ortodoxe care au cu adevarat harul Duhului Sfant, din belsug, asa cum sunt si sfintii Ioan de Kronstadt si Nectarie de Eghina, care au facut multe minuni, chiar in acest corupt secol XX.

In conceptia "harismaticilor" din zilele noastre, insa, minunile sunt ceva la indemana oricui. Oricine poate sa vorbeasca in limbi, numai sa vrea; exista si manuale care stau la dispozitia doritorului, explicandu-i cum sa faca.

Ce spun insa Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe, cu privire la dobandirea harului? Potrivit Episcopului Ignatie, darurile Duhului Sfant "se salasluiesc doar in crestinii ortodocsi care au ajuns la desavarsirea crestina, care s-au curatit si care s-au pregatit mai dinainte prin pocainta".

Ele sunt "daruite Sfintilor lui Dumnezeu numai dupa bunavointa a Sa si prin lucrarea Sa, si nu prin dorinta sau putinta oamenilor. Ele sunt daruite extrem de rar si pe neasteptate, in cazuri de extrema nevoie, si prin purtarea de grija minunata a lui Dumnezeu - si niciodata la intamplare" (Sfantul Isaac Sirul). "Trebuie sa mai stim ca in vremurile noastre aceste daruri sunt acordate cu mare moderatie, din cauza ca a slabit credinta lumii crestine in general, ele slujind in intregime trebuintei mantuirii. Dimpotriva, "inchipuirea" (imaginatia) isi revarsa "darurile" fara multa zabava si in cantitati nelimitate". ,

Intr-un cuvant, "duhul" care-si revarsa darurile asupra acestui neam desfranat, corupt si inselat de secole de erezie si pseudo-pietate, asupra acestui neam care cauta "semne" si minuni, nu este Duhul lui Dumnezeu. Acesti oameni rupti de Biserica vie a lui Hristos nu au cunoscut niciodata ce este Duhul lui Dumnezeu si niciodata nu I s-au inchinat Lui. Ei sunt atat de departe de adevarata duhovnicie incat, priviti cu ochii sobri ai Ortodoxiei, ei nu sunt in stare decat sa ingane in mod hulitor adevarata credinta prin psihismul, emotionalismul si uneori chiar demonismul lor.

"Adevarata traire duhovniceasca - scrie Episcopul Ignatie - omul trupesc nu o poate exprima in cuvinte. Prin cuvinte nu se pot exprima decat simtirile deja cunoscute de inima, in timp ce trairea duhovniceasca este cu totul straina de inima, care nu cunoaste decat sentimentele emotionale si trupesti. O astfel de inima nici nu stie macar ce este existenta unei trairi duhovnicesti".

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Cantecele lui Dumnezeu si alte povestiri

Povestiri pentru copii dupa traditia ortodoxa

Femeia si problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox 

In cautarea bucuriei. Povestiri pentru copii, parinti si bunici

Sa ne rugam 15 zile cu Sfantul Serafim de Sarov

Darul ingerului. Povesti crestine pentru copii

Vietile sfintilor - povestiri pentru copii. Vol. 1

Vietile sfintilor - povestiri pentru copii. Vol. 2

Puterea rugaciunii copiilor. Povestiri crestine

Liturghia - cerul pe pamant. Cugetari mistice despre Biserica si cultul divin ortodox

Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti

Criza varstei de mijloc

Invataturi din Evanghelie pentru omul modern. vol. 2